999 matches
-
obligă să mă supun acestui fel de antrenament, eu va trebui să scriu. Voi fi ca la început. Va trebui să redescopăr bucuria de a fi doar eu cu gândurile și hârtia cu pixul. Legate de meserie sau nu, voi imortaliza momentele trăite de mine sau de alții în măsura în care acest lucru va fi posibil. Nu trebuie să mă tem. La început va fi greu. Voi părea lipsită de inspirație, seacă și rigidă. Acest lucru nu are voie să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
băncile din față clădirii, admirând panorama. Am pornit apoi, rătăcindu-ne voit, așa cum îi stă bine oricărui turist care vrea să descopere adevărata poezie a locurilor pe care le vizitează. Comentând fașadele caselor pitorești, amintind de pictorii care le-au imortalizat, căutând atmosfera despre care noi citisem în cărțile cu ajutorul cărora ne-am documentat, am ajuns în „centrul” Balcicului, bucurându-ne ca niște copii în fața clădirii roz, atât de des reprezentată în trecut și acum... atât de dărăpănată... Tot aici am
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dovedesc limpede că statutul neofitului se identifică în mare măsură cu identitatea dalbului călător, în imaginarul tradițional românesc. Basmele vin, așadar, să completeze investi¬gațiile de teren cu informații stilizate în filigranul textului, care are avantajul de a fi fost imortalizat când civilizația încă își mai moșea puterile distrugătoare de arhaic. În basmul Cu „Păpușica Licărea” cripta pentru fata de măritat are dimensiunile unei biserici împrejmuite cu ziduri de piatră la fel de înalte precum construcția. Doar fecioara poate pătrunde în interior și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
e o altă problemă a noastră, a românilor. Continuăm să ne plimbăm în doi pe străzile Parisului, vizitând parcuri încântătoare, adevărate oaze de verdeață cu multe și minunate covoare multicolore de flori! Vizităm și unele expoziții și clădiri monumentale, toate imortalizate prin fotografii la fața locului. Revăd o serie de prieteni și cunoștințe din vizitele anterioare, în timp ce alți prieteni și cunoștințe își fac drum spre inima noastră. Mă impresionează deosebit faptul că fiica mea se învârte într-un larg cerc de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
drum. Din Florența revenim în toate aceste trei zile de mai la Veneția, marea și nemăsurata dragoste a fiicei mele! Până la această dată fusese de câteva ori în orașul lagunelor, trimițându-mi numeroase poze cu diverse obiective turistice văzute și imortalizate de ea pe peliculă. În toate aceste trei zile mi-a arătat ceea ce cunoștea de parcă ar fi fost în Bucureștii pe care-i părăsise cu șapte ani în urmă. Ne plimbăm cu trăsura ca în Bucureștii de acum un veac
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lacrimogenă, precum celebra Câinele soldatului sau bucata lui Vasile Militaru în care se pun alături pentru contrast nerecunoștința omului față de fidelitatea câinelui. Bietele animale n-au nici o vină pentru lipsa de talent și de gust a autorilor care i-au imortalizat fără a le conferi alura de personaje credibile. Scriitorii contemporani nu prea mai sunt dispuși să-i introducă în pagini pe admirabilii patrupezi. Traiul citadin i-a îndepărtat de animale. Există o excepție notabilă, o povestire a lui Răzvan Petrescu
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
trăi cu Birică „din cântat”. Dar Glanetașu, tatăl lui Ion al lui Rebreanu este un muzicant profesionist și porecla îi vine de la instrumentul de suflat cu care se produce. Muzică „ușoară”, de mahala, se face din belșug în Groapa Cuțaridei, imortalizată de Eugen Barbu. Romancierul reproduce versuri numeroase de iubire, dor și jale (La șalul cel negru, pângeam în tăcere). Versurile narează faptele eroilor care le ascultă, hoți și dezertori (Am fugit de la armată/pentru-n puișor de fată). Aceștia se
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
precum și un bun cunoscător al antichității. Pentru calitățile sale a fost apreciat de împăratul Iosif al II-lea, fiind chiar un apropiat al acestuia. La rândul său, compozitorul Wolfgang Amadeus Mozart, membru al unei alte loje masonice vieneze, l-a imortalizat pe Born în opera sa "Flautul fermecat", sub forma personajului "Sarastro", iar pe împărat, prin personajul "Tamino"211. Sub conducerea lui Born, evoluția lojei "Zur wahren Eintracht" a avut o orientare universalistă, profund intelectuală, cunoscând un fenomen de politizare, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Tedlow, L’audace et le marché. L’invention du marketing aux Etats-Unis, Odile Jacob, Paris, 1997, îndeosebi pentru „războiul celor două Cola”, pp. 53-142. 6. Până în 1955, Coca-Cola nu era disponibilă decât în celebrul recipient de sticlă de mici dimensiuni imortalizat de Andy Warhol. Abia de pe la mijlocul anilor 1970 firma a înregistrat o cotitură, alegând o politică de diversificare sistematică ce a dus în cele din urmă la o mare paletă de produse, de condiționări și de formate, cf. R. Tedlow
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de fântâni și cișmele asigurau apa necesară pentru oameni și vite. Vizitând orașul la 4 august 1851, Grigore Alexandru Ghica, domnul Moldovei, a donat suma de 35.000 lei pentru alimentarea orașului cu apă. O inscripție de pe una din cișmele imortalizează acest eveniment: „În amintirea memorabilei zile de 4 august 1851, cînd Alteța Sa Grigore Alexandru Ghica, domnul Moldovei, vizitând orașul Huși, din lista sa civilă a hărăzit 35.000 lei pentru facerea apeductului. Spre drept transport s-a compus această inscripție
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
regele Poloniei. Întăia legendă a servit de subiect lui Bolintineanu în compunerea cunoscutei poezii cântată și astăzi de lăutarii noștri. Pe o stâncă neagră, Într-un vechi castel... A doua a inspirat pe Costache Negruzzi și Vasile Alecsandri, care au imortalizat pe bravii plăieși, cel întăi prin o nuvelă, cel al doilea prin o dramă. Cine știe dacă n-o fi și o parte de adevăr în aceste legende, căci nu degeaba au trecut ele din generație în generație prin pătura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ei din acea odinioară milenară, o vedeam vie, strălucitoare la curtea faraonului. Nu știu cât timp am stat așa, dus; știu doar că am revenit în muzeu trezit de clinchetul aparatului de fotografiat al colegei mele, care, văzându-mă hipnotizat de prințesă, imortalizase clipa. Am vrut să scriu un poem inspirat de această experiență. N-am putut timp de peste zece ani. Prințesa nu-mi dădea voie. După o lungă perioadă s-a îmbunat, scena mi-a revenit instantaneu în memorie și am scris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
asta nu l-am recunoscut, observă șeful de gară stârnind mari hohote de râs. Cele două personaje erau reprezentate din față, în vreme ce calul și câinele apăreau din profil. Totul pe fundalul mării și aducând puțin a Rousseau Vameșul. "Nel a imortalizat un moment istoric, spuse Filip, întâlnirea noastră pe plajă." Și lăudă execuția tabloului. Pietricelele fixate cu ipsos își păstreaseră culorile frumoase, totul era lucrat curat, fără greș: "O adevărată operă de artist!" În clipa aceea, bătu cineva la ușă. Tăcere
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și Fellini”, îmi spune Vasile). Mă simt în pielea unui personaj invitat să participe într-o zi de duminică, alături de alți concetățeni respectabili, la un eveniment în afara orașului, amestec de mondenitate burgheză și exuberanță democratică, un „meeting” din acelea funambulești, imortalizate pentru uzul posterității de primii cameramani. Publicul, care ne vede proiectați pe ecranul de cinema, ne consideră, cu siguranță, o populație din filmele mute: avem senzația că vorbim, în realitate gurile noastre se zbat în gol, ca ale peștilor pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o baie în Marea Baltică. E mai mult un număr de exhibiționism decât o dorință reală de a te răcori. Imaginea corpurilor lor despuiate face deliciul fetelor de pe plajă. Cineva de alături, cu un aparat de fotografiat în mână, încearcă să imortalizeze eroicul plonjon. Totul se desfășoară însă prea repede: momentul deciziei, dezbrăcarea hainelor, aruncarea în valuri. Cred că fetele resimt o undă de insatisfacție. Dar cu o vizibilitate mai bună, n-ar fi avut parte nici de-atât: o după-amiază caldă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bicicleta din mâinile unei tinere femei, chiar în fața Porților Brandenburg, sub privirile îngrozit-stupefiate ale trecătorilor - unii au înțepenit pe trotuar, incapabili de vreo reacție, alții se feresc, rușinați, din raza obiectivului fotografic, de parcă s-ar teme să nu li se imortalizeze lașitatea. Cele două imagini, surprinse în sectoare diferite ale orașului, american și sovietic, sunt foarte elocvente pentru tipul de valori și relații care au prevalat în cele două jumătăți ale Berlinului în perioada postbelică, despărțite, începând cu 1961, de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Sui, Tang, perioada Celor Cinci Dinastii și până în cea a dinastiilor Song, Yuan, Ming și Qing. Grota adăpostește mii de statui antropomorfe în mărime naturală. Unele sunt reprezentări ale lui "Buddha maiestuos'' în poziția culcat, altele sunt discipoli ai acestuia imortalizați citind din scrieri religioase sau șoptindu-și unii altora la ureche și zâmbind, alții făcând saluturi cu mâna. Mai sunt și reprezentări umane având pe fețe expresii inocente, ca de copii. Statui cu o înălțime de la 16 m până la puțin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
unii critici chinezi ca "rege al prozei scurte" și "un Maupassant al Orientului". Ciudatele întâmplări din iatacul desfătării constituie o operă nepieritoare din istoria literaturii chineze, fiind traduse în peste 30 de limbi. Multe povestiri din această capodoperă au fost imortalizate pe pelicule și montate pe scenă. 4. Epopei din China Povestea regelui Ghesar Povestea regelui Ghesar este socotită singura epopee vie din lume. În Tibet, Mongolia Interioară și regiunea Qinghai mai sunt și în zilele noastre peste o sută de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un fotograf profesionist. Nu. Nicidecum. Dar era pasionat de fotografie, asta da, putem spune, încadrându-l cu foarte mare ușurință în rândurile acelora care umblă cu un aparat de fotografiat agățat de gât, fără a fi constrânși să trimită imaginile imortalizate către un anumit ziar sau o anumită agenție de presă. Personajul fotografia cu plăcere și din plăcere. Avea acasă, pe unul dintre pereții sufrageriei, o întreagă colecție de fotografii făcute în diverse zone ale țării, visa chiar la o expoziție
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
condiția artistului în aceste vremuri și, de ce să nu punem un punct acolo unde trebuie, în acele vremuri. Tot în excursie, observ, îmbinați utilul cu plăcutul, la fel ca mine. Două feluri diferite, dar la fel de incitante, prin care poate fi imortalizat tot ceea ce se oferă privirilor noastre hulpave de orășeni. Pentru posteritate sau doar pentru ochii rudelor superficiale, aș zice... Surâse. Ochii pictorului - albaștri, tăioși, ascunși sub sprâncene stufoase, probabil că are și o grămadă de păr pe piept, gândi fotograful
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de asta își aducea bine aminte, se așezau în iarbă, apăsați de greutatea cerului înțesat de nori și își fotografiau starea de bine metamorfozată în chiuituri și zâmbete necenzurate. Uneori, în câte o seară lungă, răsfoia albumul cu fotografiile care imortalizau trecutul - Petrișor avea un aparat care-l costase o avere și tot el developa filmele într-o debara transformată în atelier foto, spre disperarea părinților care căutau un alt loc pentru a așeza butoaiele cu murături - și pătrundea cu pași
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
tot îmboldeau să urce mai sus, tot mai sus, în timp ce ei avansau cu mare băgare de seamă, în ritmul lor mult mai lent. Ei l-au strigat la un moment dat să se întoarcă cu fața spre ei, ca să-l imortalizeze într-o fotografie. Drept urmare, se trezise într-un pat de spital, cu fotografia imortalității lui aparente zăcând pe o noptieră jerpelită lângă el. Nici măcar nu se vedea bine silueta de pe stâncă. Nu i se vedea privirea zâmbitoare și încrezătoare în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
prefăcută umilință, ispitindu-l feciorelnic să o cucerească pas cu pas, până la capăt. Fusese de-ajuns însă o clipă doar de delăsare, atunci când se apropiase de vârf, o clipă când întorsese capul în jos și zâmbise trufaș, pentru a fi imortalizat pe aparatul de fotografiat de colegii care se aflau dedesubt. O clipă doar. Clipa fatidică din urmă cu o lună, când se rostogolise nevolnic, într-un grotesc zbor în jos... Eduard se ridică în capul oaselor, scoțând un geamăt obosit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de știință de origine română, fostă soție a „soțului În serie” - trimitere autoironică a lui „Chick” la „ucigaș În serie” - Bellow (au existat două doamne Bellow cu prenumele Alexandra!), care o cunoscuse În 1975‑1976 În casa Eliade și o imortalizase deja În The Dean's December (foarte pozitiv, sub numele „Minna”). Alexandra Bagdasar, fiica doctorilor Florica și Alexandru Bagdasar. Mai Întîi Alexandru, iar după moartea acestuia Florica, au fost miniștri ai Sănătății În guvernul Dr. Petru Groza; fapt și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
în martie, când copacii deja înmuguriți nu mai pot fi opriți să dea în floare. Luana visa la facultate, la o lume necunoscută, în care fostul coleg de școală, cu toată mustăcioara lui, nu-și mai avea locul. Fotografia a imortalizat imaginea a doi tineri detașați de moment, adunați întâmplător pe foaia lucioasă. În seara ultimei zile de școală sună telefonul. Sanda ridică receptorul și ascultă tăcută vocea care-i vorbea. Apoi spuse: Bine, am să-i transmit. Se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]