2,209 matches
-
DE CARE AI NEVOIE ! (MERIDIANUL, An X, nr. 49 (778), joi, 18 decembrie 2008, Editorial) 18 TV.V. Secolul a împlinit 8 ani, TV.V. 18 ! 24 decembrie 1990, ora 6.30 primele acorduri , pe sigla galbenă înfățișând zborul într-o sferă (impersonală dar cu TV.V.), și începând cu ora 7, PRIMA EMISIUNE LOCAL| ! Pe toate cele 24 de stații ale DRTV Iași adică toată Moldova noastră și 1/2 peste Prut. S-a reluat și pe 25, de Crăciun. La multe cereri
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
prin sărutări și îmbrățișări, nesătulă și neostoită prin priviri lungi ochi în ochi, prin cuprinderi de minute și ore care par secunde. O iubire trăită cu imensă bucurie de el, cu patima celor 18 ani de ea, ambii descoperind sfera impersonală a existenței când nimic nu mai există în jur decât afundul ochilor celuilalt, zâmbetul drăgăstos și îmbrățișarea care contopește. Când dragoste e, lume ... nu e ! "Atât de fragedă ..." Și totuși care va fi câinele care va tăvăli grădina cu flori
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
descrierilor, utilizând texte etnografice, narațiuni istorice, mărturisiri, fotografii, istorii ale vieții, ficțiuni materiale biografice și autobiografice etc. Spre deosebire de acestea, în cercetările orientate cantitativ abundă modelele matematice, tabelele statistice, graficele, rapoartele de cercetare fiind scrise, de cele mai multe ori, într-un stil impersonal. Tradițiile cercetării calitative. John W. Creswell ia în discuție cinci tradiții ale cercetării calitative: biografia, studiile fenomenologice, teoria întemeiată, etnografia și studiul cazului. Logica expunerii ne obligă să prezentăm în acest capitol doar aspectele metodologice ale studiilor realizate în perspectiva
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
sistem reprezentațional. Cei trei constituenți ai RS a sănătății Sănătate vid Fondul sănătății Echilibru Conținut "A fi" Absența conținutului pozitiv "A avea" Robustețe, forță Rezistență la atacuri "A face" Bună dispoziție Activitate Relații bune cu alții Raportare la persoană Fapt impersonal "Totul sau nimic" Caracteristică personală Atribut variabil/ permanent Conștientizare Normă personală Totul sau nimic Conștientizare imediată Raportare la alte forme Fundamentul echilibrului Structurare pe fondul sănătății Raportare la boală Distrugere prin boală Rezistență la boală Integrarea tulburărilor După C. Herzlich
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
mult cu cât nici în condițiile comunismului, care dispunea de o forță de constrângere net superioară, nu a putut fi evitat. Avem de a face, în această privință, cu o strategie de combatere a rețelelor de relații interpersonale prin intermediul instituțiilor impersonale. Pentru România, asta nu înseamnă decât prelungirea în postcomunism a unor politici inițiate încă în timpul socialismului, ele însele preluate din perioada interbelică. Instituția „concursului” pentru ocuparea unor posturi în administrație este una dintre aceste invenții impersonale. Ea a fost ușor
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
relații interpersonale prin intermediul instituțiilor impersonale. Pentru România, asta nu înseamnă decât prelungirea în postcomunism a unor politici inițiate încă în timpul socialismului, ele însele preluate din perioada interbelică. Instituția „concursului” pentru ocuparea unor posturi în administrație este una dintre aceste invenții impersonale. Ea a fost ușor depășită încă din socialism, iar rețetele valabile atunci funcționează și astăzi, nu împotriva, ci în slujba rețelei de relații interpersonale. Noutățile tehnologice pot crea o imagine nouă, dar nu și o realitate nouă. Introducerea așa-numitului
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
rezultatelor școlare, respectiv de atribuire a unor simboluri exacte unor componente achiziționale, prin excelență calitative. Măsurarea presupune o determinare obiectivă prin surprinderea riguroasă a unor achiziții și nu implică formularea unor judecăți de valoare. Măsurarea ține mai mult de dimensiunea „impersonală” a educatorului. Așa se explică faptul că, în acest act, poate fi implicată satisfăcător mașina de evaluat. Aprecierea școlară sau evaluarea propriu-zisă constituie emiterea unei judecăți de valoare, semnificarea unui rezultat observabil sau măsurabil într-un cadru de referință axiologic
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
un criteriu exterior, un standard elaborat și impus de diferite politici școlare? Și, în definitiv, ce fel de evaluare se face: una subiectivă și personalizată, polarizată în jurul elevului, una circumstanțială și intragrupală, generată de caracteristicile grupului școlar, sau una externă, impersonală și obiectivă, impusă de social? În raport cu ce evaluăm un elev de la școala din Pocreaca: cu evoluția proprie, cu nivelul clasei sau cu ce pretinde Ministerul de la el? Credem că obiectivele și funcțiile evaluării pot oferi profesorului o mișcare pe axele
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
la standarde fixe se face prin raportarea rezultatelor la referențialuri unitare pentru întreaga populație școlară. Pe această bază se pot realiza trieri, ierarhizări, decizii cu un grad înalt de obiectivitate. Modelul este puternic decontextualizat și desubiectivizat. Are o conotație oarecum impersonală. c) Modelul notării individualizate se caracterizează prin încercarea de raportare a rezultatelor obținute de elevi la alte rezultate individuale realizate de aceiași elevi în timp. Nota va măsura achiziții educaționale prin raportarea lor la alte achiziții anterioare. Modalitatea individualizată de
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
care pot induce variații destul de semnificative, relevate fie la același examinator în momente diferite (variabilitate intraindividuală), fie la examinatori diferiți (variabilitate interindividuală). De altfel, specialiștii acreditează teza conform căreia, întrucât educația este o interacțiune între subiectivități, ...o evaluare pur obiectivă, impersonală și absolut neutră, adică o evaluare fără subiect, este nu numai imposibilă, dar și mai slab semnificativă, mai puțin relevantă și, în cele din urmă, mai puțin obiectivă decât o evaluare care angajează explicit subiectivitatea, valorile, atitudinile, inclusiv sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
În această privință cel puțin, melodrama nu aspiră la obiectivitatea absolută, ci la un alt tip de "obiectivitate", care să nu excludă existența "subiectului" (și nici a autorului) de pe scena de teatru, dar să transforme subiectul (eul) într-o entitate impersonală, golită de fapt de "conținut" psihologic (ipostază familiară și naratorului, și eroului predilect al prozei lovinesciene). Pattern-ul teatrului (viziunea scenei) definește așadar și modelul originar al imaginației melodramatice, înțeleasă însă ca expresie a unui joc în care spectatorul nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
melos-ul ei specific, reverberând în inconștient. Sugestia/ melodramaticul/ psihologicul salvează arta de la inevitabilul proces de eroziune în timp, iar pentru a potența și adânci sugestia e nevoie de o "formă" artistică menită a surprinde cât mai obiectiv și mai "impersonal" cu putință dramatismul vieții interioare, intensitatea acelor emoții și sentimente contradictorii, ce renasc mereu din propria lor cenușă. Din acest unghi privind lucrurile, Lovinescu se delimitează în mod evident, polemic chiar, de modelul literaturii subiective, de confesiune, având ca obiect
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să evadeze din rolul fatal (e drept, mai mult prin discurs decât prin fapte sau gesturi caracteristice). Psihologia amorului se descifrează astfel, în pofida pretențiilor de complexitate analitică, în cheia unor reacții automate, de natură pur biologică, consumate exclusiv în orizontul impersonal, fără contur, al speciei. Prin aceasta, piesa lui Lovinescu trădează presupusul model ibsenian și, în loc să pună accent pe factorul etic și social (esențial în drama burgheză), absolutizează determinismul biologic, ceea ce o face să graviteze pe altă orbită estetică, alături de Năpasta
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
perspectiva aceasta, drama De peste prag trebuie înțeleasă nu doar ca un ecou al teatrului ibsenian sau naturalist, ci și ca un exercițiu preliminar, de pură virtuozitate, în care scriitorul se mulțumește deocamdată doar să schițeze, într-o formă obiectivă și impersonală (ca să nu spun gata făcută), temele fundamentale ale viitoarelor sale opere de imaginație, cu tot cu soluțiile estetice preferate (fapt demn de reținut: modelul dramatic rămâne o constantă a literaturii criticului). Într-o primă variantă, piesa purta un titlu mai puțin metaforic
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ca fapt inexplicabil și irațional, coup de foudre). Nici măcar vechile plăceri, de cărturar cu gust rafinat, nu-l mai satisfac, semn că și emoțiile estetice sunt condiționate psihologic. Iată un fragment edificator, în care e respinsă teoria maioresciano-schopenhaueriană a "emoției impersonale", în acord cu opiniile de mai târziu ale criticului: Unde e seninătatea cu care priveam Madonna della Sedia a lui Rafael? Ea a rămas aceeași, dar eu m-am schimbat. Iată pentru ce și ea s-a schimbat. Chipul acela
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
artistul, neputând renunța la limbaj (în care nu mai are iluzia de a descoperi un instrument de "cunoaștere"), sfârșește prin a dispărea din propria operă, devenită, la rândul ei, un morman de formule prefabricate, de "cuvinte" și "idei" cu totul impersonale. Eșecul exprimării de sine conduce, inevitabil, la un eșec al comunicării, ceea ce întoarce sufletul expansiv la izvor, în "amfora" unde-i cald și bine. Avertismentul tânărului scriitor merită reținut: "Și să ne gândim apoi că tot ceea ce a fost spus
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
exploatarea unui stadiu de dezvoltare mentală în care distincția dintre "vreau" și "pot" nu e clară. Nu trebuie să facem însă confuzie între dimensiunea psihologică a structurii melodramatice în sine și psihologia personajelor melodramei: melodrama exteriorizează de fapt însăși structura impersonală a psihicului (nu întâmplător, "personajele" sunt reductibile la un sistem de roluri stereotipe, în funcție de maniheismul moral și de caracterul simbolic al narațiunii). Așa se explică de ce retorica melodramei ilustrează, după cum s-a spus, refuzul cenzurii, victoria asupra tendințelor către refulare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de gradul I, prin care unitățile lingvistice - componente ale sistemului lexical - primesc o anumită identitate lexico-gramaticală, de gradul I, de tipul substantivitate, verbalitate, adverbialitate etc.: student, studiere, a studia, studențește etc., sau de gradul II: substantiv masculin/feminin, verb personal/impersonal etc.; b. coordonate categoriale de gradul II, prin care se dezvoltă sensuri gramaticale categoriale, cu originea numai în opoziții interne, la nivel morfologic (numărul singular/plural) sau cu originea în opoziții interne determinate de intrarea unităților lexicale în relații sintactice
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vrea; realizează sintagma analitică a modului potențial-optativ: aș cânta, aș fi cântat etc. • a voi (a vrea); realizează sintagma analitică a viitorului: voi cânta, vor cânta etc.; • pronumele reflexiv; marchează diferite sensuri gramaticale în interiorul diatezei verbale: reflexiv, reciproc, pasiv, dinamic, impersonal: se îmbracă, se ceartă între ei, se vinde urgent, se chinuie cu o problemă, se trăiește greu; • conjuncția să; component al morfemului complex discontinuu de conjunctiv să... -Ø: să cânt-Ø, să lupt-Ø; să lupt-e; • prepoziția pe, morfem al cazului acuzativ
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rămâne nedeterminat în anumite situații: • dacă nedeterminarea este o trăsătură semantic-lexicală (cum e cazul substantivelor singularia tantum), trăsătură rezistentă la funcția de complement direct și la cea de subiect, dacă nedeterminarea caracterizează și verbul-predicat (cum sunt verbele aflate la diateza impersonală: se dă, se vinde, se scoate sau verbul a trebui): „N-am găsit nici unt, nici brânză.”, „Nu-mi trebuie nici aur, nici argint.”, „S-a scos cașcaval.”; • dacă nedeterminarea maschează sensul de determinare minimă, așa cum se întâmplă când diferitele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-mi țărânii și inima la vânt.” (M. Eminescu, I, p. 128), „De-abia te-i mai încălzi, mergând la drum, căci nu e bine când stai locului.” (I. Creangă, p. 214) În sintagmă cu unele verbe, expresii și locuțiuni verbale impersonale, se dezvoltă valoarea semantică de dativ subiectiv; substantivul denumește „obiectul” care este caracterizat prin predicat din perspectiva unei stări, a unui sentiment sau a unei reacții în fața realității: „De multe ori i-a venit flăcăului în cap să se însoare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I, p.228). „Mai nainte de-a se despărți, își împărțiră câte o basma și se înțeleseră zicând.” (P. Ispirescu, p. 163) • diateza dinamică: „Iar când te văd zâmbind copilărește,/ Se stinge-atunci o viață de durere.” (Ibidem, p. 120); • diateza impersonală: Se merge din ce în ce mai anevoie. • diateza pasivă: „În odaie prin unghere/S-a țesut păinjeniș.” (M. Eminescu, I, p. 105) PRONUMELE POSESIVTC "PRONUMELE POSESIV" Sub aspect semantic, pronumele posesiv înlocuiește substantive caracterizate printr-un raport de posesiune (apartenență, dependență) implicând doi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
avea în vedere în vreun fel sensul reflexiv, propriu diatezei reflexive, în relație de opoziție cu sensurile activ și pasiv, autorii capitolului despre diateza verbului subliniază caracterul neomogen al semanticii diatezei reflexive și identifică două categorii: reflexivul dinamic și reflexivul impersonal. Numai că, dacă reflexivul dinamic caracterizează sintagme verbale din care pronumele reflexiv nu poate fi înlocuit niciodată, reflexivul impersonal primește această valoare prin care se opune activului personal, datorită prezenței pronumelui reflexiv: Aici se vorbește mult!, care nu mai este
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pasiv, autorii capitolului despre diateza verbului subliniază caracterul neomogen al semanticii diatezei reflexive și identifică două categorii: reflexivul dinamic și reflexivul impersonal. Numai că, dacă reflexivul dinamic caracterizează sintagme verbale din care pronumele reflexiv nu poate fi înlocuit niciodată, reflexivul impersonal primește această valoare prin care se opune activului personal, datorită prezenței pronumelui reflexiv: Aici se vorbește mult!, care nu mai este un însoțitor permanent al verbului; ceea ce îi conferă într-adevăr funcție de morfem. În același timp, alte verbe însoțite în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
usca/a usca, a se ajunge/ a ajunge etc.; • verbe pronominale libere; verbe în structura cărora pronumele este un însoțitor permanent dar nu are autonomie sintactică, comportându-se ca orice alt pronume subordonat unui verb. Verbele au, în general, valoare impersonală: a-i conveni, a-i plăcea, a-i displăcea etc. Pronumele personal este interpretabil ca un complement indirect (sau direct: a-l durea), care poate fi reluat sau anticipat: „Gândind că astfel o să-ți placă ție” (M. Eminescu). Se afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]