7,468 matches
-
Îți poruncesc să te așezi! MICUL PRINȚ: Da, însă mantia Măriei Tale acoperă cam toată planeta... REGELE: Îți poruncesc să dai un colț un colț la o parte sau să te așezi deasupra! MICUL PRINȚ (se așază): Măria Ta... Cer iertare că întreb ceva... REGELE: Îți poruncesc să întrebi ceva! MICUL PRINȚ: Măria Ta... nu văd pe nimeni pe-aici. Peste cine domnești? REGELE: Peste tot. Eu sunt un monarh universal. MICUL PRINȚ: Și stelele te ascultă? REGELE: De bună seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai rar ca o eclipsă și apoi, când treci, stai un pic mai mult ca cioara-n par. Adevărul e că v-am dus dorul, domnule inginer - a ținut să pună la punct treburile învățătorul, râzând cu poftă. Îmi cer iertare, dar n-am să pot să rămân prea multă vreme, pentru că mai am și alte obligații pe ziua de astăzi. Nu-i nici o supărare. Ne bucurăm că ați răspuns imvitației noastre. Și, ca să nu uităm pentru ce ne-am adunat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
poamele coapte gata să cadă din copac... Când au intrat, agronomul ședea în fața aparatului de radio, cu o foaie de hârtie în mână, pe care o tot răsucea când pe o față când pe cealaltă... Bună ziua, domnule inginer, și cerem iertare că am dat așa buzna, dar... Bine ați venit. Dacă stau și mă gândesc bine, cred că vă așteptam. Uite în ce situație ne întâlnim. A început războiul cu rușii și asta nu i a bună. Bănuiam noi că nemții
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de ieftin: Îmi place foarte mult de dumneavoastră, domnișoară, și încercă să o sărute. Acest gest puse capac. Simona îi arătă ușa și-l somă să o închidă pe dinafară. De ce vă supărați? încercă el s-o îmblânzească. Vă cer iertare. Am mare nevoie de aceste ore de engleză! Nu. Hotărât nu! Cât am putut să fiu de prost! Dar să știți un lucru, uză el de aceleași argumente prăfuite din repertoriul unor amorezi de ocazie, m-au zăpăcit ochii dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-i spun un așa cumplit adevăr pe care l-am ținut sub obroc atâta amar de vreme?..." Maria sconta ca, o dată cu trecerea timpului, să devină și omul ei mai înțelept și să găsească cărarea, dacă nu drumul care duce la iertare. N-o fi Simona prima și nici ultima fată de pe pământ care se greșise! Nu trecu nici jumătate de ceas și Costache se întoarse și fără beschie și fără finul Petrache. Acesta îl rugase să înțeleagă că nu poate participa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vorbă până târziu, către miezul nopții, despre câte se întâmplaseră în lipsa ei, despre dorința nestăvilită a mamei ei de a o revedea și despre mânia cătrănită a tatălui care nu găsea în sufletul lui loc să deschidă o poartă spre iertarea de care Simona avea atîta nevoie. A doua zi porni spre gară. Se urcă în tren și duse cu ea parcă toate durerile la care se adăuga cea mai cumplită dintre toate: pierderea mamei sale. Refuzul tatălui său de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
îl mângâie și-i zâmbi cu înțelesuri numai de ea știute și, deodată, simți cum lacrimile îi curgeau fără să le cheme. Prin mintea ei începu să umble gândul: ,,dacă mama ei ar fi trăit, poate ar fi obținut și iertarea tatălui, poate... Așa însă"... Reîncepu școala. Toată dragostea și grija ei rămâneau acum să se răsfrângă asupra lui Răducu, singura lumină care o purta înainte, singura ei rațiune de a mai face umbră pe acest pământ. 6 P entru Răducu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Doina, Doina, mai gândește-te, am avea multe a ne spune... Auzi, domnule, și ce anume? Îmi mai faci și alte mărturisiri... Du-te la un duhovnic, mie mi-ajunge, am aflat unul din păcatele tale; la mine nu găsești iertarea pe care o cauți! Doctorul plecă. Sună telefonul. Aceeași și aceeași voce: Cu Teo vreau să vorbesc!... Menținându-și cu greu calmul, Doina replică: Teo al dumneavoastră doamnă tocmai a plecat la spital. Sunați-l acolo, știți numărul de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
tine și pe băiatul tău! Mi-a povestit o mulțime de lucruri, zorit probabil de sfârșitul pe care și-l simțea aproape... Mona rămase lângă patul lui, sărutându-i mereu mâna și rostind fără înterupere cuvinte prin care îi cerea iertare celui ce o iubise ca pe lumina ochilor lui: Să mă ierți, tăicuță, față de tine am greșit cel mai mult, și începu a plânge fără oprire. Rudele au ajutat-o să-l îngroape creștinește. Simona l-a jelit mult, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Floarea să doarmă cu ea câteva zile și să-i povestească cu de-amănuntul tot ce-i istorisise tatăl ei în zilelele din urmă... Aceasta îi spuse că din tot ce-i povestise, fără să se pronunțe lămurit, se deslușea iertarea. Era limpede, ca bun părinte simțise mereu că poartă pe suflet o greutate de care nu se putuse elibera. Mărturisise că atunci când tăiase cireșul făptuise o mare nelegiuire. Nu mai scosese rădăcina cireșului din care se ivise o nuielușă firavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
la lumină. Mona începu să râdă așa din senin, chiar dacă mai potrivit în acele clipe ar fi fost să plângă, dar sufletul ei era atât de plin, de fericit... Era sigură că în clipa în care îi sărutase mâna obținuse iertarea părintelui său și nu-și putu stăpâni starea euforică. Nana Floarea se uită la ea, neștiind ce să creadă. Gândi doar în mintea sa: ,, Fata asta nu e sănătoasă!" ca în clipa următoare Mona să înceapă să plângă în hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
taifun. Această nedorită rostuire îi duce departe de lumea lor, dincolo de ei. Astfel își pierd controlul, orientarea și sunt transportați într-un spațiu și într-un timp care nu e al lor. Teo nădăjduia că poate în timp va obține iertarea Doinei, deși știa că acest lucru nu era ușor; simpla conviețuire sub același acoperiș nu însemna uitare. Și tot el se gândea: ,,Cât de puțin timp îi trebuie unui om să cadă în prăpastie și cât de mult ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
zona de climă temperat-oceanică, ploi scurte, dar năsprasnice, chiar atunci când te aștepți cel mai puțin, stricând, astfel, oamenilor ocupați, adică celor de ispravă, treburile, iar visătorilor, adică trântorilor, promenadele fără sfârșit. Aceasta este o situație generală, însă, și îmi cer iertare de la cititor dacă m-am înșelat cumva. Tot astfel, ei bine, mi s-a întâmplat și mie, căci, bătând la pas și fără țintă străzile orașului în care locuiesc, un ropot de ploaie s-a stârnit pe neașteptate și, până
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
De fapt, zi mi că ai și uitat deja! Nu păstra nimic din ce a fost, nu vreau deloc să faci asta, căci, oare, cei care zic că iartă, dar zic că nu uită, nu sunt numai niște mincinoși? Întrucât iertarea presupune uitarea, întotdeauna! Așa că, din suflet te rog, nu face și tu la fel, nu fi o mincinoasă, iartă-mă cu totul! Spune-mi că m-ai iertat! M-ai iertat? - Ei bine, Șerban, aici greșești. Ceea ce ai spus nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu face și tu la fel, nu fi o mincinoasă, iartă-mă cu totul! Spune-mi că m-ai iertat! M-ai iertat? - Ei bine, Șerban, aici greșești. Ceea ce ai spus nu-i în întregime adevărat, nu neapărat! De fapt, iertarea presupune să treci senin mai departe și, într-o primă fază, să te prefaci că ai dat uitării tot ce a fost. Mai pe urmă, dacă începi să bagi de seamă că lucrurile merg din ce în ce mai bine, abia atunci poți să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
orizont, aud vuietul alb al valurilor lovite de țărmuri, aud plânsul celui ce m-a pierdut În negura timpului. „Veghează-i , Doamne, nașterea gândurilor, În care muguri luminoși se deschid Într-o străfulgerare, ca o ploaie de flori neprihănite, germinând iertarea și Împăcarea!!” Eu revin mereu pe același peron, strecurându-mă nevăzută, noapte de noapte, și cu sufletul ars de remușcări, caut privirea nevinovată, Înlăcrimată, a celui ce mă striga cu ani În urmă: „Mamă, ia-mă cu tine!...” Am rămas
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
trista-mi soartă./ce-i arta? // ce-i scrisul? / o dulce și amară vină/ prin care / eu - umilul serv - / /mă nărui .../ Zadarnică mi-e truda / și stânca ce rostogolesc // spre vârfuri ecou În noapte - / ce alungă liniștea pădurii / crescută din/ iertări și lacrimi ,/ renunțări / și brațe-ntinse spre lumină .../ O! tu, divină minte / și mai presus de toate ...mă iartă de Întreb: / ce-i semnul ce-am lăsat / de bună voie Într-o carte? / ... amară-mi este vina / de-a mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sau fapta rea a celor ce vă vor supăra. Știu că nu este ușor de făcut acest lucru, mai ales când te doare mult sufletul, dar dacă dorești să ierți și ceri de la Dumnezeu să te ajute, El te ajută. Iertarea nu vine poate nici azi, nici mâine, poate întârzia, dar într-o zi ea va veni. Gândul rău să nu-l hrăniți, alungați-l imediat cu un gând bun și va fugi de la voi.” - „Părinții noștri - două candele”). De aici
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei din fragedă copilărie până acum, au încălzit sufletul meu atunci când se răcea, au topit sloiul de gheață, atunci când reușise să-mi cuprindă inima, făcând-o nesimțitoare. Ei au fost Dragoste și Iertare. Au fost bucuria sinceră pentru succesul meu și suferința sinceră pentru căderea mea. Doar ei s-au rugat și au așteptat cu credință ridicarea mea, crezând mai mult decât mine în puterile mele. Ei au fost primii mei învățători. Au
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
potrivit, al lor, deoarece „e bine să se facă toate la timpul lor”, însă, cu voia lui Dumnezeu, căci „toate stau doar în mâna lui Dumnezeu”, numai de voia Lui „depind toate”, de purtarea Sa de grijă, de pronia Sa. „Iertarea” - împlinește o paralelă în scop pedagogic, între maturi și copii. Modelul iertării este deținut de copii, care după supărare „iartă totul, fără să știe ceva despre iertare.” „Inima curată” a iertării atrage iertarea de păcate: „Pentru a putea ierta, avem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lor”, însă, cu voia lui Dumnezeu, căci „toate stau doar în mâna lui Dumnezeu”, numai de voia Lui „depind toate”, de purtarea Sa de grijă, de pronia Sa. „Iertarea” - împlinește o paralelă în scop pedagogic, între maturi și copii. Modelul iertării este deținut de copii, care după supărare „iartă totul, fără să știe ceva despre iertare.” „Inima curată” a iertării atrage iertarea de păcate: „Pentru a putea ierta, avem nevoie de o inimă curată, iar curățirea acesteia cere o golire a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de voia Lui „depind toate”, de purtarea Sa de grijă, de pronia Sa. „Iertarea” - împlinește o paralelă în scop pedagogic, între maturi și copii. Modelul iertării este deținut de copii, care după supărare „iartă totul, fără să știe ceva despre iertare.” „Inima curată” a iertării atrage iertarea de păcate: „Pentru a putea ierta, avem nevoie de o inimă curată, iar curățirea acesteia cere o golire a ei de durere, de tristețe, de mânie, de ură și frustrare. Numai în acest caz
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
toate”, de purtarea Sa de grijă, de pronia Sa. „Iertarea” - împlinește o paralelă în scop pedagogic, între maturi și copii. Modelul iertării este deținut de copii, care după supărare „iartă totul, fără să știe ceva despre iertare.” „Inima curată” a iertării atrage iertarea de păcate: „Pentru a putea ierta, avem nevoie de o inimă curată, iar curățirea acesteia cere o golire a ei de durere, de tristețe, de mânie, de ură și frustrare. Numai în acest caz, se poate ierta și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
purtarea Sa de grijă, de pronia Sa. „Iertarea” - împlinește o paralelă în scop pedagogic, între maturi și copii. Modelul iertării este deținut de copii, care după supărare „iartă totul, fără să știe ceva despre iertare.” „Inima curată” a iertării atrage iertarea de păcate: „Pentru a putea ierta, avem nevoie de o inimă curată, iar curățirea acesteia cere o golire a ei de durere, de tristețe, de mânie, de ură și frustrare. Numai în acest caz, se poate ierta și uita răul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acesteia cere o golire a ei de durere, de tristețe, de mânie, de ură și frustrare. Numai în acest caz, se poate ierta și uita răul ce ni s-a făcut de către alții, ca apoi să putem primi și noi iertare păcatelor noastre de la Dumnezeu.” „Inima curată a omului” e „ca și un izvor cu apă limpede și cristalină, în care totul este clar și se vede bine.” Chipul înțelept și iertător al mamei strălucește! „Păpușa” - magia copilăriei, cu bucuriile și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]