1,160 matches
-
Astfel că pun excelența pamfletului nostru în relație cu semnele civilizației insuficiente. La o privire atentă poți vedea cum lucruri disparate se leagă... O lumină aurie încinge cerul și conturează cu negru acoperișurile cu țiglă roșie de vis-à vis : ce imperceptibil se modifică aerul dulce de afară, ce infinite nuanțe capătă ! Oare și junele amic să aibă o secretă înțelegere cu mersul aștrilor, cu natura ? Pentru că iată-l de atâta vreme postat lângă ușa dinspre terasă, strecurând mereu o privire afară
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
adunați pe patru rînduri, pe scările intrării oficiale, privesc obiectivul aparatului de fotografiat. Cele aproape trei zeci de chipuri de elevi În pragul absolvirii liceului par niște flori albe la capătul tulpinilor negre, siluete suple, Îmbrăcate În uniforme - se clatină imperceptibil, nesigure, sub năvala luminii intense, incandescente. Unii dintre ei sînt prezenți, afișează zîmbete spontane, Încărcate de diverse emoții; alții par că Își trăiesc inerți absența - poate un moment neinspirat de turpitudine sau poate furați de cine știe ce gînduri sau poate pur
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iarbă fără suflare, ca niște mirese virgine, așteptînd să ni se Întîmple ceva de negîndit. Ziua Începe să se scurgă din ce În ce mai greu, Îmi verific ceasul de cîteva zeci de ori, dar, În mod surprinzător, arată aproape aceeași oră. Mă Întorc imperceptibil, privesc pajiștea plină de leșuri cu ochi mari, aerul pare mai transparent decît de obicei, pentru că nu-l mișcă nimic. Totul e Încremenit. E atît de liniște, deodată vîntul s-a oprit, deși pe deasupra aleargă nori urîți, Încît la răstimpuri
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acum, piața rămîne deschisă, deși forțele de ordine sînt prezente. În momentul În care Supremul Își Începe discursul, În jur de 10.000 de bucureșteni, Împodobiți de oamenii propagandei cu pancarte și avînd pregătit un set de lozinci, se clatină imperceptibil nu atît din pricina vremii de iarnă, În mod surprinzător plăcută, cît pradă acelorași vechi sentimente : dezgust și furie. Doar că sentimentele nu mai sînt la fel de bine ascunse ca În alte rînduri. Veștile de la Timișoara funcționează În regim de gaz pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
necesară singurătății ei. În timp ce mergea, pentru că întotdeauna, în aceste tainice vizite nocturne, colinda prin toată casa, începu să se gândească la George. Se întreba dacă George va veni la ea să-i vorbească, așa cum făcea uneori. Zi de zi simțea imperceptibila mișcare a ceva ce-l separa pe George de ea. Poate că era senzația ei de bătrânețe, absolut de neconceput, și totuși atât de aproape. La un moment dat îl pierduse pe George, apoi îl regăsise. Dar de astă-dată va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru un anumit tip de eveniment nu putem folosi și elemente noi de imagine, dimpotrivă acestea sînt binevenite, dar ele trebuie să apară pe un fond deja cunoscut. Schimbarea simbolurilor poate avea loc, dar ea trebuie să decurgă lent, aproape imperceptibil, simbolurile noi trebuind să decurgă din cele vechi, iar această schimbare trebuie să țină cont și de omul de presă și de marea masă, cărora schimbarea trebuie să li se pară ceva firesc, și care trebuie să fie deja obișnuiți
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
de predicție în grupul social, prin semne, dar și prin actul comunicării gestuale, într-un context social. Distanța de la imagine la gest, poate fi mare în cazul în care gestul, fizic sau cel insinuat ca reprezentare, lipsește, este inexpresiv ori imperceptibil ca semnificație într-o atare imagine sau situație dată. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu lipsa de semnificație, din punct de vedere simbolic, al acelei imagini ori gest sportiv. Semnele verbale, conținute în comanda: Pe locuri! Fiți gata
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
pământul (fr.17), acestea sunt puse în mișcare prin influența a două principii contrare: După cum iubirea și ura își câștigă dominația () asupra tuturor lucrurilor, Universul ia ființă sau este distrus într-o neîntreruptă succesiune, sunt principii motor acționând asupra elementelor imperceptibile simțurilor, inteligibile prin intermediul rațiunii . Empedocles a considerat aceste elemente ca egale calitativ, cantitativ și temporal , nașterea () lor fiind explicată prin unitatea lor, iar moartea ( prin separare întrucât nimic nu poate fi adăugat sau eliminat din suma lor (fr.17). Iubirea
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
forțelor și calităților (fr.17; Arist. Phys.I, 4, 187a -188a); reprezintă, de fapt, o agregare și o separare, , adică o dispunere a unei materii pre-existente astfel încât fiecare element material este parte integrantă în toate celelalte, elementele componente rămânând indistincte, imperceptibile și infinite cantitativ și calitativ (fr.1). În cadrul devenirii anaxagoreice se găsesc aceleași dynameis milesiene (cald-rece, umed-uscat), precum și elementele empedocleene ( și semințele (fr.4). Platon, în Phaidon (70c-72e) își construiește întreaga teorie despre devenire ( prin trecerea de la un contrariu la
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
fizică a voinței și ordinii unui spirit creator sau zeu care conține principiile, dar nu și formele care constituie armonia universală. Întreaga natură materială este simbolul Inteligibilului, expresia vizibilă a invizibilului. Materia nu are substanță permanentă în spațiu și timp, imperceptibilul, indivizibilul, adică obiectul rațiunii o învăluie întru totul. aer) sunt mijloace prin care principiile inteligibile devin tangibile și vizibile (visum tactumque, ): focul și pământul în crearea formei corporale (); apa și aerul legături intermediare care realizează conexiunea contrariilor (foc și pământ
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
mai mari sau mai mici de apă sau foc pe care le conține) garantează o mai mare ușurință în explicarea devenirii aparențelor calitative: cantitatea aduce unitate, regularitatea legilor, ordine în haosul chorei unde elementele preexistau într-o devenire incognoscibilă și imperceptibilă. Relațiile lor structurale o aranjează prin ordinea lor, făcând-o perceptibilă și cognoscibilă, chora primește o ordine rațională sub influența Ideii de Bine care domină și o înlocuiește în acest haos mecanicist, luat ca premisă și îndeplinind o finalitate armonioasă
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
confirmarea sau sprijinirea ideaticului prin empiric (sensibil), adică printr-un apel la simțuri, ceea ce îl delimitează de Platon și Plotin pentru care datele senzoriale sunt sursa erorii: I, 18, 6-7: mișcările astrelor; II, 4, 14-15 (muzica sferelor este pur intelectuală, imperceptibilă de către oameni). 3.4. Stilul Comentariilor este puternic influențat de Cicero și Vergilius a căror concizie și stil înalt, nobil le admiră și pe care îi consideră autorități în orice domeniu și fondatorii elocvenței (II, 12, 7; II, 8, 4
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Când stau de vorbă cu acest tâmpit trebuie să mă aflu mai departe de el, ca să nu se vadă diferența de înălțime, fiindcă Dumnezeu i-a uitat măsura... L-a făcut mare și prost!” - gândea sergentul. Drept urmare, cu pași mărunți, imperceptibili, s-a depărtat de el. Pe măsură însă ce sergentul se depărta, ochii lui Toaibă se făceau din ce în ce mai mici, încât deschizătura pleoapelor ajunsese cât un fir de ață, iar în colțul gurii a apărut un crâmpei de zâmbet parșiv care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-n trupul lor/ nunta noastră cea albastră și caleștile regale/ să ne caute prin somnul frunzelor sau într-un nor./ .../ Nunta noastră cea albastră să ne caute-n pământ/ și să fim reci policandre cu lumina lor pierdută.../”. Ideea trecerii imperceptibile îl chinuie pe poet în fiecare sonet, ca și în „Lecție pe Ostrov”, și ea se regăsește exprimată în varii înfățișări: „Privește, deci se lasă amurgul fără teamă/ se clatină icoana în care te-ai retras/ Ce patimă te cheamă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
existenței omului, după Doridor: timpul este izvorul fricii, dar, în același timp, timpul este și transportorul existenței. Viața călătorește pe timp, timpul alunecă în moarte, deci omul stă în efemer, lumea în istorie, o noțiune abstractă, după mine, o devenire imperceptibilă și totul în nimicnicie. În fața acestei drame, ori cazi în disperare și te sinucizi, ori te resemnezi cu soarta ce ți-i hărăzită. Și dacă tot ești efemer. Atunci cât existăm să ne bucurăm din plin de splendorile trecătoare ale
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
pragul ușii. Toată încăperea se umplu de ființa ei. (Doamne, tot mai bine că scăpase de ciopîrțire: Mihaela urâtă părea un nonsens, ceva de neconceput.) ― Te-ai odihnit așa de repede? ― Am încercat, dar n-am putut. ― De ce? A surâs imperceptibil dîndu-mi a înțelege că știam tot atât de bine ca și ea motivul care îi zădărnicise odihna. După aceea fața ei își reluă gravitatea. ― Trebuie să-ți vorbesc! Ce avea să-mi spună pe tonul acesta dictatorial? Nu-i de crezut că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în altă poziție. ― Ce-i cu dumneata? Am impresia că mă studiezi... ― Iartă-mă, fără să vreau... Regret că nu sânt sculptor. De pildă un Canova sau un Rodin... ― De ce? ― Pentru că te-aș fi imortalizat în marmură. Statuia vie zâmbi imperceptibil în loc să râdă cu poftă. ― Știi că ai intuiții? Am primit două oferte de acest gen pe care, bineînțeles, le-am refuzat numaidecât... ― Rău ai făcut, rău, domnișoară Cecilia... ― Nu, deloc. Nu-mi place cum sânt Aș vrea să fiu alta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe care abia Îl pornise, Îi cere doamnei petecul de hîrtie cu adresa pe care bineînțeles nu e trecut sectorul, Îl citește zîmbind ironic și i-l Înapoiază arătîndu-i prin cutele din colțul ochiului că e amuzat și prin mișcarea imperceptibilă a mustăților subțiri că s-ar putea să fie chiar zeflemitor și Susan, frumoasa Susan, care a deschis puțin geamul, cîțiva centimetri doar, fiindcă se sufocă de căldură, dar nici nu vrea să-și strice coafura, ia din nou În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la capăt, dădea colțul și se Întorcea iar ocolind cvartalul și apărînd În mare viteză și trecînd din nou prin fața ei, ba uitîndu-se la ea, ba neîndrăznind să se uite, pînă cînd Maruja Îi făcu semn timid cu mîna, aproape imperceptibil, de parcă ar fi vrut să schimbe poșeta În mîna cealaltă și-i zîmbi timid, atunci el a frînat hotărît. I-a cumpărat o pereche de bikini aurii și un ceas de aur și a ascultat-o În timp ce ea sporovăia, Întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai sumbre decât au fost inițial. Se întâmplă, însă, ca sobrietatea să se împlinească straniu cu tenta optimistă. Sinusoida vieții capătă, astfel, un plus de insolit și totul se-ndreaptă, încetul cu-ncetul, către imprevizibil, către incontrolabil și, poate, către imperceptibil. Nebănuite resorturi se pun, atunci, în mișcare, se declanșează evenimente care-și au locul cu ani în urmă sau înainte. Unele secvențe se leagă de altele cu care, în mod veridic și logic, n-ar avea nici în clin, nici
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
poveste. Omul pe care Weber îl cunoscuse și-l intervievase pe îndelete se transformase în omul pe care-l descrisese în paginile cărții sale. Îl lăsase în urmă pe „Neil“, în oglinda din carte, pierdut undeva, dispărut într-o direcție imperceptibilă, spre un loc intangibil din adâncurile oglinzii fictive... Weber se trezi devreme, dintr-un somn agitat. Făcu un duș ca să se scuture de amorțeală, amintindu-și, cu o tresărire a conștiinței în timp ce apa fierbinte îl redeștepta, că mai făcuse unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
studenții ăștia, dacă li s-ar expune faptele? O banală criză de vârstă mijlocie? Biologie pură, autoiluzionare clasică sau ceva mai spectaculos? Vreun deficit care ar apărea la scanare, vreo tumoră care apăsa neîncetat pe lobii săi frontali, remodelându-l imperceptibil... Își drese glasul; sunetul se sparse în difuzoarele de deasupra lui. —David nu vedea cât de mult se schimbase și nu doar pentru că schimbarea fusese atât de progresivă. Amintiți-vă de prelegerea mea despre anosagnozie 1, de acum două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
liniștit, la un capăt al băncii, ușor Înclinat spre stînga, sprijinindu-și cotul pe spătarul băncii, cu pălăria puțin trasă pe frunte, cu capul pe jumătate plecat. În clipa aceea am văzut cum pieptul i s-a mișcat ușor, liniștit, imperceptibil - o adiere, un oftat ușor - și omul a murit. Într-o clipă, un polițist care-l privea indiferent de la distanță se apropie de bancă, se aplecă, Îi vorbi și-l clătină ușor de umăr. Atunci trupul celui mort se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
el scurt, tuși, Își umezi degetul mare, se aplecă brusc În față și scuipă din nou. Se lăsă o clipă de tăcere și vecinii așteptară. — Of, Doamne! exclamă tata În cele din urmă grav și trist, cu glas scăzut, aproape imperceptibil. Și deodată se stinse În el toată vigoarea de altădată și mînia vijelioasă a tiradelor sale: redeveni un om bătrîn, bolnav și indiferent, aflat la un pas de moarte, iar glasul său era iarăși bătrîn, tocit, obosit și trist. — Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care este atașată cu inele metalice la un număr de stîlpi de-a lungul adăpostului pentru bărci, astfel că se poate mișca în sus și în jos după cum nivelul rîului crește sau scade. Mă leagănă încet odată cu undele după-amiezii, aproape imperceptibil, mai puțin atunci cînd stai lungit pe spate, lînced, ca mine, și plutești epuizat, nemaiștiind unde se termină trupul tău și unde încep lemnul, apa și văzduhul. În depărtare îl aud pe David strigînd. Nu răspund. Închid ochii. Cînd îi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]