652 matches
-
207-210. DUMITRESCU-BUȘULENGA 1965: Zoe Dumitrescu-Bușulenga, "Ștefan Petică și prerafaelismul englez", în „Limbă și literatură”, X, București, Societatea de științe istorice și filologice din R. S. R., 1965, pp. 211-215. DUMITRESCU-BUȘULENGA, SAVA 1987: Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Iosif Sava, "Ștefan Petică și rezonanțele impresionismului lui Debussy," în" Muzica și literatura", Cartea Românească, București, 1987, pp. 128-147. FÎNTÎNERU 1938: Constantin Fîntîneru, "Ștefan Petică, Opere", "Ediție îngrijită de N. Davidescu, București, Fundația pentru literatură și artă "(recenzie), în „Universul literar”, XLVII, nr. 28, 27 august 1938
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
fost Abraham Lincoln, cel de-al 16-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, filantropul și omul de afaceri John D. Rockefeller, Geronimo, liderul apașilor, dar și infamul Jack Spintecătorul. În artă, realismul și romantismul de la începutul secolului au lăsat mai apoi loc impresionismului și postimpresionismului în a doua jumătate a secolului, Parisul fiind capitala mondială a artei. În America școala de pe râul Hudson era proeminentă. Nume importante din pictura secolului al XIX-lea includ: Paul Cezanne (Franța, postimpresionism), Eugène Delacroix (Franța, romantism), Paul
Secolul al XIX-lea () [Corola-website/Science/296603_a_297932]
-
artei. În America școala de pe râul Hudson era proeminentă. Nume importante din pictura secolului al XIX-lea includ: Paul Cezanne (Franța, postimpresionism), Eugène Delacroix (Franța, romantism), Paul Gauguin (Franța, postimpresionism, pictor), Vincent van Gogh (Olanda, postimpresionism), Claude Monet (Franța, realism, impresionism), Renoir (Franța, impresionism), Rodin (Franța, modernism, sculptor). Forma Sonatei s-a maturizat în timpul epocii clasice pentru a deveni principala formă de compoziție instrumentale pe tot parcursul secolului al XIX-lea. O mare parte din muzica din secolul al XIX-lea
Secolul al XIX-lea () [Corola-website/Science/296603_a_297932]
-
școala de pe râul Hudson era proeminentă. Nume importante din pictura secolului al XIX-lea includ: Paul Cezanne (Franța, postimpresionism), Eugène Delacroix (Franța, romantism), Paul Gauguin (Franța, postimpresionism, pictor), Vincent van Gogh (Olanda, postimpresionism), Claude Monet (Franța, realism, impresionism), Renoir (Franța, impresionism), Rodin (Franța, modernism, sculptor). Forma Sonatei s-a maturizat în timpul epocii clasice pentru a deveni principala formă de compoziție instrumentale pe tot parcursul secolului al XIX-lea. O mare parte din muzica din secolul al XIX-lea a fost menționată
Secolul al XIX-lea () [Corola-website/Science/296603_a_297932]
-
profesori instruiți, care explică și calitatea slabă a educației în primii ani ai regimului. Consecințele revoluției s-au făcut simțite și în domeniul artei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Rusia era deschisă la noi curente artistice, dezvoltate în Europa: impresionismul (cu pictori ca și ), fauvismul (cu Mihail Larionov sau ) și cubismul (). Alte curente au apărut în Rusia, ca suprematismul, care susține supremația formei pure în pictură. În poezie, mișcarea acmeistă a fost inițiată de către Nikolai Gumiliov, în 1911. Premiera operei
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Autori celebri de romane realiste sunt considerați a fi Honoré de Balzac, Stendhal și Gustave Flaubert - în Franța, Charles Dickens și William Makepeace Thackeray - în Anglia, Lev Nikolaevici Tolstoi, Feodor Mihailovici Dostoievski și Ivan Sergheevici Turgheniev - în Rusia. Precursori ai impresionismului au fost pictorii spanioli Diego Velázquez și Francisco de Goya, pictura engleză cu William Turner și John Constable, precum și francezii Courbet, Ingres și reprezentanții Școlii de la Barbizon. În 1863, Édouard Manet pictează tabloul intitulat "Olympia", care a provocat un scandal
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
și John Constable, precum și francezii Courbet, Ingres și reprezentanții Școlii de la Barbizon. În 1863, Édouard Manet pictează tabloul intitulat "Olympia", care a provocat un scandal enorm, reprezentând-o pe zeița Venus în chip de curtezană. Nu se vorbește încă de impresionism, dar se pot deja întrevedea caracteristicile principale ale acestei mișcări, care îl vor duce în aer liber să picteze faimoasele sale peisaje. Respinse de juriul Salonului Oficial, Manet își va expune picturile, printre care celebra Le "Déjeuner sur l'herbe
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
Émile Zola, într-o diatribă violentă la adresa oficialităților, publicată în gazeta L'Évènement. Războiul franco-german din 1870 îi risipește, Cézanne se retrage în provincie, Pissarro, Monet și Sisley se duc la Londra, ceea ce va marca o etapă importantă în dezvoltarea impresionismului, descoperind acolo pictura lui William Turner, care va exercita o puternică influență asupra picturii lor ulterioare. În anul 1874, din nou reuniți sub numele "Société anonyme des peintres", "des sculpteurs et des graveurs" ("Societatea anonimă a pictorilor, sculptorilor și graficienilor
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
în revista "Charivari" apare articolul cronicarului de artă Louis Leroy, intitulat "Exposition des Impressionnistes" ("Expoziția Impresioniștilor"). Un cuvânt destinat să facă carieră. Totuși dificultățile provocate de reprezentanții oficiali ai artei nu au încetat. Când, însă, în 1903, Camille Pissarro, patriarhul impresionismului, încetează din viață, toată lumea era conștientă că această mișcare a reprezentat revoluția artistică cea mai importantă a secolului al XIX-lea și că pictorii ce i-au aparținut se numără printre cei mai mari creatori din istoria artelor plastice. Impresionismul
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
impresionismului, încetează din viață, toată lumea era conștientă că această mișcare a reprezentat revoluția artistică cea mai importantă a secolului al XIX-lea și că pictorii ce i-au aparținut se numără printre cei mai mari creatori din istoria artelor plastice. Impresionismul a fost punctul de plecare pentru Georges Seurat și Paul Signac, maeștri ai neoimpresionismului, pentru Paul Gauguin, Henri de Toulouse-Lautrec, Vincent van Gogh și pentru mulți alți "postimpresioniști" din Franța și alte țări. În Germania, reprezentanți ai impresionismului au fost
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
artelor plastice. Impresionismul a fost punctul de plecare pentru Georges Seurat și Paul Signac, maeștri ai neoimpresionismului, pentru Paul Gauguin, Henri de Toulouse-Lautrec, Vincent van Gogh și pentru mulți alți "postimpresioniști" din Franța și alte țări. În Germania, reprezentanți ai impresionismului au fost Lovis Corinth și Max Liebermann, în Italia - Giorgio Boldini, Simone Lega și alții, grupați sub denumirea "Macchiaioli" ("Măzgălitorii" !), în Danemarca - Peter Krojer, în Suedia - Anders Zorn. Începând cu anul 1870, operele pictorilor impresioniști au contribuit la formarea unei
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
particular, cu artiști ca Giovanni Battista Tiepolo și Canaletto. Sculptura neoclasică italiană, prin nudurile lui Antonio Canova, s-a concentrat pe aspectul idealist al mișcării. În secolul al XIX-lea, marii italieni erau Francesco Hayez, Giuseppe Bezzuoli și Francesco Podesti. Impresionismul a fost adus în Italia din Franța de către "", în frunte cu Giovanni Fattori, și Giovanni Boldini; de Gioacchino Toma și Giuseppe Pellizza da Volpedo. În secolul al XX-lea, cu futurismul, în principal reprezentat de operele lui Umberto Boccioni și
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Greuze, David, Gros și Ingres, sau sculptorii Goujon, Girardon, Coysevox, Puget și Houdon. În secolele al XIX-lea-al XX-lea, Franța a jucat un rol major în marile curente și revoluții artistice occidentale: romantismul (Delacroix) și Géricault), realismul (Courbet), impresionismul (Monet, Renoir, Manet, Degas) și neoimpresionismul (Seurat, Van Gogh, Cézanne, Gauguin), fauvismul (Matisse, Derain, Vlaminck), cubismul (Braque, Picasso, Léger) și chiar suprarealismul (Duchamp) numără printre reprezentanții lor artiști francezi sau care au creat în Franța. La rândul său, Auguste Rodin
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
care apar grupuri de case, străzi, colțuri din diverse localități, în special vederi din [[Montmartre|cartierul Montmartre]]. Stilul său este dificil de definit și nu poate fi încadrat într-unul din curentele artistice. După o serie de opere marcate de [[impresionism]] („perioada Montmagny”), peisajele urbane realizate între [[1910]] și [[1914]] se caracterizează de o paletă dominată de o gamă de nuanțe în jurul albului („perioasa albă”). Artistul realizează peisaje în care volumele clădirilor (case, biserici etc.) sunt tratate în suprafețe ample, monocrome
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318223_a_319552]
-
de apreciere la adresa muzicii lui Wagner (1813-1883), poate din cauza că acesta îi era contemporan, iar muzică să i se părea prea modernista. În capitolul VII, Jules Verne evocă și câțiva pictori celebri ai perioadei clasice și ai epocii sale, calificând impresionismul și futurismul că "„ciumă decadenta”". Cvartetul francez este compus din:
Insula cu elice () [Corola-website/Science/319136_a_320465]
-
unde frecventază atelierul unui desenator de afișe și ia primele lecții de pictură. În această perioadă cunoaște pe Gino Severini; împreună își fac ucenicia în atelierul de la "Porta Pinciana" al pictorului divizionist Giacomo Balla. Datorită lui Balla, Umberto Boccioni descoperă impresionismul și tehnica divizionistă neoimpresionistă. Începând cu anul 1903, frecventează "Scuola libera del Nudo", unde întâlnește pe Mario Sironi, și el elev al lui Giacomo Balla, de care îl va lega o trainică amiciție. Din aprilie 1906, călătorește prin Europa: prima
Umberto Boccioni () [Corola-website/Science/319195_a_320524]
-
pentru scurte momente de timp și de aceea el a lăsat în urmă o operă care oferă un spectacol dintre cele mai eclectice din pictura românească. Întreaga creație poate fi catalogată pe trei mari direcții: realismul secolului al XIX-lea, impresionism și postimpresionism. Adept al impresionismului în unele lucrări de gen sau în peisajele pe care le-a realizat, Apcar Baltazar s-a înscris în fapt pe o linie de ripostă contra acestuia. Procedeul pe care l-a urmat pentru depășirea
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
și de aceea el a lăsat în urmă o operă care oferă un spectacol dintre cele mai eclectice din pictura românească. Întreaga creație poate fi catalogată pe trei mari direcții: realismul secolului al XIX-lea, impresionism și postimpresionism. Adept al impresionismului în unele lucrări de gen sau în peisajele pe care le-a realizat, Apcar Baltazar s-a înscris în fapt pe o linie de ripostă contra acestuia. Procedeul pe care l-a urmat pentru depășirea esteticii specifice impresionismului nu a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Adept al impresionismului în unele lucrări de gen sau în peisajele pe care le-a realizat, Apcar Baltazar s-a înscris în fapt pe o linie de ripostă contra acestuia. Procedeul pe care l-a urmat pentru depășirea esteticii specifice impresionismului nu a fost unul prea uzitat în epocă. Se poate spune că decorativismul, cloazonismul și sintetismul sunt caracteristicile capitale ale operelor pe care le-a realizat. Se poate vorbi și de un freschism dacă se ține seama și de analiza
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Nicolae Grigorescu. Despre academism și ieșirea din el nu mai putea fi vorba la începutul secolului al XX-lea. „Uitarea” academismului fusese consumată deja de către Grigorescu, Ion Andreescu și de afiliații de la Societatea "Ileana" a lui Ștefan Luchian. „Ieșirea” din impresionism a fost operată în Occident de către Paul Cézanne, Paul Gauguin și Vincent Van Gogh. În România, această sarcină a revenit lui Luchian și Petrașcu, care au știut să-l „uite” pe Grigorescu, precum și lui Tonitza și Pallady care au intrat
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
revenit lui Luchian și Petrașcu, care au știut să-l „uite” pe Grigorescu, precum și lui Tonitza și Pallady care au intrat în pictura modernă românească de o manieră cu totul originală. Formula cu care s-a depășit idilismul grigorescian și impresionismul european a fost reprezentată de simbolism, ca parte integrantă a curentului Art Nouveau. Atașați acestui curent au fost pictorii Nicolae Vermont, Luchian, Ipolit Strâmbu, Pallady, Petrașcu, Kimon Loghi, Ștefan Popescu, Aurel Popp, Apcar Baltazar etc. Cu toate că opera pe care a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
prezent la Muzeul de Artă din Cluj) în maniera realismului existent la sfârșitul secolului al XIX-lea, pictorul a sărit simultan la lucrări tipic impresioniste de origine "plein air"-istă, cum sunt "" și "". În același timp a pictat lucrări opuse impresionismului cu sorginte mitologică, așa cum este cea intitulată "". Întreaga creație în domeniul picturii poate fi catalogată pe trei mari direcții: realismul secolului al XIX-lea, impresionism și postimpresionism. De foarte multe ori cele trei curente care-l reprezintă, se întrepătrund și
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
de origine "plein air"-istă, cum sunt "" și "". În același timp a pictat lucrări opuse impresionismului cu sorginte mitologică, așa cum este cea intitulată "". Întreaga creație în domeniul picturii poate fi catalogată pe trei mari direcții: realismul secolului al XIX-lea, impresionism și postimpresionism. De foarte multe ori cele trei curente care-l reprezintă, se întrepătrund și se combină în proporții diferite; de exemplu caracteristicile impresionismului au avut nevoie de cele ale realismului, pentru crearea atmosferei înconjurătoare prin raportul de lumină și
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
creație în domeniul picturii poate fi catalogată pe trei mari direcții: realismul secolului al XIX-lea, impresionism și postimpresionism. De foarte multe ori cele trei curente care-l reprezintă, se întrepătrund și se combină în proporții diferite; de exemplu caracteristicile impresionismului au avut nevoie de cele ale realismului, pentru crearea atmosferei înconjurătoare prin raportul de lumină și culoare în care acesta apare. Indiferent însă de curentul în jurul căruia a gravitat, Baltazar a reușit să introducă note personale și, să lase în
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
născut la oraș și nu avea dificultăți în a înțelege acest nou mediu care a început să fie prezent în pictură începând din anul 1898, reprezentativă pentru prezența acestuia în acest sens fiind lucrarea "", a lui Ștefan Luchian. Adept al impresionismului în unele lucrări de gen sau în peisajele pe care le-a realizat, Apcar Baltazar s-a înscris pe o linie de ripostă contra acestuia atunci când a creat tablouri ca "Sfântul Gheorghe ucigând balaurul". Procedeul pe care l-a urmat
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]