1,093 matches
-
făcu să se răstoarne peste mama lui care se opri brusc din plâns și gemu: — Cotu’ meu! — Ce se petrece aici? întrebă o femeie din pragul ușii capitonate cu imitație de piele verzuie a localului. Era o femeie înaltă și impozantă, de vârstă mijlocie, cu trupul bine făcut, acoperit de un pardesiu negru care strălucea ud de ploaie. Lipsesc doar pentru câteva ore ca să fac niște cumpărături și uite ce se-ntâmplă. Trebe să stau aici tot timpu’ măi fraților, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu mai citise altceva În afara acelor rînduri curtenitoare, cordiale, potrivite cu orice, pe care doar cernelurile și semnăturile te ajutau să le deosebești: cerneala neagră a lui C.F. Ramuz, cerneala mov a lui Daniel-Rops, scrisul neciteț al lui Saint-Exupéry, semnătura impozantă a lui Montherlant, steluțele desenate de Jean Cocteau. François era mîndru de biblioteca tatălui lui. CÎnd tatăl căuta o carte, François era cel care știa Întotdeauna unde s-o găsească. Cu inima bătîndu-i În piept, se Întorsese În camera sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
în piele de nurcă, iar shuba lungă până la glezne îi exagera rotunjimile, dându-i apariția unui clopot mare de blană, accentuat de ushanka imensă de pe cap. Împrejurimile și spațiile deschise ale St. Petersburgului erau liniștite și albe, iar clădirile, atât impozantele edificii din piatră cât și șandramlele din lemn făcute de mântuială între ele, îi apăreau stranii. Trântite în întinderea înzăpezită care le lăsa indiferente, acestea apăreau fragile și visătoare în ciuda aroganței și energiei pe care construcția lor o implica. Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
clienții în camere și se uita prin gaura cheii. Când a fost prins, s-a trezit mutat la poartă. Din ziua aceea, singura profesie pe care a practicat-o a fost aceea de portar. Mulți ani păzise cu statura lui impozantă ușa unui bar de noapte. Dansatoarele bete îl alintau zicându-i „dragul nostru idiot”. Dar Dominic nu se supăra. Se apleca, le săruta mâna ceremonios, ca un general la un bal de la curte. Era mândru de uniforma lui și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
precursorul” Urmuz sau Jacques G. Costin. Să ne oprim însă asupra unui alt articol programatic, „Promisiuni“ (în Contimporanul, an III, nr. 50-51). Dintru început este afirmat - în spirit avangardist - caracterul „internaționalist” al spiritului novator: „Există astăzi, la noi, un public impozant, pătruns de adevărul elementar al artei fără anecdotă, cucerire esențială a secolului care-și fixează astfel un propriu stil. Și mai există, mai presus de vrăjmășiile impotente ale ceasului, o internațională a publicațiilor de avangardă din întreaga lume, creînd deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din umbră. Marie deveni imperceptibil mai rigidă. În puținele dăți cînd Îi fusese dat să Întîlnească statura impunătoare și straniul chip al castelanului, nu se putuse Împiedica să nu se simtă impresionată. Acesta continuă cu un calm și o siguranță impozante: - Eu i-am propus două sute cincizeci de mii de euro lui Pérec. Știam că e În dificultate. Fixă o privire impenetrabilă asupra Mariei și Își răsfrînse preț de o clipă buzele subțiri În ceva ce voia să aducă a zîmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pahar cu apă. Și o să întreb dacă nu există nici un hotel prin apropiere. Împing porțile din fier forjat, care se deschid, și pornesc pe pietrișul scârțâindu-mi sub pași către ușa masivă din stejar de la intrare. E o casă destul de impozantă, din piatră de culoarea mierii, cu frontoane ascuțite și două Porsche pe alee. Ridic o mână și trag de mâner. Nu se aude nimic. Rămân acolo câteva clipe, dar întreaga casă pare pustie. Tocmai vreau să renunț și îmi croiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu Graham Hillingdon. Aproape Îmi sare inima din piept și mă prind repede de balustradă, ca să nu cad. Shit. Dacă s-ar uita acum În jos, m-ar vedea. De ce naiba trebuie să stea chiar aici ? N-are un birou impozant care-l așteaptă ? Oricum. Nu contează. Am să... schimb traseul. Cobor Încet cele cîteva trepte, mergînd cu spatele, Încercînd să nu fac zgomot cu călcîiele pe marmură și să nu fac mișcări bruște, ca să nu-i atrag atenția. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cadou erau ceva de pus la păstrare, menit să‑mi aducă aminte că devenisem mai temperat În gusturi. Dar nu numai atât. Ravelstein era mult mai Înalt decât mine. Efectul pe care‑l exercita era uneori frapant: datorită staturii sale impozante, purta hainele cu un aer mult mai dramatic. Nici prin cap nu mi‑ar fi trecut să neg acest lucru. Pentru a fi cu adevărat chipeș, un bărbat trebuie să fie Înalt. Eroul tragic trebuie să depășească Înălțimea medie. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
în care materia primă nu costă nimic, ca apa minerală care țâșnește singură din pământ și nu trebuie decât îmbuteliată și livrată sub un nume sonor, de circulație internațională. Trecând cu autobuzul 448 pe lângă palatele de la Săftica și Balotești, pe lângă impozanții lei de ghips păzind grădini industriale de vinete și ceapă, orice autohton poate înțelege de ce doamna Garofița Mihai se pune pe bocit încă de dimineață. ─ Aoleuuu, Mihăiță, aoleuuu, ne iau suedejii puiul, mă omule mă! Ce ne facem, vai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
într-un magazin, dar pe ușă era fixat anunțul „Am închis”. Întoarse capul și îl văzu cum alerga din ce în ce mai repede, câștigând teren. Apoi simți cum este trasă de mână și se trezi într-un gang. Lângă ea, un bărbat înalt, impozant, cu un joben ciudat pe cap, duse degetul arătător la buze. - Nu țipa... După câteva secunde, Scriitorul trecu în viteză, ca și cum nu ar fi observat dispariția femeii. Lucia îi auzi vocea, un pic mai nervoasă, deja: - Lucia, te iubesc, te
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se Îngăduia să stăm la masă ori la discuții cu musafirii, indiferent de rangul acestora. Însă câteva priviri fugare, aruncate seara, la sosirea, și În dimineața următoare, la plecarea musafirilor, mi au fost deajuns ca să-l rețin pe bărbatul mai impozant. Distincția i-o acorda nu atât eleganța vestimentară, egală, de altminteri, cu a celuilalt bărbat (probabil șofer sau secretar), cât barba. Vedeam o barbă ce mă fascina. Deși nu Întâlnisem până atunci o barbă atât de lungă și de stufoasă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
la Casa monteoru în creierul meu se nășteau brusc imaginile unei epoci revolute cînd protipendada bucureșteană trăia în ritmul balurilor și al recepțiilor. îmi imaginam cu ușurință caleștile și trăsurile, iar mai tîrziu mașinile de epocă defilînd prin fața acelei intrări impozante, vedeam domni în smoking și cu joben ajutînd să coboare pe peron doamne cu rochii lungi și pălării spumoase, iar apoi intrînd cu ele în holul de marmură al Casei monteoru și urcînd cu ele la etaj în salonul prevăzut
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
avansă de-a lungul șoselei Kiseleff, precum mercurul prin capilarul unui termometru. De pe capotă, neputîndu-și cizela educația, Dulcele Doru și Relu Înmiresmatul lansau gesturi obscene rarilor trecători ce-și plimbau dulăii tărcați prin acest scurt defileu al unor vile mai impozante decât cele ale unor vânzători de sclavi. O dată cu taximetrul înainta și-o maree a abjecției, crimei și marilor semne din soare, stele și lună. Has-Satan mișca imperceptibil din cap, salutând demonii fiecărei străduțe bucureștene pe care o străbătea și care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
totuși foarte clar că, pentru o vreme, boarfa n-o să-l reclame la nici un garaj.) Pentru că, ușa crăpîndu-se ușurel, în fața lui se ivi creatura din fum de eșapament de alaltăieri. La fel de străvezie, dar parcă mai fercheșă. Cu ochelarii cu rama impozantă schimbați pe unii din sârmă argintie, subțire (conferindu-i Profesorului un discret aer de Gandhi). Cu pipa în care, parcă, perpelea tămâie. C-o bărbuță disciplinată cu foarfeca, din vălătuci de fum. Și-o togă, tot fumurie, înveșmîndu-i însă numai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Buzeștilor, cu mobilier străvechi, din lemn, șantaliu, din Războiul de Independență, cu dușumelele subțiate ca foița de țigară, vălurite și adiind a petrosin, dar ducîndu-i-se buhul C.E.C-ului de acolo că achită cle mai impozante retrageri și mandate poștale din colțișorul acela de București. Cât Iarba gâdilă cu instrumentarul său de spărgător broaștele celor două bulbucături nemțești de metal, și Regele c-o lumânărică, în coastele lui, îi ținu bîzul, chiombindu-se să bage la cap
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Tu, singură, o, mare, puternică, adîncă, Teribilele flote le-neci sau le zdrobești, Trufia omenească tu crud o umilești, Ca cerul, pentru lume tu ești streină-o, mare, Ai altă destinată, imperiu de-ncîntare! Frumoasă, rîzătoare, plăcută-n timpul lin, Sublimă, impozantă, cînd timpii aspri vin, În zi, În noapte, seara, În alba dimineață, Un farmec fără nume se varsă p-a ta față. Pe valurile tale, ce ne-ncetat murmur, M-ai legănat tu dulce, sînt element d-azur, D-o patrie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mama. - Vasăzică, n-ai ales-o tu! (Indolenta încă făcea pauze înainte de a zice "tu", cu toată intimitatea foarte înaintată. Felul important cum își făcea Pomponescu interesantele confesiuni o împingea să-i zică "excelență" sau "domnule ministru". Ministeriabilul era prea impozant în amor.) - De ales, eu am ales-o, fără să sper că mama are săconsimtă. Din purtările mele, din aluzii, a înțeles preferința mea, și fiindcă era de acord, fără să mai întrebe cât de adâncă G. Călinescu este înclinarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
preferând de obicei haina neagră. Acum Pomponescu adoptase mici retușări. Părea evident că-și vopsea mustața, purta apoi haine mai variate în ton, admițând griul și tabacul. Se ferea totuși de stridențe, de tăietura prea acuzată la talie. Statura sa impozantă tolera o anume studiată neglijență. De pildă, Pomponescu nu punea la gât o cravată prea bătătoare la ochi, cel mult arbora din când în când un papion cu buline albe, mărunte. Își schimba hainele des, fără să pară afectat, din cauză că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hangerliu aveau un pedigree. Hangerlioaica nu ascundea veleitatea de a lua ea în mână frânele răzmeritei și întocmise o listă de rubedenii de împins în locurile de comandă. Dăduse câteva declarații la ziarele din străinătate și pregătea o slujbă religioasă impozantă în amintirea lui Hangerliu la Mitropolie, cu care prilej ar fi luat parte fetele de la orfelinat și unitatea militară căreia îi aparținuse prințul, plus numeroasa familie și membrii ambasadelor. Așadar, prințesa se arătă serviabilă și propuse două soluții: una ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
admirabil! Superb! Ești un bărbat plin de daruri, e-mi-nent! Ești cel mai mare arhitect român. - Bună seara! Îi răspundea invariabil și râzând Ioanide. Pe urmă sosea madam VaIsamaky-Farfara, fardată minuțios și raționîndu-și gesturile feței ca să nu-și strice pictura. Ioana, impozantă ca o statuie greacă, venea și ea. Apăreau Hagienuș, Suflețel, Gulimănescu, mai rar Saferian, adus cu greu de alături. Suflețel era singurul care distona total cu arhitectura interioară, întrucît, din cauza părului vâlvoi de prea deasa trecere a degetelor prin el
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
poți supraviețui strivit între două imagini despre tine: a ta și a celorlalți. luni, 24 iunie Telefon cu Monica și Virgil. Monica îmi povestește foarte mândră cum au fost astăzi amândoi la stomatolog, având fiecare în dotare câte un baston impozant. Doctorul i-a primit cu un superb jeu de mots: Je vois que c'est le Festival de Cannes! (canne = "baston"; iar festivalul cu pricina e în plină desfășurare). Le povestesc de discuția cu Marie-France, care primise vizita noii traducătoare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reală, există cu adevărat. Acum, când citești, nu există decât lumea în care ai fost absorbit și din care nu mai poți ieși decât după ce ai străbătut-o în întregime. Iar revenirea la lumea de până atunci ― la lumea aceea impozantă prin realitatea și "adevărul" ei ― trebuie să fie grea, neplăcută și uneori chiar plină de suferință. Pentru că centrul ființei mele s-a mutat în lumea pe care cartea a deschis-o, când lectura ei s-a încheiat eu nu mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Carpați. Pe de o parte ț-ar plăcea să ajungi cât de curând la țelul călătoriei, pe de altă parte ai dori să treci perpetuu pintre aceste holde înflorite, pintre aceste dumbrăvi răcoroase, unde ochii nu se satură de privirea impozantelor aleie de plopi ș-a mănoaselor țarini din Bucovina cea drăgălașă. După o călătorie de 4 - 5 oare în fine regiunea vegetațiunei bogate dispare, poalele munților se arată, un vânt rece te aburește, o tăcere sfântă te împresoară, și puțin
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
naturali erau împlîntate în pământ cetine de brad în două șiruri paralele. Ici și cole în direcția {EminescuOpIX 495} acestor aleie artificiale erau așezate lampioane mari și mici pentru luminație. La mijlocul drumului, considerat din sat până la mănăstire, se înălța un impozant arc de triumf, construit din crengi de brad și decorat cu o mulțime de flamuri. Pe frontispiciul arcului se cetea cuvintele: Memoriei lui Ștefan cel Mare, mântuitorul neamului. De partea dreaptă a acestui arc, pe un plai ce nu se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]