1,067 matches
-
scriitorii anatemizați, unii provin și din rândul jurnaliștilor sacrificați, poate legiuitorul a vrut să le compenseze într‐un fel furtul săvârșit de la ei de însuși statul român. Dar articolul din ziarul citat este o falsă și mincinoasă problemă. Văicăreala cu impostorii și sumele ce li s‐ar cuveni este alături cu realitatea. Adevărul, nu știu d in ce interese, este total strâmbat, răstălmăcit, falsificat. Nu toț i cei care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege sunt acceptați în Uniunea Scriitorilor. Oameni cu
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
Deci, cu Uniunea Scriitorilor de la Iași este c am la fel cum se întâmpla la intrarea în P.C.R.. Aveai chemare, corespundeai profilului gazdei, intrai; nu aveai, așteptai m ult și bine. Noroc că a venit 1989! Acum ce să aștepte „impostorii”, nejustificat astfel catalogați? Poate justiția! și chiar dacă ar cere și ar intra în Uniunea sc riitorilor un Alexandru Mânăstireanu, Ion Costache Enache, hai un Vasile Turculescu, care a și plecat din viața aceasta, cu ce și pe cât timp ar „afecta
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
judecat nedrept. Amândouă am fost vi ctime. Ale cui, mama mea? O carte pentru „ Educația părinților” ar fi necesară.” Ca să aflăm și susține Adevărul - adevărat ar trebui o mare carte, mai ales pentru învinși. Dar cine s‐o scrie dintre impostorii la care s‐ a referit tânăra Claudia Craiu - și nu numai ea - care au aruncat cu atâta tină în tineri, ca și în bătrâni? O, mamă, mamă! Dar dacă mama tinerei, adunându‐și și redându‐și amarul nu într‐un
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
de titan al gândului țopăitor (al culturii, mai nou!) nu prin operă, ci prin faptul că vii 2-3 ore la Bibliotecă, ești văzut moțăind între cărțile aduse de șofer, molfăind un pix sau țigareta și dând indicații agitate la celular. Impostorii cultivă această imagine, cu oarecare șarm la plebe (inclusiv la cei din sala de lectură), dar care se dezumflă la prima ieșire publică când trebuie să facă dovada concretă a prezenței lor. Exemplul cu emisiunea despre 23 August din vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și diformități fizice sau mentale. Aceste categorii de personaje în sens vechi dispar, fiind înlocuite de alte tipuri, în funcție de exigențele altor epoci. Se pot găsi mai multe referințe și la personajul comic ca obiect, fixându-se mai multe tipuri comice: impostorul, bufonul, bădăranul, soțul încornorat, soția rea, vicleană, pisăloagă, cochetă, avarul, mincinosul, șarlatanul, șmecherul. Comedia dell’arte, forma cea mai cunoscută a direcției populare a comediei, a oferit celei culte câteva tipuri de personaje comice: Pantalone (tatăl nerod, soț încornorat), Colombina
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
care nu și-au compromis misiunea au fost eliminați din societate, iar cei mai dârji au fost întemnițați și aruncați în gropi comune și înlocuiți cu analfabeți plagiatori. Uzurpatorii adevărului vor câștiga mereu pe seama celor adormiți, a lașității și credibilității impostorului sau prin necunoașterea adevărului. Dar degeaba cunoaștem adevărul dacă nu vrei sau nu știi cum să-l aperi. Ia aminte: voievozii noștri cei vrednici nu lăsau din mână buzduganul până la trecerea în veșnicie. Comunismul, considerat decedat, a fost înlocuit cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și devine punct cardinal în viața sa spre care mărșăluiește ducându-l la biruința finală, crezul său. Temporarii învingători sunt lipsiți de conștiința rostului omului pe pământ și uzurpatori ai legilor divine pe care le neagă considerându-le povară. Sunt impostori, șarlatani și lași. Ei slujesc materiei. Sunt lipsiți de demnitate, mincinoși, paraziți care trăiesc din munca altora, păcat împotriva căruia ei pretind că luptă. Comuniștii nu pot trăi din adevăr. El nu-i accesibil minții lor flecare căci ei trăiesc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ale Istanbulului. Și, Într-adevăr, desenele de pe șevalet erau doar peisaje ale moscheilor, palatelor și superbelor grădini de pe malul Mării Marmara. Unul din membrii patrulei, ce părea cel mai respectat, studiase cu atenție desenele, bănuind că pictorul e doar un impostor. Dar lucrările erau mult prea bine realizate. Tânărul genovez fusese lăsat În pace, dar pus sub observație. Iscoada nu văzuse, Însă, decât cum pictorul realiza un peisaj excepțional al vechiului palat al sultanilor, Ak Sarai. Din raportul Îngerului rezulta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
știința anterioară sau care încerca să se dezvolte simultan, pentru ca zeci de generații să nu știe cîte epistole sînt în noua scriere? Era vizibil încurcat... Clar, nici el nu știa unele răspunsuri! Am pufnit: - Fericiți și mulți! Două miliarde de impostori!... A dat-o la-ntors cum că astea sînt presupuneri diavolești! Mult mai important era că legile morale, sacrosancte, fuseseră inculcate și că viața în univers avea aceeași sursă, provenea din același germene... - ...Sigur avem strămoși comuni! - Noi ?! am zburat de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
neras și desculț la nuntă! — Cu cine a zis că e neam? Dacă ai fi el, ai avea Rolex la mână și ditamai Merțanu-n poartă! — Nu e el, nu vezi ce pantofi lucioși are? Nu vezi ce haină scumpă? — Un impostor, vedeți-vă de treabă! — Al cui ești? Ce cauți la noi? — Al cui ești, răspunde? — Sssst! Lăsați-l să plece! Nu vedeți? E de la Securitate! — Un biet nebun! Uite În ce hal arată! Un biet nebun, scăpat de la balamuc! Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Încerce! Vrea s-audă ce zicem, ce vorbim, ca să ne spună! — Sssssst! Noi n-avem rude dincolo, străine! — Noi avem doar pe unul, care e mort de mult! — I-am făcut parastasul de șapte ani! — De paisprezece! — De douăzeci și unu! — Un impostor! — Un informator! — Nu-l vezi cum se uită În toate părțile? Cum... — Nimeni dintre ai noștri n-a plecat afară, Înțelege, străine! Noi n-avem nici un neam dincolo! Noi n-avem nevoie să plecăm din țară! — Noi n-am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Își va petrece apoi toată viața jurând că manifestele nu le-a scris el, că, oricum, era un lusus, un ludibrium, o goliardie, Își pierde din această cauză reputația academică, se supără, zice că rozaruceenii, chiar dacă existau, erau cu toții niște impostori. Dar, nimic. Imediat ce se ivesc manifestele, pare că toată lumea atâta aștepta. Învățații din toată Europa le scriu rozacruceenilor cu adevărat și, fiindcă nu știu unde să-i găsească, trimit scrisori deschise, opuscule, cărți tipărite. Maier publică imediat În același an o Arcana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Arhanghelul. Și face o pauză. Lunguță-lunguță. (Ca un predicator mesianic cosmopolit! Contratimp dramatic. Tronc! Îi plac efectele scenice, i se declanșează Avocatului un declic, în minte). Acesta este Antichristul! Antichristul cel adevărat, cel din Biblie, Antichristul Bogoslovului și al Profeților! Impostorul! Tăcere...! curmă Îngerul orice tentativă de întrerupere temător-curioasă, pentru explicații, atât din partea Poetului, cât și a Fratelui. Să nu vă îndoiți! Să nu vă speriați! Nici unul dintre voi! Sunteți cu mine! Dacă va fi hrănit, până la cântători, cu carne omenească
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acest domeniu ?... Cogito interruptus — Ai cam dat-o în bară cu povestea ta despre „criteriul trei” ! mă avertizează prietenul meu, Jurnalistul, de cum mă vede. — De ce ? întreb eu, timorat. Păi tu ce vrei, să nu se schimbe nimic, să rămînă tot impostorii ăștia care au distrus învățămîntul românesc ? — ! ? Am rămas perplex. Ultimul lucru de care îl pot bănui pe Jurnalist este că ar fi înregimentat politic și atunci critica lui ar fi una „pe linie de partid”. Nu, nici pomeneală, era sincer
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mecenatului. în sfîrșit, aceste criterii devalorizează în așa măsură producția locală de publicații - suspectată din start -, încît nu văd cine și de ce ar mai publica lucruri de calitate în revistele românești - care oricum nu prea există... Pe scurt, vînătoarea de impostori face victime colaterale mai ales printre oamenii cumsecade. Par)veniții la putere se simt însă cu inima împăcată că au stîrpit răul predecesorilor. Ceea ce este poate și mai grav, fondul comun al tuturor acestor inconveniente mai mici sau mai mari
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că se întoarce definitiv, că are de gând să se retragă aici. Ce fel de om e? Zgomotul televizorului din camera alăturată le acoperea aproape complet glasurile. — Rozanov? Un șarlatan. Știi ce-i un șarlatan, un farsor, un scamator, un impostor, un terchea-berchea care pretinde că-i în stare... — Oh, nu țipa așa! strigă la rândul ei Gabriel și se repezi alături ca să închidă televizorul. Preotul își luă rămas-bun. Mai târziu, în aceeași seară, Gabriel și Brian continuară să discute despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Vrei cu orice chip să continui să mă torturezi. Dar mă împingi spre limită. E o atmosferă stranie aici. S-ar putea întâmpla ceva cumplit... — Du-te și cumpără-ți niște insigne naziste. — Îți imaginezi că glumesc? — Da. Ești un impostor, un faux mauvais 1, care pretinde că-i ticălos pentru că e nefericit. Nu ești nici nebun, nici demoniac, ești numai un prost care suferă de vanitate rănită. Ești lipsit de imaginație. Ce te-a făcut să nu fii bun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
neobișnuit a fost, poate, entuziasmul, aproape agresiv, pe care mi l-a inspirat "nebunia" lui Schliemann de a se duce la Micene, să sape, cu Iliada în mână, fără să-i pese de zâmbetele disprețuitoare ale somităților arheologice, sigure că "impostorul" nu va reuși decât să se acopere de ridicol. Am fost cucerit de fervoarea pe care acest diletant genial a pus-o în pasiunea lui și chiar l-am invidiat. Nu atât pentru ce a dovedit, cât pentru modul în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
meint. Weh, wartet, wenn sie, Hochverrats euch zeih'nd, einstmalen auf euch hetzt die Hollenhunde: Da wird ein Zăhneklappern sein und Heulen. So manche/r wird gedenken dieser dreier Săulen. (Hellas VI, SonettH: "AthenasRache") "Răzbunarea Athenei" îmi dezvăluie nu un impostor trăznit, ci un poet cu o sensibilitate tragică reală. Oare nu ne-am repezit să ne batem joc de el, judecîndu-i după "originalitățile" sale? Mă tem că da. În fond, Catul, acum mai bine de două mii de ani, spunea la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
soarele strălucește orbitor. Se poate vorbi de o lumină aparte, dură, neliniștitoare, în California care nu e străină, presupun, de faptul că Los Angeles e vestit pentru violențele care izbucnesc în el pe neașteptate. Deodată, îmi atrage atenția o firmă: "Impostor. Bijuterii false". Nu-mi vine să cred. Mă mai uit o dată, apoi o întreb pe doamna Speranța (deoarece cunoștințele mele de engleză seamănă, probabil, cu ale indienilor la câțiva ani după venirea lui Columb) dacă am înțeles bine. Da, am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
bine. Da, am înțeles bine! Dar cine aruncă bani pe bijuterii false? "O, râde doamna Speranța, sunt destui amatori care vor să cumpere cu câțiva dolari o bijuterie pe care o poartă, desigur, ca pe una autentică". Încep să pricep. "Impostorul" îți permite să-i păcălești pe alții. Ceva mai departe, un bărbat, între două vârste, cu o barbă mare, care începe să se albească, poartă o pancartă pe care scrie: "De ce să vă mint? Aș bea o bere". Sinceritate dezarmantă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
doamna Speranța. Oricum, e o pasăre foarte "sociabilă", care evită locurile retrase, o versiune păsărească a globe-trotterilor, și mă amuză faptul că s-a nimerit să dorm o noapte tocmai în pavilionul Road Runner's, deși eu am rămas un impostor printre călători. În cameră, instalația de aer condiționat e ajutată de un ventilator uriaș, ca să combată zăduful. În timp ce Băcanu se spală pe mâini la baie, am ocazia să-mi demonstrez ignoranța tehnică. Încerc să opresc ventilatorul, ca să nu fie curent
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și știința l-au învățat; căci mari și minunate sunt cercetările științifice care au ca scop să păstreze sănătatea și viața tuturor creaturilor...fă ca pacienții mei să aibă încredere în mine și în arta mea. Îndepărtează de patul lor impostorii, mulțimea , cu miile lor de sfaturi, și ferește-i de toți cei care întotdeauna știu totul, căci este o sămânță dăunătoare...ia de la mine părerea că pot totul. Dă-mi puterea, voința și prilejul de a înmulți cunoștințele mele. Eu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
sapă de lemn. Memoria istorică e o componentă a identității naționale pe care acești nelegiuiți n-o au, nu vor s-o aibă. Aduși de valuri și vânturi la suprafață și împinși la mal, repede l- au escaladat ca toți impostorii și infractorii lărgindu-și clanurile, acaparând putere sau pus pe jaf. Sublocotenentului din Crimeea luptelor pe viață și moarte nu-i trecea prin imaginație ce viață insuportabilă va trăi în România comunistă și postcomunistă. În ochii memoriei îi defilează castelele
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
viața cu pedeapsa lui Sisif? Fac, cumva, un exces metaforic? Pun în pagină un portret literar bine cosmeticizat, de dragul prieteniei și a colaborării noastre din timpurile faste și nefaste? Cititorul să mă judece! Și să mă judece ca pe un impostor creator de zeități pământene, chiar dacă eu le-ași numi excepții de la regula credibilității. La urma urmei, chiar și Sisif, cred, că a fost o creație-parabolă a inteligenței grecești, pentru a ilustra cât mai plastic zădărnicia eforturilor sau, dimpotrivă, forța umană
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]