1,421 matches
-
fi iremediabil pierdute. În acest punct se găseau Marea Britanie și Franța în septembrie 1939. Într-o asemenea situație, conflictul, cu posibilitățile sale incalculabile, pare a fi singura alternativă la o integrare lipsită de glorie în orbita de putere a națiunilor imperialiste. Dinamicile politicii internaționale dintre națiunile statu-quo și cele imperialiste conduc cu necesitate la o asemenea schimbare a balanței de putere, încât războiul ajunge singura politică ce le poate oferi primelor cel puțin o șansă de a redresa balanța în favoarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și Franța în septembrie 1939. Într-o asemenea situație, conflictul, cu posibilitățile sale incalculabile, pare a fi singura alternativă la o integrare lipsită de glorie în orbita de putere a națiunilor imperialiste. Dinamicile politicii internaționale dintre națiunile statu-quo și cele imperialiste conduc cu necesitate la o asemenea schimbare a balanței de putere, încât războiul ajunge singura politică ce le poate oferi primelor cel puțin o șansă de a redresa balanța în favoarea lor. Dar chiar acest act de redresare a balanței implică
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în aceste zone21. Acest consens -părinte și totodată copil, s-ar putea spuneaa, al standardelor morale comune și al civilizației comune, precum și al intereselor comune - a ținut sub control dorința nemărginită pentru putere prezentă potențial, după cum știm, în toate sistemele imperialiste și a oprit-o să se transforme în realitate politică. Acolo unde un astfel de consens nu mai există sau a devenit fragil și nu mai prezintă siguranță, ca în perioada care a început cu împărțirea Poloniei și s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sursă de implicare constantă și importantă a atras într-o mai mică măsură, și doar sporadic, energiile celorlalte națiuni. Politicile Franței din secolul al XVIII-lea oferă exemple relevante ale modului în care se influențau reciproc expansiunea colonială și atacurile imperialiste asupra balanței puterii din acele timpuri; cu cât Franța urmărea mai intens o politică imperialistă, cu atât mai puțin acorda atenție expansiunii coloniale, și invers. Statele Unite și Rusia au fost pentru perioade îndelungate de timp absorbite de misiunea extinderii granițelor
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sporadic, energiile celorlalte națiuni. Politicile Franței din secolul al XVIII-lea oferă exemple relevante ale modului în care se influențau reciproc expansiunea colonială și atacurile imperialiste asupra balanței puterii din acele timpuri; cu cât Franța urmărea mai intens o politică imperialistă, cu atât mai puțin acorda atenție expansiunii coloniale, și invers. Statele Unite și Rusia au fost pentru perioade îndelungate de timp absorbite de misiunea extinderii granițelor către teritorii aflate pe continentele lor și care nu erau controlate politic, iar în aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
statelor în curs de dezvoltare, în dauna celor două superputeri. Deși, începând cu 1917, Uniunea Sovietică s-a identificat cu „revoluția mondială a sărmanilor” împotriva imperialismului național și a celui de clasă, China plasează cele două superputeri în aceeași barcă imperialistă falimentară și preia poziția tradițională lăsată vacantă (cel puțin conform retoricii chineze) de către Uniunea Sovietică. Mai mult, noua poziție americană referitoare la China a eliberat Japonia din strânsoarea apăsătoare care făcea în trecut ca relațiile sale cu China să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
securitatea egalității, o analiză retrospectivă descoperă forța motrice a politicii internaționale: dorința de a menține distribuția de putere existentă, manifestată prin politica statu-quoului, pe de o parte, și dorința de a distruge distribuția de putere existentă, exprimată sub forma politicii imperialiste, pe de altă parte. Așteptarea ca Franța și Germania să cadă de acord asupra ponderii armamentelor respective echivala cu așteptarea ca aceste țări să poată ajunge la un acord privind distribuția de putere dintre ele. Un acord asupra acestui din
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
susțineau statu-quoul și state care i se opuneau nu este deloc ceva specific perioadei de după primul război mondial, ci constituie un tipar elementar al politicii internaționale. Astfel, gruparea se regăsește în toate perioadele istoriei. Prin antagonismul dintre statu-quo și statele imperialiste, ea constituie dinamica tuturor proceselor istorice. Acest antagonism este soluționat fie prin compromis, fie prin război. Securitatea colectivă ar putea să aibă șanse reale de reușită numai dacă lupta pentru putere, forța motrice a politicii internaționale, ar putea fi substituită
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
existența Coreei ca stat autonom a depins pentru mai bine de 2.000 de ani de configurația balanței de putere din Orientul Îndepărtat, fie că aceasta însemna supremația unei puteri ce controla și proteja Coreea, fie că însemna diversele rivalități imperialiste care au avut ca punct de întâlnire Peninsula Coreeană și care stabileau acolo un echilibru foarte instabil și, în general, de scurtă durată. În mod tradițional, puterea care controla și proteja Coreea a fost China, contestată periodic și cu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
războaielor de eliberare națională, și rezistența pe care i-o opun puterile occidentale otrăvesc atmosfera internațională. În termeni politici, confruntările dintre ordinea legală existentă și cererile de schimbare a ei sunt numai o manifestare a antagonismului dintre statu-quo și politica imperialistă. Orice distribuție particulară de putere, odată ce a atins un oarecare grad de stabilitate, este întărită printr-o ordine legală corespunzătoare. Această ordine legală nu numai că furnizează noului statu-quo deghizări ideologice și justificări morale, ci îl protejează cu o redută
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
criză în care mizele nu includ doar stabilirea drepturilor și adaptarea intereselor în cadrul statu-quoului, ci însăși supraviețuirea statu-quoului reprezintă mecanismul de soluționare preferat de către statele care susțin statu-quoul. Legea și tribunalele internaționale sunt aliații lor naturali. În mod inevitabil, statele imperialiste se vor opune statu-quoului și ordinii lui legale și nu vor dori să supună controversa deciziei autoritare a unui tribunal judecătoresc internațional. Pentru că acea curte nu le va putea satisface pretențiile fără să distrugă însăși fundația pe care se bazează
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
state și puterea de care dispun. Deja am indicat eroarea de a confunda o politică de menținere a statu-quoului cu imperialismul și viceversa, precum și de a confunda un tip de imperialism cu altul 1. Un stat care confundă o politică imperialistă cu una a statu-quoului nu va fi pregătit să contracareze amenințarea la adresa propriei existențe venită din partea altui stat. Slăbiciunea sa va atrage acțiuni ostile și poate face războiul inevitabil. O națiune care confundă o politică de menținere a statu-quoului cu
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
comportamentul unui actor este un element necesar în calculele celuilalt”3. Realismul clasic adoptă o poziție similară, iar Morgenthau acceptă faptul că există o lege automată care garantează că, dacă un stat își mărește capacitățile pentru a urmări o politică imperialistă în dauna unui rival, va exista o „creștere proporțională a puterii celuilalt”4. În consecință, o balanță a puterii reprezintă poziția de pornire în orice sistem anarhic. Acest tip de logică stă la baza teoriei realiste americane a politicii internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
putere”14 care ar da „lovitura finală, fatală” echilibrului de putere ce a permis menținerea unei societăți de state definite de „valorile comune și standardele universale de acțiune”15. Morgenthau a insistat că, în perioada balanței de putere europene, aspirațiile imperialiste au fost constrânse de „limitările morale” acceptate de state ca urmare a stabilirii unui „acord tacit”, potrivit căruia toate statele au dreptul de a supraviețui 16. Ele au consimțit deci asupra „unui standard final”, reflectând un set de reguli pe
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
până la stat. La nivel familial, conflictul tipic dintre soacră și noră este, în esența sa, o luptă pentru putere, apărarea unei puteri instituite în fața tentativei de a impune una nouă. Astfel se prefigurează rivalitatea internațională dintre politicile statu-quo și cele imperialiste. Cluburile mondene sociale, frățiile, facultățile și organizațiile profesionale sunt scenele unor continue lupte pentru putere între grupuri care fie vor să păstreze ceea ce au deja, fie vor să obțină o putere mai mare. Se organizează competiții între companii și apar
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de vedere logic”26. Deoarece comportamentul statelor caută tot timpul să promoveze interesul național, se consideră că lupta pentru putere s-a încadrat, de-a lungul istoriei, în trei tipare fundamentale: politica „statu-quoului”, cu scopul de a menține puterea; politica „imperialistă”, vizând sporirea puterii; și cea de „prestigiu”, ce-și propune creșterea reputației și demonstrarea puterii. De ce un stat alege una dintre politici mai degrabă decât alta? Răspunsul lui Morgenthau este furnizat în termeni empirici, nu logici. Prin urmare, de pildă
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Dumnezeu, libertatea de a dori și eliberarea de frică. Cezar, Iulius - 100-44 î.Hr. Om politic și general roman care a creat Imperiul Roman. Chamberlain, Joseph - 1836-1914. Om politic britanic. Ca ministru al Coloniilor (1895-1903), a fost un promotor al expansiunii imperialiste, al consolidării și al reformei. Chamberlain, Neville - 1869-1940. Om politic britanic; fiul lui Joseph Chamberlain. Ca prim-ministru (1937-1940), a dus o politică de „conciliere” față de Axă; forțat să demisioneze după catastrofa britanică din Norvegia (aprilie 1940). Chesterfield, Philip Dormer
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
creat prin proiectarea unei imagini distorsionate a Occidentului cea a unei civilizații care se remarca nu prin relativa ei prosperitate sau libertate, ci prin rasism, crime, droguri, șomaj și exploatare. Pe scena relațiilor internaționale, Vestul era condamnat pentru atitudinile sale imperialiste și agresive, fiind acuzat că jefuiește țările mai puțin dezvoltate pentru a obține profituri pentru corporațiile multinaționale. Numeroși oameni din zone îndepărtate ale globului au acceptat cu ușurință aceste imagini distorsionate. La urmei urmei, cea mai mare parte a Africii
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
peste douăzeci și patru de clerici saudiți proeminenți, cei mai mulți dintre ei predând la universități sprijinite de stat, au emis o fatwa în noiembrie 2004, îndemnând Irakul "să se apere pe sine, să-și apere onoarea, pământul, petrolul, prezentul și viitorul împotriva coaliției imperialiste, la fel cum s-a împotrivit colonialismului britanic". Semnatarii au afirmat că "jihadul împotriva ocupanților este obligația fiecărei persoane apte"215. N-ar trebui să ne surprindă faptul că mulți dintre teroriștii sinucigași străini din Irak provin din Arabia Saudită 216
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
își irosește sinapsele pe rudimentarul patron al Stelei, care a cutezat să conteste acel sondaj de opinie în care România Mare susține că e iarăși ce-a fost și mai mult decît atît. Sondaj adevărat, nu ca acelea ale trădătorilor imperialiști, apatrizi și vînduți străinătății, după cum proclamă cu pieptul bombat șeful de partid al lui Mitică Dragomir. „Maimuță curentată“, „balegă“, „vînzător de iaurt“, „derbedeu“, „om bolnav“, „criminal economico financiar“, „viitor pușcăriaș la Jilava“. Vadim are întotdeauna la îndemînă mii de adjective
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
la lumină a dosarelor Securității. Zilele trecute, Cornel Dinu lăuda rolul Securității în fotbal și opina că, fără ajutorul ei, performanțele din anii ’80 n-ar fi fost posibile. Dintr-un pridvor de mînăstire bucovineană, Dumitru Dragomir, purtînd o șapcă imperialistă cu sigla „Nike“, spunea pe micul ecran că Securitatea nu era, de fapt, o treabă chiar atît de urîtă. Toate acestea vin la cîteva zile după ce, transfigurat de importanța mesajului pe care-l transmitea, veteranul desecretizării dosarelor, Ticu Dumitrescu, susținea
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
bibliografice: Sergiu Fărcășan, Cine mă învață să scriu, CNT, 1949, 129; George Macovescu, „J. B. C. trece Cortina” de Sergiu Fărcășan, GL, 1954, 38; Al. Simion, „J. B. C. trece Cortina”, CNT, 1954, 48; V. Nicorovici, Profilul moral al ziaristului imperialist, RMB, 1955, 5 ianuarie; Crohmălniceanu, Cronici, 194-210 ; Aurel Storin, „Arma secretă”, VR, 1960, 2; Mihu Dragomir, Un succes al literaturii de anticipație, LCF, 1960, 18; Al. Căprariu, O carte așteptată, TR, 1960, 38; Modest Morariu, „O iubire din anul 41
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
textelor cu care și-au documentat experiențele, moștenire generațiilor viitoare. Interesul editorilor lui Our Voices în fiecare dintre noi, cei care alegem să răspundem interpelării lor cu propriile noastre texte, departe de a rezona cu mai vechiul interes al subiectului imperialist în obiectul colonizat, pare, dimpotrivă, să ne invite la masa negocierii, să ne propună să începem să existăm, ca și cercetătorii etnici, în textele noastre, ale căror sensuri să (inter)medieze comunicarea dintre culturile noastre din poziții democrat-echivalente, de dragul inovării
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
imposibilă 34 . Politica reversionistă promovată de Mussolini a acutizat conflictul franco-italian. Mussolini respingea ideea Uniunii Ungaria declara că nu va adera la Uniunea Europeană dacă aceasta va menține granițele existente. Uniunea Sovietică considera Proiectul Briand ca fiind o nouă conspirație capitalist imperialistă împotriva puterii sovietice. Marea Britanie era mai mult interesat de imperiul său colonial mondial și de relațiile cu Statele Unite ale Americii decât de Uniunea Europeană. Mai mult, Marea Britanie continua să se alăture Germaniei în contracararea politicii franceze 37. Ideea de Uniune Europeană
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
românesc va fi ,,Brigada Mobilă“ și avea următoara misiune: să convingă populația că întregul aparat de stat burghez este vinovat de dezastrul țării și trebuia neutralizat (în anumite cazuri chiar lichidat). Partidele istorice erau considerate agenturi ale spionajului fascist și imperialist și trebuiau de asemenea desființate. In plus această unitate trebuia să lichideze elita intelectuală, economico- financiară și politică a țării, care urma să fie înlocuită cu noile cadre formate la Moscova, conducând la crearea în România a unei societăți de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]