628 matches
-
în Slovenia, această minusculă republică aparent convertită întru totul la democrație și la economia de piață. Deîndată ce luăm cunoștință de piedicile care se ridică în toate aceste țări, chiar și acum, la mai bine de 20 de ani de la implozia sistemului, în fața publicării datelor referitoare la represiunea comunistă, ne dăm seama de insubzistența declarațiilor referitoare la dispariția structurilor de rezistență ale regimurilor comuniste. În România, aceste structuri și-au vădit forța poate mai mult decât în alte părți. Paradoxal, sfârșitul
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Iași, 2003. 75 Acest tratat relua de fapt aproape fără modificări prevederile tratatelor anterioare, din vremea lui Dej și apoi Ceaușescu; semnat la Moscova în 1991 de Gorbaciov și Iliescu, tratatul a întîrziat să fie ratificat în Parlamentul României, iar implozia URSS după puciul din august 1991 a făcut ca tratatul să fie caduc; diplomații ruși au refuzat însă tot timpul, pînă în 2003, cînd în fine s-a încheiat un nou tratat, să ia măcar în discuție o altă formă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
schimbă într-un anumit fel care poate să o facă incompatibilă cu structura socială. Un exemplu magistral în acest sens îl reprezintă revoluția informațională care a devenit atât de incompatibilă cu structura socială de tip totalitar că a condus la implozia acesteia. Când fie tensiunea culturală, fie difuziunea culturii produce o situație în care apare incompatibilitatea cu structura socială, pot avea loc unele fenomene sociale. Cultura și structura socială se pot schimba astfel ca cele două să devină mai compatibile. În
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
în maniere similare. Din acest punct de vedere, al construcției memoriei colective, simbolurile Doftana și Pitești sunt echivalente structural, îndeplinind aceleași rosturi politice și fiind produsele acelorași principii de construire a memoriei colective. Piața memoriei colective și limitele hetorodoxiei istoriografice. Implozia regimului totalitar nu doar că a antrenat în cele din urmă un amplu proces de rescriere a trecutului (Culic, 2005), ci a creat condițiile pentru o mutație decisivă survenită la nivel infrastructural. Pluralizarea discursurilor despre trecut, cauționată de autoritățile statale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Putem chiar conclude că idealul patriotismului civic anunțat de F. Aaron (1843) în lucrarea sa Patria, patriotul și patriotismul și-a găsit drumul spre literatura didactică cu mai bine de un secol și jumătate întârziere. Concluzii: Memoria (post)națională românească. Implozia regimului comunist nu a antrenat instantaneu o restructurare majoră a înțelegerii colective a trecutului românesc. Pentru aproape un deceniu de la Revoluția română din 1989, modul de raportare la trecut a fost caracterizat de inerție discursivă. Apoi, pe măsură ce s-au întețit
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
înaintea atentatelor din 11 septembrie, cele trei imposibile pentru patronul nostru). Cuvîntul decizie vine din grecescul krisis care înseamnă criză. A fi în criză nu înseamnă, oare, a-ți repune în discuție, a-ți reconstrui posibilul și imposibilul? Nu înseamnă implozia, reconfigurarea propriei lumi? Posibile-le și imposibilele nu sunt nici raționale, nici iraționale. Ele sunt existențiale. Lucrînd asupra acestor ipoteze (care lărgesc considerabil ideea de decizie), mi s-au impus ca pertinente relațiile neașteptate între universul conceptual profesional (sociologie, istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
locuințele, spitalele, pe scurt, capacitatea autorităților publice de a face față nevoilor sociale elementare erau în dificultate." Demersul general al studiului constă în a urca pe firul timpului pînă în prezent. Istoricul pleacă de la Revoluția franceză pentru a ajunge la implozia regimului sovietic, trecînd prin Primul Război Momdial, luarea puterii de către bolșevici, ascensiunea lui Hitler, al Doilea Război Mondial, Războiul rece, destalinizarea încercată de Hrușciov, perestroika lui Gorbaciov. Istoricul urmărește cursul istoriei descriind, explicînd, comentînd drumul luat de evenimente. În nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
proclamat drept drumul spre perfecțiunea politică și culturală, iar producția de masă a unui asemenea kitsch utopist a făcut ca auditoriul să fie din ce în ce mai scârbit de această creație patronată în mod oficial". În Europa de Sud-Est, comunismul a dispărut în urma imploziei sociale din anul 1989, demonstrând eșecul planificării economice proprie acestui Leviathan autoritarist-birocratic. 4. Coordonate ale ideologiei creștin-democrate Principiile ideologiei creștin-democrate sunt, în esență, foarte apropiate de cele specifice conservatorismului. Creștin-democrația și catolicismul politic sunt două sintagme care se identifică, în
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
controverse au grăbit sfârșitul regimurilor comuniste, dar nu pot șterge urmele lăsate în arena istoriei. Rămâne încă un subiect de cercetare, atât pentru istorici, cât și pentru teoreticienii politici, să urmărească mecanismele care au făcut posibil totalitarismul, ca și condițiile imploziei sale. Așa cum sublinia Françoise Thom, ne aflăm în situația de a explica sfârșiturile comunismului, astfel încât "putem încerca să abordăm această problemă importantă dacă dorim să descifrăm fizionomia postcomunismului și să înțelegem care au fost elementele distruse în timpul furtunii temperate a
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
incorporează în mod inevitabil o parte din colectiv. Între polii ordinii și dezordinii, perioada actuală privilegiază mai degrabă a doua stare, după cum valorizează îndoiala mai degrabă decât certitudinea, particularul mai mult decât generalul. Criticii constată caracterul haotic al lumii și implozia marilor povestiri. Publicațiile recente subliniază până la saturație natura "ficțională" a noțiunilor globale ale antropologilor evoluționiști, difuzioniști, funcționaliști, structuraliști și ale celor care le-au urmat. Fără a intra în certuri infinite asupra cuvintelor, să remarcăm că nu este foarte interesant
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
iar acest gen de interogații devin sfîșietoare mai ales la nivelul limbii. Acolo, identitatea, acea "mêmité" (Paul Ricoeur) se preschimbă adesea în alteritate, în vreme ce dialectica diferențiere / asimilare, care definește în mod obișnuit mișcarea unu ia spre celălalt, se distorsionează, face implozie. Marea majoritate a scriitorilor care și-au părăsit țara încearcă să se topească în limba de adopție, sau cel puțin încearcă să ajungă la o relație intimă, profundă cu aceasta, chiar sacrificînd-o pe cealaltă, căci exercițiul lingvistic în expresia sa
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
precum Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, Mateiu I. Caragiale, Emil Botta, Pascal și Dante. Palimpsestul vizează, în modul în care îl concepe și utilizează I., o secretă căutare a identității, o proliferare și aglomerare a sensurilor care să dea naștere, prin implozie, „soarelui negru” alchimic, acelui „sens ascuns” la care trimit textele obscure ale lui Heraclit. Analiza prozei lui Mateiu I. Caragiale este exemplară în această perspectivă: estetica scriitorului este o estetică apofatică (structurată de categorii negative), în care existența lui Aubrey
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
la postmodernism / 215 4.3.1. Explorarea modernității / 217 4.3.1.1. Lumea obiectelor și problema reificării / 219 4.3.1.2. Societatea de consum și spectacolul său / 224 4.3.1.3. Sfârșitul transcendenței / 242 4.3.2. Implozia modernismului. Elemente proto-postmoderne / 246 4.3.2.1. Societatea schimbului simbolic / 251 4.3.2.2. Cultură și micropolitici / 257 4.3.3. "Carnavalul postmodern" / 262 Capitolul 5. Hiperrealitate și simulare / 271 5.1. Realul și "ceea ce este mai real
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de lectură și de interpretare obișnuite ale receptorilor. Baudrillard sugerează prin stilul său apocaliptic (Linda Hutcheon) că discursul nu este un loc comun, clarificator sau argumentativ, ci este un spațiu în care se inovează, se produce vertijul sensurilor clasate și implozia semnificațiilor cunoscute. Tocmai de aceea mărimea publicului său este impresionantă, dar și nenumăratele critici sunt virulente, ele axându-se, de cele mai multe ori, pe aspectul retorico-literar al lucrărilor lui. Astfel, Baudrillard este comparat cu Nietzsche în ceea ce privește privilegierea limbajului poetic și al
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pertinentă a societății contemporane. Etapa discursului postmodern începe în jurul anului 1980 și se concentrează pe descrierea personalizată a noilor forme de tehnologie, artă, discursivitate, societate. Vocabularul postmodern baudrillardian va cunoaște acum o dezvoltare remarcabilă, termeni precum hiperrealitate, simulacru, semiurgie (sémiurgy), implozie, seducție, transpolitic etc. se vor extinde prin intermediul unei scriituri care începe să împrumute din ce în ce mai mult din frenezia schimbărilor descrise. Baudrillard nu adoptă stilul neutru al cercetătorului modern, ci intervine constant în textura discursivă a lucrărilor sale pentru a le transforma
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și atributelor potlatch-ului teoretizat de Marcel Mauss și de Georges Bataille: consumul, ca și scriitura, sunt asociate cu risipa, cu distrugerea sensului în jocul darului și contra-darului pentru a se ajunge la deturnarea sistemelor și semnificațiilor stabilite. 4.3.2. Implozia modernismului. Elemente proto-postmoderne Dezicerea de marxism, direct realizată la finalul lucrării L'échange symbolique et la mort, și apoi definitivată în Le Miroir de la production, va reprezenta, din perspectiva strategiilor discursive, un reviriment, o abandonare a schemelor anterioare și a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a categoriilor binare care alcătuiau modul de gândire modern alătură demersul baudrillardian celui derridarian, diseminativ și deconstructiv, sau celui deleuzian, rizomatic și deteritorializant. Într-o societate caracterizată de simulare, distincțiile dintre real și model sunt erodate, Baudrillard utilizând conceptul de implozie al lui McLuhan pentru a sugera cum granițele dintre imagine și realitate dispar în hiperrealitate. Dacă termenul de "explozie" era caracteristic modernității, prin creșterea constantă a mărfurilor, progresul științei și tehnologiei, dar și prin diferențierile între sferele sociale, discursive și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sugera cum granițele dintre imagine și realitate dispar în hiperrealitate. Dacă termenul de "explozie" era caracteristic modernității, prin creșterea constantă a mărfurilor, progresul științei și tehnologiei, dar și prin diferențierile între sferele sociale, discursive și axiologice, Baudrillard argumentează că teoria imploziei este cea mai în măsură să descrie societatea postmodernă. Filosoful francez consideră că și societățile primitive au trăit un proces de implozie dirijată, care a dus la colapsul lor, dar și la explozia și expansiunea întâlnite la toate nivelurile civilizațiilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
progresul științei și tehnologiei, dar și prin diferențierile între sferele sociale, discursive și axiologice, Baudrillard argumentează că teoria imploziei este cea mai în măsură să descrie societatea postmodernă. Filosoful francez consideră că și societățile primitive au trăit un proces de implozie dirijată, care a dus la colapsul lor, dar și la explozia și expansiunea întâlnite la toate nivelurile civilizațiilor moderne, aflate sub semnul universalizării pieței, legilor și a valorilor economice și filosofice. În schimb, acest proces exploziv al modernității a devenit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a dus la colapsul lor, dar și la explozia și expansiunea întâlnite la toate nivelurile civilizațiilor moderne, aflate sub semnul universalizării pieței, legilor și a valorilor economice și filosofice. În schimb, acest proces exploziv al modernității a devenit incontrolabil, astfel încât implozia care caracterizează societatea actuală este o consecință a acestuia: "implozia nu poate fi, pentru noi și astăzi, decât violentă și catastrofică, deoarece ea rezultă din eșecul sistemului de explozie și expansiune care a caracterizat Occidentul de câteva secole"431 (s.a.
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
expansiunea întâlnite la toate nivelurile civilizațiilor moderne, aflate sub semnul universalizării pieței, legilor și a valorilor economice și filosofice. În schimb, acest proces exploziv al modernității a devenit incontrolabil, astfel încât implozia care caracterizează societatea actuală este o consecință a acestuia: "implozia nu poate fi, pentru noi și astăzi, decât violentă și catastrofică, deoarece ea rezultă din eșecul sistemului de explozie și expansiune care a caracterizat Occidentul de câteva secole"431 (s.a.). Sublinierea eșecului societății precedente susține ideea rupturii sale definitive de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și fenomene sociale care determină condiții diferite de producere a enunțurilor, și că există o semnificativă graniță între societatea modernă și cea contemporană, pe care va încerca în mod constant să o elucideze. Astfel, Baudrillard va descrie un set de implozii sugestive la nivelul ideologiilor, formelor culturale, al maselor și socialului, pentru a proclama că întreaga societate, în ansamblul său, este implozivă. Și ca efect al criticii poststructuraliste, dar și al propriei evoluții teoretice, Baudrillard va descrie și implozia sensului și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
set de implozii sugestive la nivelul ideologiilor, formelor culturale, al maselor și socialului, pentru a proclama că întreaga societate, în ansamblul său, este implozivă. Și ca efect al criticii poststructuraliste, dar și al propriei evoluții teoretice, Baudrillard va descrie și implozia sensului și a referinței, fluxul simulacrelor ajungând să înlocuiască jocul textualității sau al discursurilor într-un univers destabilizat și privat de structuri fixe. Unii critici identifică drept punctul nodal al acceptării postmodernismului și al caracterizării propriilor cercetări în termenii unei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
respinge acest univers care a demistificat realitatea și a distrus aparențele în căutarea faptelor și a progresului și trece la analizarea unui alt tip de revoluție, cel din secolul XX, care duce la anihilarea sensului și la conturarea perfectă a imploziei: "Constat, accept, asum, analizez a doua revoluție, cea din secolul XX, a postmodernității, care este imensul proces de distrugere a sensului, egal distrugerii anterioare a aparențelor"435. Sensul are nevoie de fundamente pentru a se construi; într-o epocă transparentă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
manieră diseminată în societate, încât reperarea în termeni de emițători sau poli a devenit imposibilă. Hiperrealitatea conduce la indiferențiere, la colapsul tuturor dihotomiilor și contradicțiilor, astfel încât lumea în care trăim ne este prezentată ca aflându-se în plin proces de implozie, de ștergere a diferențelor clasice. Caleidoscopul social prezentat de către Baudrillard este, probabil, temeiul caleidoscopului literar și al vitezei resimțite în textele sale. O consecință a acceptării ideii de hiperrrealitate este și aceea a unei răspândiri atât de uniforme a puterii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]