833 matches
-
Gestul lui Ioniță și urmările lui sunt surprinse în două registre, ca o reflectare la suprafața apei: avem o dată actul desfășurat în istorie și marcat de prezentul indicativ („o deschide”), dublat prin oglinda mitică de o continuitate în timpul eroic, prin imperfect: „cum o deschidea”. Perspectivele sunt complementare, venind din ambele părți ale ușii, de o parte fiind durata limitată, de cealaltă, vederea atemporală a zmeului. Urmarea actului de intruziune ce furnizează cunoașterea misterului inițiatic are, de asemenea, două niveluri. Cel dintâi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
părți ale ușii, de o parte fiind durata limitată, de cealaltă, vederea atemporală a zmeului. Urmarea actului de intruziune ce furnizează cunoașterea misterului inițiatic are, de asemenea, două niveluri. Cel dintâi, al faptului ritual, este definit de timpul iterativ al imperfectului contemplativ („sărea câte un cerc”), pentru ca viziunea cronologizantă a feciorului să perceapă încheierea procesului de eliberare a principiului distructiv într-o anterioritate redată de perfectul simplu indicativ. Ivirea monstrului colosal instaurează prezentul continuu al mitului și în același timp provoacă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înainte de a urca în dimensiunea cerească. Marea românească mărginește creația însăși și ridicarea podului peste ea face să circule energiile întemeietoare dinspre haos. În plan morfologic, cele două voci sunt distincte la nivelul timpurilor verbale, acțiunea soarelui fiind definită de imperfectul care deschide dimensiunea mitică, în timp ce probele impuse de sora curtată stau sub semnul îndoielii prin construcția morfosintactică. Enunțul conține o serie progresivă de condiționări ce micșorează șansa pețitorului la mâna Ilenei: ea îl va accepta dacă e viteaz și are
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
unei chei de boltă în decodarea textelor, prin puterea acestei clase gramaticale de a instaura lumi și perioade. Jocul permanent dintre timpurile duratei și devenirii (cum sunt perfectul compus și perfectul simplu) și timpurile dimensiunii mitice (deschise de prezentul și imperfectul indicativ) separă planurile discursului liric. Avem pe de o parte existențele limitate de legile profanului, pe de altă parte, protagoniștii care au pătruns în timpul eroilor. Între aceste două niveluri se află instanța narativă, fie că este colindă¬torul, menestrelul sau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Numai până la mijloc trebuie să-l înghită șarpele pe flăcău și împlinirea ritualului deschide temporalitatea eternă a ființei totemice, jumătate om, jumătate șarpe. A putea are aici atât sensul capacității fizice, cât și semnificația modalizată a permisiunii refuzate. Opoziția cu imperfectul, timp durativ al esenței, revelează voința care face să se întâmple lucrurile: „Și împăratu’ acesta n-avea copii. Împărăteasa a dat cu mătura prin casă. Un bob dă piper sărea mereu în mătura ei. Ea l-a luat șî l-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înfăptuiesc sub puterea hazardului, ci ca urmare a unui scenariu ce trebuie îndeplinit punct cu punct. Același scenariu inițiatic este urmat în balada celor trei fete plecate la cules de flori, în cazul mezinei succesul mutației ontologice fiind marcat de imperfect: „Fata cea mai mică/ Rătăci p-o luncă./ Dar ea n-auzea/ Nici câinii lătrând,/ Nici cocoși cântând”. Perceperea interioară descrisă prin imperfect dezvăluie coborârea în sine și ieșirea din universul ordonat ale cărui borne au fost depășite, prin dispariția
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
celor trei fete plecate la cules de flori, în cazul mezinei succesul mutației ontologice fiind marcat de imperfect: „Fata cea mai mică/ Rătăci p-o luncă./ Dar ea n-auzea/ Nici câinii lătrând,/ Nici cocoși cântând”. Perceperea interioară descrisă prin imperfect dezvăluie coborârea în sine și ieșirea din universul ordonat ale cărui borne au fost depășite, prin dispariția oricărei forme a animării. O dinamică mai elaborată a acțiunilor reiese din alăturarea perfectului simplu cu imperfectul și perfectul compus: „Vânturi mari suflară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cocoși cântând”. Perceperea interioară descrisă prin imperfect dezvăluie coborârea în sine și ieșirea din universul ordonat ale cărui borne au fost depășite, prin dispariția oricărei forme a animării. O dinamică mai elaborată a acțiunilor reiese din alăturarea perfectului simplu cu imperfectul și perfectul compus: „Vânturi mari suflară,/ Poamele picară,/ Noi le culegeam./ Întrebări aveam:/ - Cine vi le-o dat?/ - Noi le-am căpătat/ De la sfântu soare,/ Cu mare rugare”. Ies în relief aici cele două verbe la imperfect, pentru că acestea sunt
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
perfectului simplu cu imperfectul și perfectul compus: „Vânturi mari suflară,/ Poamele picară,/ Noi le culegeam./ Întrebări aveam:/ - Cine vi le-o dat?/ - Noi le-am căpătat/ De la sfântu soare,/ Cu mare rugare”. Ies în relief aici cele două verbe la imperfect, pentru că acestea sunt faptele cu implicații în regenerarea universului ordonat: rodul cules din axis mundi și întrebarea ce conduce la revelarea misterului despre creația reiterată. Față de recoltarea fructelor și primirea întrebării fundamentale, acțiunile înregistrate de perfectul compus au acceași valoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
indicații „scenice” din partea instanței inițiatice, iar perfectul compus certifică desăvâr¬șirea procesului ritual, prin prezentarea lui ca un fapt încheiat. În planul mitic, prezentul marchează intrarea sub semnul sacralității, a cărei dimensiune se revarsă peste existențele actuale. În comparație cu prezentul indicativ, imperfectul implică o coborîre în timp, actele eroice ale strămoșilor sunt reluate de neofitul întors pe axa temporală. Cele două mișcări ale energiilor, dinspre sacru și dinspre profan, dezvăluie raportul de lumi comunicante, stabilit de limbajul poetic într-un timp magic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
actele eroice ale strămoșilor sunt reluate de neofitul întors pe axa temporală. Cele două mișcări ale energiilor, dinspre sacru și dinspre profan, dezvăluie raportul de lumi comunicante, stabilit de limbajul poetic într-un timp magic aferent. O valoare diferită de imperfectul durativ au verbele în fragmentul următor: „Un buzdugan ș-alegea,/ D-o mie cincizeci de-oca,/ Toarta patruzeci venea.../ În mână că mi-l lua,/ De genunche mi-l trântea,/ De rugină-l scutura,/ Ca laptele îl făcea,/ Ca soarele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că mi-l așeza”. Acțiunile scurte și rapide nu intră aici sub puterea mistuitoare a duratei pentru a fi redate prin perfect compus, ci au repercusiuni la nivel sacru și sunt ilustrate contrapunctic, ca niște flash-uri ale evoluției eroice. Imperfectul mai are și funcția de a crea o acțiune repetitivă, aproape sâcâitoare, constanța cu care aceasta se reia arătând, de fapt, nevoia imperioasă de a provoca un anumit gest: „Și mergând la-vânătoari el, ieșa un șarpi mari-nainti. Când să ducea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la vale,/ Gândi la negrul din grajd”. Repetiția aprofundează reflexivitatea specifică verbului pronominal printr-o exhaustivitate spațială. Coordonatele bidimensionale accentuează căutarea interioară și sugerează importanța vitală a hotărârii. Adverbul are impact asupra aspectului durativ al acțiunii, dovadă că apare alături de imperfect: Repetarea adverbului (transcris aici în mod eronat) face și mai sensibilă reluarea evenimentului sacru și supradimensionează la nivel afectiv reflectarea: „’Ntr-una că creștea,/ ’ Ntr-una cănflorea,/ ’Ntr-una că-mi lega/ Și meră făcea”. Modelele sintactice construite prin repetarea în raport copulativ
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițială până la punctul de fierbere din final, când derizoriul devine tragic. într-un fel, este aidoma poveștii din afara ecranului : un film a cărui materie fierbinte nu a mai putut fi modelată prin montaj... Ceea ce vedem este la fel de viu și de imperfect precum viața. Aici, video Europa Liberă Din 1977 până în 1989, doi români și trei sferturi din trei ascultau radio Europa Liberă. Cifra asta nu o s-o găsiți nicăieri, pentru că pe vremea lui Ceaușescu nimeni nu făcea sondaje de tipul : Ascultați
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
tu, personal, nu te înțelegi? — Uneori mă mai înțeleg, dar prea târziu, când nu mai e nimic de făcut. De cele mai multe ori însă, acționez fără să pricep nimic și atunci sunt foarte derutat. — Cum de poate fi sufletul atât de imperfect? întrebă ea zâmbind. Mi-am scos mâinile din buzunare și le-am privit. Scăldate în lumina palidă a lunii arătau ca o pereche de sculpturi ce nu-și aveau nici un rost pe lume. — Și eu cred că e imperfect. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
luminos. Înțelegi ce vreau să spun? — Da. — Cel căruia îi moare umbra nu mai are dreptul să citească vise și devine una cu orașul. De aceea este el atât de perfect. Toate părțile imperfecte sunt îndesate undeva, într-un tot imperfect, și nu rămâne decât stratul clar și curat de la suprafață. Ți se pare corect? Crezi că asta e lume adevărată? Așa trebuie ea să arate? Te-ai gândit vreodată să privești lucrurile din punctul de vedere al animalelor, al umbrelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
moraliștii nu cunosc faptele morale decât grosolan, din extrase arbitrare, din prescurtri accidentale ca expresie a moralitții din apropierea lor. Mai mult decât atât, moraliștii deduc faptele morale din condiția lor, din spiritul epocii, al climei ori a regiunii, fiindc sunt imperfect informați asupra popoarelor, epocilor, tradițiilor, și fiindc nu se îngrijesc s se documenteze; ei nu-și pun adevratele probleme ale moralei, fiindc aceste probleme nu apar decât când comparm mai multe morale. Preluând observația lui Nietzsche și artând c ceea ce
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
cu copiii străzii surprinși în ipostaze inedite pentru ei a fost de un efect extraordinar, fotografiile făcute Lenei, vorbiți-ne despre Lena! Era o fată, De ce vorbiți la trecut? Cred că inconștient, când începi să povestești ceva pui totul la imperfect, timpul potrivit pentru, Continuați! Era o fată de vreo cincisprezece, șaisprezece ani, asta e? mi se vâră sub nas o fotografie prost făcută a Lenei, față, profil, habar n-are poliția de artă, abia o recunosc, Da, în fotografiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o plătea, așa se întâmplă de obicei în lumea artistică bună, la noi însă, cum artiștii nu prea au bani, apelează la cunoștințe pentru modele, Cum o plătea? Cred că cinstit, era foarte corect Thomas, vă rog să-mi iertați imperfectul dar, Continuați! dar ce-a făcut Thomas, am dreptul să știu dacă tot mă interogați, Da, noi credem, ofițerul adică și poliția, că acest Thomas face parte dintr-o organizație criminală de trafic de copii, acum e plecat în Germania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Intellectual Powers of Man în care este continuată critică epistemologiei lui Hume. Apare dialogul critic The Progress of Românce de Clară Reeve. ¶ Edmund Cartwright inventează un război de țesut total mecanizat; îl folosește în 1787 în fabrica să, dar, fiind imperfect, trece la producția în masă abia în secolul al XIX-lea. ¶ J.P. Blanchard și J. Jeffries traversează pentru prima dată Canalul Mînecii cu balonul. ¶ Apar primele victime ale zborului (de Rozier și Romain, în timp ce încercau să traverseze Canalul Mînecii cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a lumii"74, cele o sută de plăci ale poemului fiind cele o sută de pietre ale templului 75. În ce priveste sursele de inspirație și influențele din opera lui Blake, există, printre altele, următoarele contribuții semnificative: Henry G. Hewlett, "Imperfect genius: William Blake"76 (1876), în care se afirma că Bake nu făcea decît să imite în mod ineficient arhaismul artificial al lui Ossian și Chatterton. Denis Saurat, Blake and Milton (1920), Blake and Modern Thought (1929) și William Blake
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Allen Ginsberg, Your Reason & Blake's System, Hanuman Books, Madras & New York, 1988 (1992) 38. Jean H. Hagstrum, "Babylon Revisited, or the Story of Luvah and Vala", în D. Punter, William Blake, New Casebooks, 1996, pp. 36-53 39. Henry G. Hewlett, "Imperfect genius: William Blake", în Contemporary Review, vol. XXVIII, 1876, pp. 756-784, vol. XIX, 1877, pp. 207-228 40. Nelson Hilton, "Blake în the Chains of Being", în D. Punter, William Blake, New Casebooks, 1996, pp. 71-93 41. Désirée Hirst, Hidden Riches
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Button, in SUA; 1962 Triplu Lutz, americanul Donald Jackson, la Praga; 1978 Triplu Axel, canadianul Very Taylor, la CM de la Otawa; 1986 Quadruplu Toe Loop, cehul Josef Sabovcik, la CE de la Copenhaga; performanța i-a fost contestată, săritura fiind considerată imperfect realizată (gheata atinsă cu piciorul liber, la aterizare); 1988 Quadruplu Toe Loop perfect, canadianul Kurt Browning, la CM de la Budapesta). -de tipul de percepere al jocului de către publicul sportiv, devenit altul în contemporaneitate, cu acțiuni, ce privesc teatralizarea sportului, -sport
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
eul lumii. Simbol al timpului și al mișcări, cercul sau elipsa stadionului este alăturată figurii pătrate ca o imagine dinamică a unei dialectici între cer și pământ. Schema pătratului peste care este așezat un arc/ fragment de cerc, exprimă dialectica imperfectului și a perfectului, a terestrului și a cerescului într-o formă ce provoacă o ruptură de ritm, simbolizând aspirația spre o lume superioară. Sportivul stă sub semnul simbolului centrul, al cerului și al aștrilor, al roții și al lumii morților
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
la nivelul checkpoint-urilor, „coboară bariera“, oprind procesul de sinteză al ADN, fie în G1, fie în S. STOP-ul pus de către p53, via proteina p21, desfășurării ciclului celular cu imperfecțiuni, are o importanță deosebită. Prin oprirea acelui ciclu celular care imperfect se împiedică perpetuarea și multiplicarea unor populații de celule „cu defecte“, inclusiv a celor transformate canceros (fig. 2-51). S-a putut demonstra că administrarea de a- și β-interferon la pacienții cu hepatită c activează funcția proapoptotică a p53. Faptul că
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]