2,692 matches
-
cutumă de lucru foarte rezistentă, pe care perioada postrevoluționară abia reușește să o clintească: aceea de a trebălui mereu doar În propria noastră ogradă, fără a ne uita peste gard la ce anume fac vecinii. Generației ’60 i se poate imputa - În opinia mea - faptul că sentimentul nostru cultural nu a dezvoltat o dimensiune regională, transnațională. Marile noastre nume au preferat Întâlnirile aleatorii de la Paris, Havana sau Washington colaborării lucrative cu Belgradul, Sofia, Varșovia sau Budapesta. Efectul aveam să-l trăim
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aparțineau organizației din Est de a fi consituit un instrument al dictaturii. Heinz Kamnitzer, fost președinte al PEN-Clubului din RDG, si Hermann Kant, ultimul președinte al Uniunii scriitorilor est-germani, fuseseră „deconspirați” că foști „IM”, colaboratori neoficiali ai Stasi. I se impută mai ales PEN-Clubului din RDG faptul de a nu fi respectat previziunile Cartei referitoare la apărarea libertății de expresie și la protejarea scriitorilor persecutați: “În loc să protesteze Împotriva Încarcerărilor, explulzărilor, urmăririi scriitorilor de către Stasi și bineînțeles Împotriva cenzurării textelor membrilor săi
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
pot fi explicate în mare măsură prin diferența dintre rolul anticipat al vieții de familie și situația reală din căsnicie, adică diferența dintre „la ce s-a așteptat” și „ce a găsit”. Astfel încât nu atât lipsa de teoretizare poate fi imputată studiilor de acest fel, cât chestiunea reprezentativității. Cu alte cuvinte, deoarece cercetările de asistență socială s-au focalizat asupra familiilor carențate (economic, social, psihologic), se ridică întrebarea ce relevanță au datele și concluziile obținute pentru sociologia familiei în general. 1
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
aportul ei s-au evidențiat și o serie de limite, în parte reale, alteori doar aparente. Astfel, pe lângă cele menționate deja (pretenția nejustificată de măsurare a socialului, întrebări ipotetice), de mai mică importanță, trebuie relevate două foarte importante: 1) Se impută sociometriei că are ca obiect o realitate foarte perisabilă și, prin urmare, fără prea mare relevanță predicțională. În domeniul afinităților, al simpatiilor și antipatiilor, cu deosebire la copii și adolescenți, suntem pe terenul „nisipurilor mișcătoare”. Într-un interval de timp
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și latină, însoțită de o traducere italiană. Fiecare autor - sau scriere, dacă ne referim la o apocrifă - beneficiază de o scurtă introducere, iar fiecare fragment prezentat este îmbogățit cu un aparat critic, filologic, istoric și teologic. Ceea ce i se poate imputa în principal lui Fausto Sbaffoni este lipsa unui criteriu bine definit și coerent de selecție. De pildă, în primul volum se regăsesc pasaje din Oracolele sibiline și din Urcarea la cer a lui Isaia, dar sunt lăsate deoparte, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Noi însă fără să facem ceva de felul acesta [...]”* (110). În această epopee a suferinței, „blasfemiatorul”, „omul nelegiuirii” sau „al lepădării de credință” nu joacă nici un rol; el este pur și simplu invocat, fără ca vina sau acțiunile care i se impută să fie precizate. De aici, putem deduce că figura lui este absolut reprezentativă. Personajul a devenit un „operator teologic”, un element convențional al tradiției, invocat cu ușurință, fără a se avea în vedere un corespondent extratextual în plan istoric. Dialogul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
avea aceeași soartă. Cum bine a demonstrat F. Heintz, acest tip de reacție vizează orice profet taumaturg de la sfârșitul Antichității, orice personaj învestit cu puteri excepționale și susceptibil de a destabiliza, prin aceasta, ordinea existentă. Care erau, concret, faptele reprobabile imputate celor încadrați în această categorie? „În sistemul juridic roman, învinuirea de vrăjitorie desemna mai întâi celebrarea riturilor nocturne și nelegiuite în scopul de a rosti descântece, de a fermeca, de a vrăji o terță persoană. De asemenea, practica divinației care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
suntem în unitate, pentru ce avem două altare în cetate? Pentru ce avem familii împărțite, soți despărțiți? Pentru ce un același pat, dar un Cristos despărțit?”). O a doua tentativă de incriminare a donatiștilor eșuează, și ea, lamentabil. Augustin le impută provincialismul, mania puristă, legalismul închistat, dar, înainte de toate, caracterul sectar, în contradicție cu caracterul universalist al Bisericii. Acest argument nu dovedește însă prea mult. Dimpotrivă, el nu este decât prelungirea unei mișcări în interiorul aceluiași cerc vicios. Augustin recunoaște acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din Popești, fiu al grecului Gheorghe Karychi și ginere al Bălenilor (era însurat cu Maria, fiica marelui ban Gheorghe Băleanu), căruia Vodă („Mare și întunecat nor, și plin de fulgere și de trăsnete, au căzut pă țara Românească cu Șărban-vodă...”) îi imputa lipsuri în guvernarea banilor țării („am închis și pă Hrizea vistier, punându-i pricină să-i ia seama de vistierie, nădăjduind că va găsi bani mâncați ai țării la el”). Amendat („De nevoie, s-au îndatorat, și au dat al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Emanoil Bucuța (text scris de Camil Petrescu), volumul de nuvele Rătăcire de I. Al. Brătescu- Voinești (comentariu nesemnat). Inaugurând revista presei literare, Ilarie Voronca constată o preocupare simptomatică pentru criza din societatea românească: morală, de autoritate, a cărții etc. și impută „Vieții românești” de a fi „rămas” la o literatură de nivelul Otilia Cazimir și Olga Vrabie. În numărul 2, fără semnătură, se acordă un spațiu privilegiat „Gândirii”, apreciată ca o „revistă occidentală”; mai sunt comentate „Cugetul românesc”, „Revista vremii politice
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
protestatari sunt catalogați ca „huligani”, „derbedei”, „vandali”, „indivizi certați cu legea”, ce au comis un „act banditesc”. Ei ar reprezenta o „pată pentru colectiv” și o „rușine”, întrucât au manifestat un „huliganism barbar” și o „atitudine profund dușmănoasă”. Li se impută că ar fi consumat alcool (drept care se presupune că au „un fond nesănătos”) și că violența lor ar fi de natură animalică: „Parcă erau fiare”; cineva îi descrie exaltat ca având „mâinile pline de sânge huligan”! Acuzatorii mărturisesc sentimente de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
când a fost depusă la dosar. În apărare am solicitat probe cu martori, care mi s-au respins. Răspunsurile parțiale date de MEI la interogatoriu sunt evazive, neconcludente și contradictorii. De la primul punct al interogatoriului se recunoaște că mi se impută numai aspectul semnalat în întrebare, și anume, doar prezența mea în sală la o expunere organizată de institut, de unde rezultă, indirect, că decizia MEI, în cazul meu, nu a fost luată în cunoștință de cauză, nu a operat selectiv. Contrar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
neautorizată a resurselor, probele reviziei și alte elemente edificatoare vor fi puse laolaltă și aduse la cunoștința celor ce răspund de securitate. Aceștia, pe baza informațiilor obținute, vor stabili amploarea pierderilor reale la nivelul firmei, persoanele cărora să li se impute valoarea pierderilor, vor determina cu exactitate eficiența măsurilor de securitate, vor învăța cum să fie prevenite pierderile asemănătoare în viitor și vor realiza acoperirea pierderilor, dacă este posibil. Deseori se vorbește și despre efectuarea unor acțiuni speciale, care trebuie să
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
roumaine à l’époque des Lumières, de data aceasta folosindu-se de Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui Călinescu (principalul reper de care se disociază), „lucrare atât de inegală și totuși atât de prețioasă”, căreia i se impută, între altele, absența periodizării. Obiecția țintea o carență încă mai profundă: autorul e interesat de individualitatea scriitorilor, nu și de ceea ce constituie „caracterele comune ale unui curent ori ale unei epoci”. Ce periodizare propune P. se poate vedea din introducerea
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
moda «poeziei pure»”, reprezentată de Mallarmé și Valéry (Poezia pură), și constatarea decesului „teatrului liber și pasional” antebelic (Criza teatrului românesc), P. ajunge, la capătul unui probatoriu febril, la punerea sub acuzare chiar a ideilor de „dramaticitate” și „artisticitate”, teatrologul imputându-i actriței Maria Ventura (altminteri considerată o „tragediană superioară” în Fedra lui Racine) patetismul și exterioritatea unui joc „prea izbitor «frumos»”, al cărui formalism declamator trădează uscăciunea sufletească a unei emoții profesionalizate, lipsite de dimensiunea intelectuală („substanțială”) a trăirii interioare
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
incertitudine ridicată, ca, de exemplu, investigarea alternativelor, evaluarea și ierarhizarea lor, tind să fie eliminate. Prima problemă care se ridică în mod firesc este: cum putem evalua strategia satisfăcătorului în raport cu strategia optimalității tendențiale? La o primă vedere s-ar putea imputa strategiei satisfăcătorului că reprezintă un comportament irațional, slab productiv, rezultat mai mult al comodității decidentului, și nicidecum o procedură rațională. Punctul de vedere susținut aici este cu totul altul: PROPOZIȚIA 2.4.: În condițiile unei incertitudini accentuate, strategia satisfăcătorului reprezintă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
e neglijent. Ultima parte, având în centru epoca celor două căsătorii nefericite, împletește relatările Heliantei cu pasaje decupate din scrisorile celor doi. Procedeul, productiv în sine, dă greș aici. Textului i se refuză ficționalitatea, iar ca discurs confesiv i se impută nesinceritatea, manipularea „dovezilor”. Remarcabilă în Helianta este, în schimb, partea mediană, formată dintr-o serie de episoade epice care au drept protagoniste pe consătencele eroinei. Curprinzând portretizări izbutite, în câteva tușe, mostre firești din graiul locului, relatări rapide, modulate, ale
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
durere la penetrare, decepție la dispariția erecției, diminuarea excitației în timpul raportului sexual deoarece se întreabă dacă uscăciunea vaginală nu contribuia și ea la apariția diserecției soțului său. Ea se culpabilizează că nu spune nimic și chiar pentru faptul că-i imputează soțului său întreaga problemă, deși știe că neplăcerile sunt comune, chiar dacă sunt mai vizibile în cazul lui Hubert. Consecințe personale Consecințele personale sunt evitarea și o agresivitate manifestată față de Hubert, o lipsă a plăcerii deoarece durerea o inhibă, chiar și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
19 iulie. Întors în țară, conduce ziarul „Timpul” în perioada ianuarie-aprilie 1877. În ianuarie 1878 e ales deputat, prilej cu care se stinge și procesul intentat împotriva sa, ca și a altor foști miniștri conservatori, de către guvernul liberal (i se imputase, între altele, acordarea unor burse de studii în străinătate lui A. Lambrior, G. Panu, G. Dem. Teodorescu, Spiru Haret, C. Meissner). Reales în Adunarea Constituantă la 4 mai 1879, se distinge prin spiritul său de larg umanism, cu prilejul discutării
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
cultural riguros, chiar apocaliptic, numit de un exeget, Mark S. Jendrysik, declinism (de la declin). Bloom nu e singurul filozof care a înțeles greșit istorismul. Cel mai cunoscut în acest sens este Karl Popper, care pur și simplu a „resemantizat” termenul, imputând istoricilor ceea ce numai profeții și unii politologi au încercat: prezicerea viitorului. Vezi cartea sa celebră, The Poverty of Historicism, care nu are nimic de-a face cu importantul curent istoriografic lansat în Germania cu numele Historismus, ținta predilectă a filozofilor
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a clasei muncitoare, pe care Îl au aceste poeme. O poziție asemănătoare o deține critica romanului Negura de E. Camilar din Contemporanul (Nr. 123, 124), În care cronicarul literar (Ovid S. Crohmălniceanu - n.n.) discută arhitectonica romanului, amploarea temei, construirea personajelor imputând autorului aspecte foiletoniste care «contrastează cu felul În care se prezintă În genere acțiunea», impunându-i factura mitică a prozei și trecând cu totul peste semnificația politică pe care o poartă opera În zilele noastre. Această semnificație, care constă În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ei sunt numeroși. Trageți În ei tovarăși artiști!» În raport cu conținutul de idei atât de bogat al versurilor lui Simonov, credem că traducătorul nu a știut să găsească totdeauna forma românească cea mai expresivă și, uneori chiar, nici cea mai justă. Imputăm lui George Dan că n-a căutat să imprime un stil unitar tuturor versurilor; mai bine zis, că nu a concentrat caracterele comune Într-o atmosferă specifică. (Ă). Calitatea inferioară a traducerilor lui George Dan alterează Însuși conținutul poemelor lui
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
omenirii în genere”19. În exemplul lui Constant, cel care decide să-l împiedice pe criminal să-și găsească victima va fi răspunzător pentru toate urmările posibile ale deciziei sale. Dimpotrivă, dacă nu va minți, nu i se va putea imputa nimic din punct de vedere juridic, indiferent care vor fi consecințele afirmației sale. Este posibil ca cel urmărit să fi părăsit între timp casa, fără știrea prietenului care l-a adăpostit. În acest caz, spunerea adevărului nu va avea consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Kant își propune să argumenteze că a spune numai adevărul este ceva obligatoriu din punct de vedere moral. Ca și în cazul altor acțiuni obligatorii din punct de vedere moral, urmările bune sau rele ale spunerii adevărului nu pot fi imputate agentului. Raportându-se la acest principiu, Kant susține că dacă cel care îl adăpostește pe prietenul urmărit de un ucigaș spune adevărul, aceasta poate aduce daune celui urmărit doar în mod accidental. Ceea ce reprezintă, după Vuillemin, o deformare a situației
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lipsa sau slăbiciunea controlului lor de către rațiune. Face răul, credea Kant, cel care aude glasul rațiunii dar se abate în maxima acțiunii sale de la ceea ce poruncește legea morală. Această abatere, și nu o predispoziție naturală sau alta, i se poate imputa, prin urmare, omului. „Temeiul Răului nu poate fi plasat, cum se face de obicei, în sensibilitatea umană și în înclinațiile naturale rezultate din ea.” Doar „aplecarea spre Rău, care, întrucât vizează moralitatea subiectului, se găsește în om ca ființă ce
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]