KorAP: Find »[drukola/base=impresiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...27 >

668 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

fățișă a naturei. Însă această escepțiune rară nu servă decât spre adeverirea celor zise. n vice comique - are comedia-n ei După un corp bine făcut vine la apreciare espresiunea feței, fața, acest focariu propriu a tuturor afectelor care resplendă impresiunile sufletului prin mijlocul toturor tonurilor. Precum am însemnat, un corp ne-ngrijit de natură ca un obstacol absolut întru esectițiunea artei reprezintatoare, astfel și o fizionomie în care s-a-ntronat puterile de jos ale sufletului, puterile simțualismului, și cari au respins

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ce aparțin laturei naturale a artei noastre, devin abia atuncea puteri adevărate când le insuflă viață dotarea specifică spirituală cu talent care ia oarecum pe acei factori în serviciul ei. Fără acest factor ideal acea dotă face într-adevăr o impresiune binefăcătoare, nu va putea însă fi neciodată pusă într-o referință organică cu ea. {EminescuOpXIV 258} {EminescuOpXIV 259} Puterea aceea care pune mâna în virtutea suveranităței sale pe laturele (avantagele ) naturale ale artei reprezintative, puterea aceea a cărei drept constă în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
rezultă următoarea lege în privința treptei (noastre) acesteia: patosul unui tip dramatic cu cât va fi mai simplu și totodată mai înrudit cu simțământul liric al naturei noastre ideale cu atât mai curând va putea să producă acest stadiu primitiv o impresiune poetică reprezentîndu-l; cu cât însă caracterul dramatic va fi mai (bogat) propriu și mai individual, cu cât e mai depărtat patosul său de simțirea nemijlocită a reprezintatorului, cu cât găsește acesta mai puțin în caracter eul său special în obiectiv

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
să pronunțe cu succes, ajutat de înzestrarea lui naturală, pentru că asta se-ntîmplă numai din neprevedere. " " Nu e destul, zice Guilom Meister, ca actorul să privească o piesă numai așa pe dinafară, ca s-o 355 r judece numai după prima impresiune și apoi să-și manifeste fără esaminare plăcerea sau displăcerea sa. Asta îi e într-adevăr iertat spectatorului, care vrea să fie mișcat și distras, care însă nu vrea să judece. Actorul însă trebuie să știe a da seamă despre

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
contra, în conformitate cu spiritul poeziei lor dramatice, în direcțiunea unei idealități abstracte oarecare și vor cădea în pericolul de-a sacrifica plinătatea vieței prin unilateralitatea patosului și de-a-năduși astfel adevărul natural. Căci geniul lui Talma - daca e să judecăm după impresiunea cea mare ce-a esersat-o asupra unor naturi cu totul germane - geniul lui Talma a zbucnit asupra spiritului națiunei sale, căci a pus în patosul cel abstract și unilateral a caracterelor din vechea tragedie franceză o plinătate de espresiunea cea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sa direcțiune, așadară, în unire cu mijloacele sale, îl avizau mai mult la reprezintarea caracterelor civile decât la acelor ideale. Cu asta stă naturalminte în legătură și adevărul natural (naturalitatea) în sensul ei cel mai nobil. De-aceea și era impresiunile făcute asupra publicului și a actorilor așa de mari. Gothe zice-n astă privință (Opere, XXXXV, p. 5): "Înțelepciunea cu care acest artist disparte (sondert) delaolaltă rolele sale, știind a face din fiecare cîte-un întreg, și priceperea de-a se

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
363 v multe observări risipite eu mă razim (refer) aci mai cu seamă pe comunicatele lui Ed. Devrient în epistolele sale din Paris. Noi ne-am format această opiniune asupra lui Schroder din simplele comunicate asupra acestui mare artist. E impresiunea totală care ne-a rămas din ocuparea cu activitatea sa. Afară de însemnările cele vioaie ce ni le dă Tieck în Phantasus și, pe ici pe colea, în Foile dramaturgice, noi ne rezimăm încă aicea pe descripțiunea lui Schink în Contimpuranii

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
dintre pronunție și pretențiunile culturei ideale decât intuițiunea element atrăgător prin stranietatea si naivitatea sa. Din contra, daca un bărbat ia cuvântul pe timp mai îndelung, și se face centrul discuțiunei dintre oameni culți, atuncea coloritul dialectului face deja o impresiune jenantă și poate prea ușor să ne stoarcă un surâs, care-și are totdeuna originea în superioritatea noastră. Cu cât se va face mai mult purtător al unui fond spiritual și organ al unei colectivități un om imprimat cu defectul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
aceea cumcă până și doicele să vorbească fără greșele, pentru că pe ele le aude copilul mai întîi își vorbele lor caută a le reproduce imitîndu-le de bună seamă cumcă el a marcat prin asta cu deosebire influința cea puternică a impresiunilor din copilărie asupra organului vorbirei. Pentru viitorul actor acest privilegiu într-adevăr că n-ar fi ne-nsemnat. Afară de pronunția vițioasă fixată de diferitele dialecte mai e înc-o altă pronunție vițioasă, care să arată în forme generale și nedepen[de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
plinătății curate, e a deșertăciunei relative și a lipsei de fond, i trezește intuițiunea celor (împungătoare, tăietoare) ascuțite si vehemente. Noi abia am putea observa cumcă aceste vocale esprimă numai un analogon a acestor intuițiuni. Însă, dacă luăm sama la impresiunea lor, atuncea însemnătatea lor diferită nu va rămânea defel dubioasă pentru o ureche simțitoare. Pentru că vocalele sânt esențialminte muzicalul limbei, de-aceea ele și servesc naturalminte cu deosebire espresiunei simțământului. Cu. cât auzim mai clar și mai curat răsunetul lor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Cu cât e mai nobil și mai ideal coprinsul celor vorbite cu-atît mai marcat ni se prezintă acest contrast, care se-n-temeiază pe intuițiunea ignobilului și a ordinarului, despre aparința căruia dîndu-ne socoteală am vedea prea bine că zace în însuși impresiunea ce-o face această greșală. Greșala a doua, opusă acesteia, constă în lărgirea unui vocal la puterea unui diftong (e sau i în o sau u) sau a unui diftong mai slab într-unul mai tare (ei în eu sau

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
o face această greșală. Greșala a doua, opusă acesteia, constă în lărgirea unui vocal la puterea unui diftong (e sau i în o sau u) sau a unui diftong mai slab într-unul mai tare (ei în eu sau oi). Impresiunea simbolică e aicea decisivamente aceea a unui patos fals (crăcănat) dizbăierat. De-acolo se esplică împregiurarea des provenitoare cumcă actorii neculți de la scene mai mice cad adesea, printr-un patos închipuit, într-această greșală. Acest patos închipuit, care sumuță fals

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Beziehungen) în sunet cu-atît mai plină de intuițiuni și mai artistică va fi pronunția sa. E o înrudire de origine între semn și-ntre-nsemnat, fiindcă orce formare de limbă a început de la încercarea de-a reda și în sunet impresiunea obiectului, așa că în fond orce sunet după origine e de privit ca un product al sufletului în care omul s-a încercat de-a-și întrupa impresiunea avută înăuntrul lui: intuițiunea obiectului. În procesul dezvoltărei, și anume cu cât mai mult

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
orce formare de limbă a început de la încercarea de-a reda și în sunet impresiunea obiectului, așa că în fond orce sunet după origine e de privit ca un product al sufletului în care omul s-a încercat de-a-și întrupa impresiunea avută înăuntrul lui: intuițiunea obiectului. În procesul dezvoltărei, și anume cu cât mai mult i s-a deschis cercul suprasensibilului (Ubersinnlich), această coeziune simbolică s-a slăbit din ce în ce mai mult, vorba din contra a devenit un semn care, prin corpul {EminescuOpXIV

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
prezintă fiece limbă, ci despre însemnanța simbolică a multor concepte prin sunetele ce le corespund lor. Frumusețea pronunției va sta dar într-aceea de-a face observabilă și pentru ureche această coeziune și de-a estrăda sufletului deja prin asta impresiunea și imaginea. Humboldt citează ca esemple flagrante espresiunile [a]sta [ (stehen) ], [statornic] (statig), aspru [(starr)], cari nasc în noi imaginea compactului (Festen), după aceea vorbele nu [(nicht)], a roade (nagen), invidie (pismă, zavistie) (Neid), cari produc impresiunea unei demarcări acute

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
deja prin asta impresiunea și imaginea. Humboldt citează ca esemple flagrante espresiunile [a]sta [ (stehen) ], [statornic] (statig), aspru [(starr)], cari nasc în noi imaginea compactului (Festen), după aceea vorbele nu [(nicht)], a roade (nagen), invidie (pismă, zavistie) (Neid), cari produc impresiunea unei demarcări acute. Astfel simbolizează vorbele următoare, cari toate se-ncep cu-același sunet, o mișcare nesigură, fără lege, mișcare care-și are purtătorul ei în litera w (Wolke, Wind, wehen, wirren, Wunsch, Wonne ș. a. m. d. ), care tocmai de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nevoie vocea sa, se sfârșește lesne și care iar nu se poate restitui decât totuși numai ca în zbor, fără de-a-ți [fi] permis să arăți în acest proces silință or chiar oboseală, căci aceasta ar nimici la moment toată impresiunea. LEGEA ACCENTULUI LOGIC Cultivarea tonului articulat și a vocei, ca material pe[ntru] orce reprezentare poetică, au constituit primul ciclu a părții noastre spețiale. Dar acest corp domnit și format prin o tehnică sistematică trebuie să manifeste și un suflet

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
forma sa primitivă, adică în cea mai nemijlocită, atuncea când predă vorbe cari imită și zugrăvesc sunete nearticulate. Fiecare limbă posedă astfel de espresiuni, în care sunetul articulat reflectă tonuri nearticulate auzite de ureche și ne însemnează astfel imitativ întreaga impresiunea a lor (ciripește, scârție, foșăie, urlă, fâșâie, șuieră). Însă aceste espresiuni aparțin începutului limbelor; omul, care caută a reda prin sunetul articulat întreaga abondanță a impresiunei, își îndreaptă sub presiunea acestui stimul atențiunea sa asupra acelor obiecte cari, prin sunete

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sunetul articulat reflectă tonuri nearticulate auzite de ureche și ne însemnează astfel imitativ întreaga impresiunea a lor (ciripește, scârție, foșăie, urlă, fâșâie, șuieră). Însă aceste espresiuni aparțin începutului limbelor; omul, care caută a reda prin sunetul articulat întreaga abondanță a impresiunei, își îndreaptă sub presiunea acestui stimul atențiunea sa asupra acelor obiecte cari, prin sunete auzibile, nearticulate îl silesc de-a forma după el pe cele corespunzătoare articulate. În această activitatea primitivă omul nu e formător de limbă decât într-o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
silesc de-a forma după el pe cele corespunzătoare articulate. În această activitatea primitivă omul nu e formător de limbă decât într-o măsură minimă, căci el imita numai tonul auzit în elementul tonului articulat și nu redă în sunet impresiunea ideală pe care un obiect [o] face asupra sufletului său. Aceste espresiuni ni arată simțul limbistic în primul său stadiu, și în decursul dezvoltărei limbistice nu ni se prezintă decât ca niște reste, niște aduceri aminte din acel subordonat stadiu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
se prezintă decât ca niște reste, niște aduceri aminte din acel subordonat stadiu al activității limbistice. În reproducțiunea unor vorbe de natura acestora accentul simbolic naturalminte nu joacă un rol cu deosebire creatoriu, pentru că aicea vorba ca atare zugrăvește deja impresiunea ei (subiectivă), și vorbitorul nu are decât a o reproduce clar și cu înțeles. Ba încă din contra: omul în vorbirea acestor espresiuni cari imitează sunetele nearticulate nu are de-a adăogi de la sine decât foarte puțin, căci în cazul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
aceea în care el cearcă a sensibiliza prin ton ceea ce aparține cercului de cuvinte cari au de obiect intuițiuni sensibile. Cu această treaptă se-ncepe abia proprie puterea accentului simbolic. De acestea se țin mai întîi espresiunile acelea cari însemnează impresiunile percepțiunilor simțurilor și pe cari artistul trebuie să [le] înzestreze prin accentul simbolic cu o așa energie încît, cu sunetul, să i se transmită auditorului și intuițiunea. Rememorăm aicea întregul cerc a vorbelor cari denotă acele impresiuni ce ni se

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
acelea cari însemnează impresiunile percepțiunilor simțurilor și pe cari artistul trebuie să [le] înzestreze prin accentul simbolic cu o așa energie încît, cu sunetul, să i se transmită auditorului și intuițiunea. Rememorăm aicea întregul cerc a vorbelor cari denotă acele impresiuni ce ni se comunică {EminescuOpXIV 314} prin simțuri d. e. aspru, moale, lin, gingaș, colțos, grunzuros, ascuțit, țeapăn, greu, cari înainte de toate însemnează impresiuni a simțului pipăirei, care apoi au fost transpuse pe impresiunile analoage a celorlalte simțuri și-n fine

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sunetul, să i se transmită auditorului și intuițiunea. Rememorăm aicea întregul cerc a vorbelor cari denotă acele impresiuni ce ni se comunică {EminescuOpXIV 314} prin simțuri d. e. aspru, moale, lin, gingaș, colțos, grunzuros, ascuțit, țeapăn, greu, cari înainte de toate însemnează impresiuni a simțului pipăirei, care apoi au fost transpuse pe impresiunile analoage a celorlalte simțuri și-n fine până pe însușirile psihice și morale. pipăire e asemenea Această mișcare au percurs-o mai toate vorbele cari înseamnă impresiuni a simțurilor. Acuma accentul simbolic

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
întregul cerc a vorbelor cari denotă acele impresiuni ce ni se comunică {EminescuOpXIV 314} prin simțuri d. e. aspru, moale, lin, gingaș, colțos, grunzuros, ascuțit, țeapăn, greu, cari înainte de toate însemnează impresiuni a simțului pipăirei, care apoi au fost transpuse pe impresiunile analoage a celorlalte simțuri și-n fine până pe însușirile psihice și morale. pipăire e asemenea Această mișcare au percurs-o mai toate vorbele cari înseamnă impresiuni a simțurilor. Acuma accentul simbolic constă în virtuozitatea aceea ca să dai tuturor acestor espresiuni, atât

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]