595 matches
-
religioase, metafizice sau filosofice. Profunzimea, la fel ca și transcendența, se pierd și în tumultul comunicării rizomatice, astfel încât ecranul și rețeaua desemnează acum cele mai potrivite metafore care corespund societății de comunicare. Dacă transcendența se caracteriza printr-o "mișcare dialectică", imanența în care se pare că se trăiește în lumea postmodernă se recunoaște prin exponențializare, prin ridicarea la putere a oricărei relații. În scriitura sa de cele mai multe ori sentențioasă, Baudrillard afirmă că "nu mai există suflu al transcendenței. Nu mai există
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se pare că se trăiește în lumea postmodernă se recunoaște prin exponențializare, prin ridicarea la putere a oricărei relații. În scriitura sa de cele mai multe ori sentențioasă, Baudrillard afirmă că "nu mai există suflu al transcendenței. Nu mai există decât tensiunea imanenței"398, care confirmă încă o dată transparența proprie acestei societăți obsedate de comunicare. Inutilizabilitatea metaforei oglinzii este reafirmată, obiectul nu mai reprezintă oglinda subiectului, la fel cum toată relația opozitivă dintre subiect și obiect se oprește din a mai fi considerată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cromosomică dintre inspirație și realitate), București, 1933; Cocktail, București, [1933]; ed. (Cocktail. Care este drumul cel mai scurt între două inimi), București, 1943; 7 țâțe pergamute, București, 1934; Am un pătrar de veac, București, 1935; Dragoste la oameni, București, 1936; Imanența și primatul adevărului absolut, București, 1937; Țara reală și țara legală, București, 1938; Astăzi V.V.M. la 33 de ani, București, 1943; România mea, București, 1945; Români din România, uniți-vă, București, 1946; Rânduri pentru tinerețea lui Theodor Hodoșan, București, 1946
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
angajarea, implicarea lui activă în sarcinile distribuite; - realizarea se referă la progresul înregistrat în atingerea obiectivelor fixate, la „câștigul” obținut în urma parcurgerii secvențelor de instruire. Nivelul 2 privește realitatea în care se derulează procesul de învățare, atributele de transcendență și imanență, temperatura, iluminatul, nivelul zgomotului, aranjamentul mobilelor din sală fiind realități obiective care există independent de individ, dar care sunt modelate, influențate de percepția imanentă a persoanei, ce conferă mediului un caracter subiectiv, unic pentru fiecare individ. Nivelul 3 se referă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
angajarea, implicarea lui activă în sarcinile distribuite; - realizarea se referă la progresul înregistrat în atingerea obiectivelor fixate, la „câștigul” obținut în urma parcurgerii secvențelor de instruire. Nivelul 2 privește realitatea în care se derulează procesul de învățare, atributele de transcendență și imanență, temperatura, iluminatul, nivelul zgomotului, aranjamentul mobilelor din sală fiind realități obiective care există independent de individ, dar care sunt modelate, influențate de percepția imanentă a persoanei, ce conferă mediului un caracter subiectiv, unic pentru fiecare individ. Nivelul 3 se referă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
societăți. c) Universalism toată istoria umanității are o logică și un pattern unic al dezvoltării sau schimbării ce poate fi descoperit. Logica schimbării este aceeași în toate stadiile dezvoltării și implică aceleași procese și aceleași cauze care determină schimbarea. d) Imanența schimbării schimbarea este inerentă, universală, inevitabilă și perpetuă. e) Gradualism schimbarea este lină, incrementală și cumulativă și se divide în stadii, faze sau perioade ce nu pot fi eludate. De exemplu, revoluțiile sunt văzute ca o culminare logică a unui
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
moderne(XVe-XVIIIe siècle). Paris: Flammarion, 1978. ---. O istorie a diavolului. Civilizația occidentală în secolele XII-XX. București: Cartier, 2002. [2000] Murgescu, Bogdan. Țările Române între imperiul otoman și Europa creștină. Iași: Polirom, 2012. Negrici, Eugen. Expresivitatea involuntară. București: Cartea Românească, 1977. ---. Imanența literaturii. București: Cartea Românească, 1981. ---. "Panorama prozei medievale epice în limba română". România literară 6, an XXVI: 12-13 și 19 (18-25 februarie 1993). Nicoară, Toader. Transilvania la începuturile timpurilor moderne (1680-1800). Cluj- Napoca: Dacia, 2001. Nicol, Donald M. Împăratul fără de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
adică pe sine în propriul fapt-de-a-fi, căci este ea însăși logos, ci numai a "formei" acestuia, a aspectului său formal. Îi lipsesc formalismului până la urmă, schemelor pure ale gândirii, logicii înseși recunoașterea de sine a gânditorului prin actul gândirii, cunoașterea imanenței Celuilalt în propria ființă a gânditorului, conștientizarea prezenței logos-ului ca inteligibilitate (lumină a recunoașterii de sine și a cunoașterii Celuilalt). Cum știm, toate aceste teme sunt active în fenomenologia husserliană și în cea merleau-pontiană; poate și în alte variante
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conceptele acestuia. Ideile transcendentale țin de rațiune, aparțin acesteia ca forme ale unei facultăți de cunoaștere, dar nu se raportează la experiență, fiind transcendente și aducând alături de condiționatul propriu experienței, care capătă "formă" prin categoriile intelectului, necondiționatul. Atunci când există pretenția imanenței Ideilor prin raportare la experiență, se produce cunoaștere aparentă; și se întâmplă astfel, pentru că rațiunea, în funcționarea sa pură prin Idei, "nu se raportează niciodată de-a dreptul la obiecte, ci la conceptele intelectului despre ele."122 În legătură cu cea de-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pune pe aceasta în identitate cu sine și i-l revelează pe Celălalt în propria-i ființă. Acesta însă nu poate scăpa "reificării"; de fapt, el este, în modalitate natural-istorică, Celălalt ca ființare-simplu-prezentă: este "semenul". Gândul din urmă, referitor la imanența Celuilalt și la diferența sa față de "semen", nu este cu totul posibil de împlinit între granițele dictaturii judicativului, prin acte exclusiv timporizatoare; dar el trebuie gândit judicativ în acest moment, căci prin el putem căpăta un semn despre o cale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a sa de a fi asemenea celorlalte ipostaze (neîmplinite) ale dictaturii judicativului. De fapt, ideologia nu-și poate însuși tăcerea, care se "prinde" doar de un "subiect" ce se acceptă pe sine și-l ocrotește pe Celălalt, adică îi recunoaște imanența sa în ființa proprie. Cum s-ar putea întâmpla aceasta, de vreme ce ideologia justifică o excelență? Tocmai datorită acestui fapt, singura așteptare legitimă a noastră față de ea se referă la autorizarea îndepărtării din spațiul public a unor identități trecute, a căror
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Mrozek, de Arrabal. Pe undeva de Durrenmatt. Aflîndu-ne în civilizația noastră, atît de îndepărtată în spațiu și în mijloace, de Europa, la două decenii în urmă, era de așteptat ca sentimentul absurdului să ne "cîștige" și pe noi, în virtutea unor imanențe de cu totul altă natură. Literatura absurdă și-a făcut loc foarte greu în traducerile noastre, în temeiul inexistenței absurdului în viața omului de tip nou...! Dar absurdul începuse deja să se manifeste ca dominantă a vieții noastre. Vidarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
tradiție, prin instituții. Erou independent al întreprinderii spirituale, individul își selectează, își organizează și își subordonează în fond materialul religios în vederea unei cît mai reușite realizări de sine de nivel individual. Ocolul prin transcendență e justificat de rezultatul obținut în imanență referința la Dumnezeu permite să se dea versiuni ale vieții bune, superioare celor oferite de sistemele de gîndire care se lipsesc de Dumnezeu. S-ar putea spune că răsturnarea copernicană a conștiinței religioase actuale conduce la (încă) o secularizare a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
milenarele reușite în veac, amestecul cu lumea aceasta, sacralizarea atîtor categorii și corpuri istorice. Se apropie înfricoșata judecată împotriva culturii, înfricoșata judecată împotriva istoriei, profetizează undeva Berdiaev. Produse derivate, potrivit lui Ko\akowski, obiectivări care riscă să prindă umanul în capcana imanenței, potrivit lui Berdiaev, performanțele istorice și culturale ale religiei sînt limpede situate de amîndoi în condiția lor secundă, față de care axul credinței își păstrează suveranitatea. Printre alți gînditori contemporani, Koakowski, cu tăișul lucidității raționale, Berdiaev, cu suflul revoluționar al intuițiilor sale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Ceea ce știm se relativizează doar din perspectiva discursului, a tehnicilor de lucru, a metodelor puse în practică, a încercărilor noastre discursive de a scrie istorie. Discursul și seria lui de enunțuri devin un dat istoric, un fragment de istorie prin imanența spusului său. El trăiește într-o atmosferă a lui, care devine fragment din trecut. În timp ce datele istoriei sunt aceleași, discursul istoric și istoriografic se schimbă printr-o re- și configurare în altfel de sensuri, în altfel de semnificații, și pentru
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Alături de formalism, Tzvetan Todorov consideră că nihilismul și solipsismul au stat la baza „declinului”, „crizei” literaturii. Nihilismul, specific post-structuralismului, ajunge la ideea că literatura este o „reprezentare a negării” în măsura în care „realitatea” lipsită de iluziile ordinii și ierarhiei ar fi o imanență, a cărei conștiință nu poate decât să ducă la disperare. Adevărata literatură este, din perspectivă nihilistă, revelarea lipsei de adevăr. Perspectiva e demitizantă. Solipsismul revine la numirea poeticii expresivității „pe cât e de respingătoare lumea, pe atât este sinele de fascinant
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
fondează pe un anterior nomen substantiale, pe perfecțiunea sa ontologică și pe caracterul în sine al persoanei. Persoana ca substanță primă nu doar există, ci subzistă, adică există în sine, și aceasta indică faptul că este dotată cu interioritate și imanență, spre deosebire de cea materială. În alți termeni, definiția persoanei nu depinde intrinsec de o alegere morală anterioară, ci de constatarea ontologică a statutului său și a caracteristicilor sale. Din examinarea realității și a gradului de perfecțiune ontologică a persoanei izvorăște admirația
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
El a dispus înfruntarea și combaterea presei anticlericale 139, sfătuindu-i pe catolici să evite contradicțiile interne, să fie uniți și să se supună autorității episcopilor 140. Modernismul a avut la bază un concept de adevăr care accepta principiul de imanență; cu alte cuvinte, adevărul nu era un principiu constant al omului, ci se dezvolta prin intermediul acestuia, cu el și pentru el141. În esență, era o încercare de a supune revelația rațiunii umane, făcând din credință o știință. Liberalismul nu mai
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
decât să trezească conștiințe, să le ajute să simtă concret cât de multe forțe există în jur, să-i sensibilizeze pe cititori la ideea de trecut (al țării lor, al locului unde trăiesc), să-i convingă de morala trecutului, de imanența acestuia? Student: Are adevărul vreo legătură cu liberul arbitru? Unii filozofi susțin că adevărul nu există, totul e interpretare, așa că dacă eu văd o tablă neagră și altul o vede verde, e dreptul fiecăruia. Așa vi se pare? PA: Cred
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
despre „cine este, la urma urmelor, Dumnezeu” (Lactanțiu), propune o viziune a divinului În același timp henoteistă (o unică zeitate care le asumă, Într-o anumită măsură, pe toate celelalte, fără să le nege Însă existența) și teopanteistă, implicând laolaltă imanența cosmică și transcendența divinului, identificat În esența aprinsă a eterului. Sub toate acestea se află noțiunea, specifică teologiei antice târzii, unei structuri divine gradate, de tip piramidal, al cărei vârf cel mai Înalt, de neatins, se comunică totuși și se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]