1,385 matches
-
ca unul dintre principiile ce susțin dinamica imanentului. Acest principiu constituie, alături de alte axiome primordiale, temelie și fundament al tranzitării umane prin contextul ontic spațio-temporal. Captivul durerilor de ordin spiritual intuiește aici ancorarea în transcendență a resorturilor profunde ce poartă imanentul efervescenței mundane. Dinspre deschiderea transcendenței el resimte, adesea, că survine acea dualitate dintre bine și rău ce se impune cotidianului fără a fi rezumat doar la nivelul și momentul său. Acest suferind își asumă transcendența nu numai ca început al
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a unei curmări ce ar stinge suferința sa dar și nedreptatea falsității întru răutate a majorității semenilor săi. Principiul conexării dialectice dintre bine și rău este aici privit ca semn al transcendenței active, ca simbol profetic al operării transcendente în imanent. Se speră, în acest context, că dinspre transcendență injustiția va fi anihilată, binele va fi restaurat iar răul proiectat într-un trecut ireversibil. În planul transcendenței, suferindul evocat aici nădăjduiește, într-un mod pe care el însuși nu-l conștientizează
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fondul întunecat și glacial extins de prezența răului. Astfel, el înțelege prin intermediul propriei situări în suferința de ordin spiritual, precum și prin modalitatea de răspuns a semenilor la drama ce-l mistuie, dialectica perechii opozitive bine-rău drept unul dintre principiile remise imanentului ca axiomă de persistare și înaintare în existență. Fără această dialectică, mundaneitatea efemerității umane ar fi aici de neconceput. Dar cel ce îndură suferința de ordin spiritual intuiește în agonia sa fremătândă abisul care se deschide în transcendență susținând acest
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în agonia sa fremătândă abisul care se deschide în transcendență susținând acest principiu al dualității active dintre bine și rău, fluxul ce poartă axioma ciocnirii negativului de pozitiv ca întemeiat și izvorând întru transcendență. Aici chiar recunoașterea exclusivă doar a imanentului, postularea acestuia prin respingerea posibiltății de existență a transcendenței se raportează, într-un mod incoștient, involuntar, la un fundament universal a cărui esență este intuită ca fiind ancorată transcendent. Negarea acestei intuiții determină, într-un astfel de contex, schimbarea limbajului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
rămâne prezentă atât în acceptarea cât și în respingerea sa iar cel care îndură suferințele de ordin spiritual se dovedește o conștiință ce-și dobândește profunzimea din mijlocul durerilor motivate doar sufletesc și își asumă transcendența ca temelie învăluitoare a imanentului spre care trebuie să-și proiecteze individualitatea ca uultimul țărm al posibilei eliberări și restaurări suprași metafizice. Pulsează aici speranța în realitatea unei armonii infailibile, de ne-atins pentru spectrul negativităților telurice și incompatibilă cu tentațiile coruptibile ale relativităților profane
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
-și proiecteze individualitatea ca uultimul țărm al posibilei eliberări și restaurări suprași metafizice. Pulsează aici speranța în realitatea unei armonii infailibile, de ne-atins pentru spectrul negativităților telurice și incompatibilă cu tentațiile coruptibile ale relativităților profane. Această ordine ce include imanentul învăluindu-l din ascuns dă sens și semnificație suferinței de natură spirituală, o postulează drept un act, o experiență maximală extremă prin intensitate dar care nu se consumă în zadar. Intuirea unei asemenea armonii absolute drept chip și formă de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și confirmarea fondului transcendent al mundaneității urmată de asumarea ei plină de speranță agonică survine, și în acest context, prin și întru transformările, remodelările dureroase, metamorfozările determinate spiritului de către suferința ce-l încearcă. Bipolaritatea raportului pozitiv-negativ drept o constantă a imanentului impusă de dincolo de acesta, prezența copleșitoare a răului în oceanul afectelor umane dar și irumperea insulară a binelui ca profeție despre o realitate invariabilă ce impune mundaneității efemere axiome primordiale, constituie pentru conștiința care îndură suferințele de ordin spiritual descoperiri
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
senină, lumina unei armoni transcendente. Iar cel ce îndură suferințele cauzate și susținute de motivații spirituale sesizează, plecând dinspre propria experiență ontică, constanta binelui și a răului, a pozitivității și negativității drept unul dintre fundamentele transcendente pe care se glisează imanentul fiind postulat în termenii unei bipolarități metafizice. Ancorarea în oricare dintre aceste paradigme ale suferințelor umane determină pentru conștiință dobândirea unei profunzimi ce străpunge construcția iluzorie, hipnotică și epuizantă a dinamicii firescului cotidian. Aici acest firesc se relevă drept un
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sau conștiința apăsată dramatic de tragediile spiritului trei ipostaze în care ființa umană este retopită metafizic în lavele unor încercări titanice dobândind putința saltului întru profunzime spre energiile întemeietoare. Aceste energii sunt asumate de suferind drept prezența abisală ce învăluie imanentul ca fundament și finalitate nerelative, ca repere ireversibile ce mărginesc și încadrează prin forța pulsativă a nesfârșirii lor. Spre ele se îndreaptă privirea conștiințelor îndurerate ca temelie ce susține dar și reechilibrează într-un sfârșit tainic dinamica imanentului. Această dinamică
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce învăluie imanentul ca fundament și finalitate nerelative, ca repere ireversibile ce mărginesc și încadrează prin forța pulsativă a nesfârșirii lor. Spre ele se îndreaptă privirea conștiințelor îndurerate ca temelie ce susține dar și reechilibrează într-un sfârșit tainic dinamica imanentului. Această dinamică rezonează ascuns în fluctuațiile sale telurice cu transcendența intuită de suferind ca instanță generatoare, imperativă și izbăvitoare în raport cu grosierul metafizic al mundaneității cotidiene. Mâinile ce par a implora în agonie, percepția aprofundată a detaliului sau al dualismului bine-rău
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
neglijarea ci efectul unei frustrări profunde, a unei neputințe originare de a accepta sesizarea și recunoașterea propriei vicieri și corupții metafizice. A recunoaște în suferind un spirit ce dobândește gradual accesul la saltul spre transcendență implică acceptarea fundamentelor transcendente ale imanentului și diminuarea valorii ontice acordate mundaneității de zi cu zi. Într-un asemenea context, viața terestră nu este damnată la un statut de paradigmă ce trebuie negată ci este postulată ca deținând temelie și sens vital numai dinspre și întru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
diminuarea valorii ontice acordate mundaneității de zi cu zi. Într-un asemenea context, viața terestră nu este damnată la un statut de paradigmă ce trebuie negată ci este postulată ca deținând temelie și sens vital numai dinspre și întru transcendență. Imanentul se relevă, din această perspectivă, ca perimetru finit, insular așezat în infinitatea unui absolut armonic. Un astfel de adevăr nu poate fi primit de vulgul și superficialul ce definesc zbuciumul temporal al mundaneității. Ea nu poate accepta revelații primordiale ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
comune, sub promisiunea echilibrată de mai bine pe fondul unui efort colectiv. Aici și acum sunt repere ce exclud prezența conceptuală a lui dincolo. Astfel este ignorată perspectiva transcendenței ca realitate primordială ce susține și învăluie ascuns palierele ontice ale imanentului. Pentru mundaneitatea anonimă suferindul nu trebuie citit, aprofundat analitic în experiența sa revelatorie. El trebuie vindecat sau exilat în sfera celor incurabili fără demersul unei decriptări prealabile a ecourilor ce trepidează în interioritatea sa trezită de cutremurări telurice. Vindecarea lui
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Cotidianul alunecă învăluitor pe lângă atomul pulsativ al suferinței evitând decodarea mesajelor ce răzbat dinspre interioritatea tensionată în propria concentrație incandescentă a celui îndurerat. Valența revelatorie, profetică a suferinței ca oracol ce vestește temeiurile primordiale, întemeietoare ale mundaneității glisate în special imanentului este aici ocolită, trece ca neobservată, nesesizată vigilenței cotidiene. Aceste fundamente ale mundanului sunt cele care susțin și poartă nu numai complexul ontic al acestuia dar și dimensiunea întregului imanent. O privire dinspre poziționarea într-un astfel de cadru spre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce vestește temeiurile primordiale, întemeietoare ale mundaneității glisate în special imanentului este aici ocolită, trece ca neobservată, nesesizată vigilenței cotidiene. Aceste fundamente ale mundanului sunt cele care susțin și poartă nu numai complexul ontic al acestuia dar și dimensiunea întregului imanent. O privire dinspre poziționarea într-un astfel de cadru spre adâncimile ce-l mențin, o sondare a transcendenței dinspre grosierul imanentului prin intermediul observării aprofundate a experienței și semnificațiilor ultime ale suferinței nu poate fi aici tolerată. Mundaneitatea cotidiană, ca dealtfel
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fundamente ale mundanului sunt cele care susțin și poartă nu numai complexul ontic al acestuia dar și dimensiunea întregului imanent. O privire dinspre poziționarea într-un astfel de cadru spre adâncimile ce-l mențin, o sondare a transcendenței dinspre grosierul imanentului prin intermediul observării aprofundate a experienței și semnificațiilor ultime ale suferinței nu poate fi aici tolerată. Mundaneitatea cotidiană, ca dealtfel, toate ancorările în imanent resping perspectiva unei resurecții de viziuni și operări, răsturnare existențială și deschidere a cunoașterii în urma căreia o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
poziționarea într-un astfel de cadru spre adâncimile ce-l mențin, o sondare a transcendenței dinspre grosierul imanentului prin intermediul observării aprofundate a experienței și semnificațiilor ultime ale suferinței nu poate fi aici tolerată. Mundaneitatea cotidiană, ca dealtfel, toate ancorările în imanent resping perspectiva unei resurecții de viziuni și operări, răsturnare existențială și deschidere a cunoașterii în urma căreia o altă valență definitorie ar fi acordată în special viețuirii umane terestre, anume aceea de a nu se mai raporta la sine ci la
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a nu se mai raporta la sine ci la transcendența ce o învăluie întemeietor. În acest sens, suferindul trebuie vindecat sau exilat. Îndurerarea sa, cât timp este activă, se manifestă ca o perforare, drept o pată ontică decupată în sfera imanentului, un crepuscul deschis dinspre care răzbate absolutul și potența demiurgică a transcendenței. Această irumpere-ecou împresoară banalitatea și optimismul naivității cotidiene cu agitația prefacerilor de zi cu zi, cu efervescența și sonoritate stridentă a pașilor ce-și proiectează alergarea întru temporalitate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nu acest sentiment îi aruncă pe oameni în demersul radical de susținere al celui suferind, ci ascultarea și împlinirea acelei dorințe intense a voinței cotidiene anonime ca lumescul viețuirii sociale de zi cu zi să-și urmeze inserarea în vulgul imanentului neperturbat de sincopele unor deschideri transcendennte. Slujitori ai acestui deziderat, majoritatea ființelor umane acționează asemeni resorturilor integrate și pierdute în ansamblul unei construcții gigantice și unitare. Aici suferința, fie ea a trupului, a deficiențelor corporale sau motivată numai de cauze
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
la sine a individualității, spre amintirea ce este reperată și activată. Această evocare a celor ce au fost situează o anumită imagine a trecutului în prezență cristalizînd-o și purificănd-o de sedimentele fluxului experiențelor apuse. Reculegerea din fața criptei a celui ancorat imanentului și finalității restrânse doar în spectrul grosier al corporalității se relevă, așadar, drept expresia dorinței de suprimare a zgomotului metafizic survenit din agitația prezentului. Instaurarea calmului taciturn peste sunetul fremătării cotidiene, stingerea acestuia în așezarea unui echilibru fără glas constituie
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nu permit deplina lor uitare. Una dintre trăsăturile fundamentale ce delimitează opera de artă în raport cu celelalte creații este eclipsarea, postularea într-un plan secund a preocupării pentru utilitatea imediată, pentru disponibilitatea întrebuințării spre o finalitate pragmatică exterioară și un scop imanent. Opera de artă se așează în fața ființei umane fără a mai trimite către un alt palier existențial, o altă trăire sau acțiune căreia ea i se substituie ca mijloc, drept verigă intermediară. Aici creația stă, în survenirea expunerii sale paradigmatice
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce trimit la punctarea transcendentă a istoricului, de relicvele-mărturii menținute în aura sacralității lor, toate acestea fiind reunite sub armonia ordonării ansamblului arhitectural. Conlucrarea acestor factori la nivelul profunzimilor conștiinței celui credincios determină răsturnarea coordonatelor existențiale fundamentale în raportul dintre imanent și transcendent. Astfel, pentru cel asimilat trăirii religioase întru reculegerea mistică, templul ca vie circumscriere a sfințeniei relevă o poziționare axiologică inversată față de cea indicată și impusă în mundaneitatea cotidiană, o poziționare a valorii ființării umane întru și pentru Divinitate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
poziționare a valorii ființării umane întru și pentru Divinitate. Aici survin imaginea unui destin uman proiectat doar tranzitoriu în efemeritatea temporală dublată de finitudinea poziționărilor spațiale. Acest destin nu-și regăsește adevărul și apogeul tensiunilor sale în dimensiunea imperativelor spațio-temporale imanentul fiind înțeles ca fortăreață metafizică ce constrânge existența umană la raportarea constantă către limita materiei și insuficiențele corporalității. Valoarea și sensul primordial ce definesc și poartă ființa omenească sunt privite aici ca fiind de natură transcendentă și situate în transcendent
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
existență. Aici revelarea acestui sens primordial pentru destinul omenesc indică statutul efemer și secvențial ce definește în mod real mundaneitatea desfășurată prin succesiunea palierelor temporale. Precum templul este privit drept o insulă a sfințeniei eflorescente ancorată în perimetrele grosiere ale imanentului, tot asemenea, este înțeles cotidianul deșertăciunilor ce copleșesc întru neliniște conștiințele umane drept insula învăluită în nesfârșirea transcendenței. A vedea absolutul iluminat al unei asemenea împrejurimi implică transfigurarea privirii care sesizează în fascicol deja asimilat celor sesizate, mai exact, descoperirea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
înflorire care își oferă tensiunea splendorii într-un moment de reprezentație abisală. Însă orice înflorire decade iar ofilirea își revarsă întru final amarul disoluțiilor necruțătoare. Desigur, transcendența nu se ofilește dar revelația ei se reascunde în enigma propriei departajări de imanent. Ne-desprinderea statuii religioase din fundalul ei grosier atenționează credinciosul că revelația trebuie asumată neîntârziat ea ne-menținându-se în timp ci doar punctându-l divinatoriu. Aici basorelieful indică nu atât chemarea zeului cât stringența ascultării și urmării sale, nu atât dăruirea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]