720 matches
-
cu Poarta mai înainte ? Acțiunile domnului au fost considerate ca „o contribuție românească la efortul european de cruciadă” ca un mod de „a grăbi declanșarea acțiunilor războinice” ale europenilor. Este greu de crezut că domnul, de dragul Creștinătății, ar fi comis imprudența de a declanșa ostilitățile cu Poarta. A procedat așa Vlad Țepeș, în 1462, și, deși avea promisiunea regelui Ungariei că-i va veni în ajutor, rezultatul pentru el a fost dezastruos. Situația internațională nu era deloc favorabilă declanșării unui conflict
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ioniță Caloianul, au participat cumanii. În lupta de la Adrianopol, din 1205, cumanii au început acțiunea, simulând un atac împotriva cavalerilor occidentali, după care au rupt-o la fugă. Cavalerii au crezut că i-au speriat pe cumani și au făcut imprudența să îi urmărească, iar când rândurile lor erau dezorganizate și într-un loc potrivit, Ioniță a atacat cu oamenii săi, dar și cu cumanii, care au revenit în flancurile inamicului. O manevră, pe care au folosit-o și oștenii trimiși
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
singură, căci ele nu îndrăzniră să se solidarizeze. Toată lumea îmi spuse: „Își va răzbuna“. A treia zi, percheziția. Perchezițiile se succedau în oraș. La d. Emil Petrescu avură mai mult succes ca la noi. Plecând la țară, lăsase cu multă imprudență pe biroul lui un exemplar al tratatului de pace comentat de Vintilă și primit din Moldova, apoi scrisori, hârtii de ale noastre; cercetările se făcură în lipsa lui, deschizând sertarele și dulapurile cu lăcătușul. L-au adus în oraș cu automobilul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu mijloacele ce-i dădea ministerul, tot felul de călătorii interesante și plăcute pentru ele. Bineînțeles, nimeni dintre ai noștri. Acum Eliza nu știa cum să oprească curentul ce singură dezlănțuise. Era ca ucenicul lui Schiller, înspăimântată de propria ei imprudență. Gelozia mergea crescând, erau scene violente, dar inutile, căci acum nici unii, nici alții nu cedau, prinseseră prea mare gust la aceste partide de plăcere. În 1927, când Ionel ne fu răpit în câteva zile și îl duserăm la Florica, lângă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ispravnic pe acel galion un grec... iată și pezevenchi greci..." Exemplele s-ar putea înmulți. Pedepsirea acestei perversiuni era severă, dar se cerea, în prealabil, dovada flagrantului delict. Se prevedea până la 18 ani interdicție de la împărtășanie, în timp ce, pentru uciderea prin imprudență a propriului copil, o mamă primea pedeapsa interdicției de la împărtășanie doar pentru un an. Sodomia, în înțelesul de întreținerea relațiilor sexuale cu animale, era însă condamnată cu cea mai mare severitate. Acești oameni, între care este probabil să fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
eu!... Îți vedea dv. cum se bat oamenii la noi. Hi!... strigă el biciuind caii, care porniră în trap mare. Și astăzi, când mă gândesc la această întâmplare din viața mea, îmi vine să râd, însă totodată recunosc marea noastră imprudență de a fi comis asemenea acte de violență într-o țară străină mai ales. Dar parcă poți să le faci toate cu socoteală și cu mintea limpede! Atunci n-ar mai fi greșeli pe oameni și n-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
rolul unei rezerve din această componentă a biocenozei; mai mult, ciuperca nu urmărește neapărat moartea cuiva, ci doar Îl avertizează, toxicul acționând la nivelul sistemului nervos, deci informațional. Dacă un animăluț oarecare, un viezure de pildă, nu prea “școlit” face imprudența de a gusta așa ceva, va voma; de fapt o reacție nervoasă. Dacă perseverează, va fi afectat nervos (de asta și li se mai spune ciuperci nebune); doar lăcomia duce la moartea animăluțului și, din păcate, și a omului necunoscător, dar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pregătit să demoleze, apoi, deși văzuse că nu era cazul, nu abdicase pe de-a-ntregul de la planul inițial și o tratase puțin în zeflemea. Așa cum era cam orice comunicare a lui, un tip ludic, absolut fermecător, câteodată, dar care face imprudența să nu renunțe la timp la postura de măscărici. Și cronica se încheia absolut de neînțeles, da, domnule, cartea e provocatoare, e interesantă, v-am spus că erau și chestii laudative, dar eu îl aștept pe autorul de istorie orală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ăsta avea nuanțe, nenică. Era bengos, care va să zică. Nu ca zgubiliticii mei de până atunci, la care mesajul putea fi rezumat la ceva de genul: „Viața asta e un rahat/ Absolut toți mă enervează/ Mai ales tu ăsta care ai făcut imprudența să-mi cumperi discul“. Sau cam așa ceva. Am ascultat, de atunci, mult Leonard Cohen. A început să-mi placă. Înveți să-ți placă un anumit lucru. În fond, și cu fumatul sau cu alcoolul e o chestie extrem de curioasă. Ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
te abați de la ea, să o contrazici. Altfel ai dezamăgi-o. Tu ești doar un ghimizdroc, o tiriplice de trei lei pe care ea l-a priceput de mult, a înțeles cât îI poate pielea. Dar dacă ghimizdrocul ăla face imprudența să dea de înțeles că a crescut, ea va fi dezamăgită fleașcă și va considera asta nesimțire. Tu ai ieșit din destinul pe care ea ți l-a prescris. Ai devenit ceva ce ea nu înțelege. Experiența de viață a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la care se adaugă un gând bun și fericire Întru Întâmpinarea sărbătorilor de Paști! Buc. 18.04.2000 Ion Machidon (antologia colectivă Ție, Doamne!, Editura Amurg sentimental, 2000). 3 iulie 2012 Ieri după-amiază, la 32 de grade, am făcut iarăși imprudența să merg la Cenaclul „Octavian Voicu“, mai mult pentru a mă Întâlni cu Telu Leonte și Octavian Mareș, pe care doream să-i chestionez În legătură cu biografia lor. N-a fost să fie, Întrucât musafirii buzoieni, scriitorii Nicolae Pogonaru, Lucian Mihăilescu
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
curțile medievale românești. Costumul descoperit în mormântul lui Negru Vodă era al patrulea, de-acum în dotarea muzeului bucureștean. În 1972 face parte din delegația română la un alt festival, de data aceasta la Leningrad și Moscova. În Leningrad face imprudența să se intereseze de singura sa rudă de sânge, o verișoară primară, fiica mătușei sale Natalia, soră a mamei. și astfel se poate vedea pentru prima oară în viață cu Vera. Ea lucrează la Lenfilm, este scenograf, locuiește cu o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cât de copilărești îmi par acum grijile mele, tristețea mea... Nu mai e loc pentru ele! L-am însoțit acasă... Târziu, în noapte, mă întorc la mine. Un incident riscă să alunge pentru totdeauna pacea din casă. și este din imprudența mea. Caut să aplanez lucrurile cât pot mai bine și mi se pare că reușesc. Dimineața îmi permit luxul unui somn aproape liniștit, cocoloșit la sânul Augustei. Asta îmi mai dă un pic de încredere, mai cu seamă pentru că nefericirea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
astea obligatorii. Eu, în naivitatea mea, am crezut că Tu, care ne-ai făcut, ne iubești sincer și necondiționat, așa ca un adevărat părinte și nu ca un tată vitreg ce nu acordă audiență fiilor săi dacă aceștia ar comite imprudența să se prezinte în fața lui cu mâinile și buzunarele goale ori fără vreo țoșcă plină cu toate bunătățile. Vai, ce urât, Doamne, ce urât! Dă-o-ncolo, Doamne! Chiar c-ai făcut-o de oaie, ce mai! Dar... n-avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
inspirând puternic și adânc mi-am umplut până la saturație plămânii cu aerul ăla otrăvitor destinat uciderii ploșnițelor și căpușelor și am căzut fără suflare pe dușumea. Tata , când m-a văzut precipitându-mă în cămăruță, și-a dat seama de imprudența comisă și dintr-un salt a fost lângă mine. În momentul în care am căzut inconștient pe dușumea în camera îmbâcsită cu fumul ucigător, tata m-a ridicat în brațele-i puternice ca pe o păpușă, depunându-mă cu grijă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
toți cei mărunți și nebăgați în seamă, toți cei ignorați de puternicii zilei din România sau aiurea, cei pe care-i numim cu un dispreț dulce amar căpșunari. Fără îndoială că pe parcursul acestui fals jurnal apar multe naivități, judecăți pripite, imprudențe, entuziasme (foste) juvenile. Toate acestea fac parte din ceea ce numim simplu "viață"; le asum deci ca atare. Ele m-au ajutat să progresez și să-mi creez propria pedagogie: empirică, subiectivă și perfectibilă. Datorez totul unor oameni extraordinari pe care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un bilet pe marginea unui birou din banca privată unde lucrez două ore pe seară ca agent de întreținere; dau cu aspiratorul și câștig banii de chirie pe o lună. Un bilet scris de mână, la repezeală și care, din imprudență, nu a fost distrus imediat: Domnul Kirilenko (nume fictiv, fără îndoială) va sosi mâine după ora 11.00 pentru a depune un milion de dolari în cont. Mi s-a tăiat răsuflarea, dar am continuat să aspir (și să respir
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Uricani căci acolo locuia cu mama sa și tatăl vitreg. N-aș putea spune că regret plecarea lui, mai ales că eu eram iarăși la pat și nu puteam pleca la joacă împreună, iar el era să îl înece din imprudență pe Siegfried. Ce se întâmplase de fapt: fiind o zi călduroasă, toți copii din colonie au hotărât să meargă la scăldat și cel mai apropiat loc de așa ceva era la micul lac de unde se alimentau cu apă locomotivele CFF, de la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
să viseze, fremătînd de un spasm voluptuos al zborului, prăbușindu-se apoi, purificați, În obișnuit. Firește, nu e totul a căpăta aripi. Depinde ce facem cu ele. De aici trebuie să tragem totuși o altă concluzie decît cea care deplînge imprudența lui Icar. De pe urma lui n-au rămas numai niște aripi arse, după cum nici de pe urma lui Giordano Bruno n-a rămas doar cenușa unui rug. A rămas, poate, și un gînd care mă surprinde acum. Aripile lui Icar ne-au descoperit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
toată locuința ta... Da?! m-am mirat eu, și-atunci, de ce-ai venit aici?!... Am descuiat ușa, am deschis-o și, fără alte vorbe, doar printr-un gest politicos, am invitat-o să iasă. Am mai făcut o dată o imprudență: l-am invitat la mine pe inginerul Prunaru, un fel de hahaleră cu studii superioare. Am stat de vorbă ca doi colegi și l-am servit cu o vodcă. A treia zi după asta, știau toți din secție că la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vieții”, iar în ce privește maniera „un torent continuu de afirmări exterioare, fără vreo confir mare interioară”. Pentru aprofundarea diferențelor Caragiale ne oferă construcția improvizată a unui fapt dramatic, înfruntarea dintre doi prieteni, Paul și Petru, înfruntare pe care o alimentează cu imprudență și versatilitate iubita unuia dintre ei, Tin- cuța. Cei doi ajung la reproșuri transformate rapid în imprecații, violența de limbaj evoluând vertiginos spre violența fizică, punctul culminat al scenei. Climaxul este însă amânat în beneficiul unui discurs elegiac de factură
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
slăbiciune în care se afla, mai mult singură. Îmi vine greu să scriu aceste rânduri. Le închei, deci, încercând să schimb puțin tonul. Însoțind-o pe Doina, proaspăt externată, de la spital acasă, luăm tramvaiul de la stația Nerva Traian. O nouă imprudență, desigur, dar așa voise Doina, ca să-mi arate cât de bine se simte. În timpul călătoriei, o supraveghez încontinuu, pe furiș. Mi-e teamă să nu i se facă rău în tramvai, apoi, după ce coborâm la Ozana, tremur la gândul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai mizer supus al său mai multe prerogative decât, în acest film, un consătean asupra altuia, dacă primul a îmbrăcat uniforma de jandarm, iar celălalt e prizonierul său. Dar printr-un foc de armă tras în pieptul „stăpânului”, care făcuse imprudența de a-i oferi victimei alternativa mai nobilă a sinuciderii, unul dintre eroi, de fapt singurul erou. Eroul izbutește să rupă vraja puterii monstruoase. Și astfel acest film aproape kafkian, în care personajele se adulmecă și se mișcă necontenit într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
istoric de trei sferturi de secol care a dus la el, e de natură eshatologică. E sfârșitul unui ciclu de categoria Gog și Magog. Nu glumesc deloc și nu fac pe paradoxalul, cum mă taxează unii prieteni fiindcă am avut imprudența să folosesc cuvântul „paradox” în titlul unei cărți. Dacă ascultăm viața, dacă aprehendăm cu bun-simț și atenție lumea și viața, înțelegem rostul multor lucruri. Nu al tuturor, dar al multora. A devenit demult o platitudine citarea celebrului distih din Hamlet
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o ființă orbitoare, acaparatoare, cei doi simțindu-se singuri de tot deși împreună. Studiile din zilele noastre analizează starea celor prinși în focul pasiunii ca fiind specială - creierul e zdruncinat, inima atinsă de o neobișnuită stare calorică. Nimeni care din imprudență s-a lăsat intrat în această stare nu scapă de ea fără să fie transformat. Se glumește spunându-se că fiecare om trebuie să treacă, măcar o dată, prin această stare zguduitoare a ființei. Pentru bărbați îndrăgostirea e asemănătoare serviciului militar
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]