1,035 matches
-
francofon și noi premii, între care Marele Premiu Literar al Web-ului. Sigur, nu e Goncourt, nici Premiul Academiei franceze, dar nu se știe în cît timp le va concura pe cele de tradiție, înțepenite în istoria și ritualurile lor imuabile, în jocurile de culise și interese care parazitează și colorează în egală măsură spațiul literar. În Web, lucrurile se petrec altfel, mult mai repede, mai transparent, mai tranșant. Cititorii își au propriile sisteme de evaluare și recompensare a favoriților, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de criză apărută în cadrul celei dintâi, una ce evidențiază latura fragmentară, efemeră și haotică a formulării lui Baudelaire [...], exprimând în același timp un scepticism profund la adresa oricărei prescripții particulare cu privire la măsura în care ar trebui reprezentat sau exprimat eternul și imuabilul"181. Această idee pare a fi susținută și de faptul că atât gânditorii moderniști, cât și cei postmoderni își construiesc teoriile, sensibilitățile și practicile estetice plecând de la contextul material oferit de modernizarea capitalistă situație care îi confirmă lui Harvey faptul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la antilogos din operele lui Deleuze implică repudierea logos-ului ca Idee platoniciană și afirmarea repetițiilor diferenței și nu ale asemănării. Derrida, de o altă manieră, introduce logos-ul în jocul diseminării și al deconstrucției, luându-i proprietatea de centru imuabil. Scriitura va incorpora, desigur, acest termen, dar după ce va fi supus unor operații textual-discursive de "purificare" a prejudecăților, presupozițiilor și credințelor pe care el le aduce cu sine. Ilustrările relației teorie logos au multiple consecințe asupra scriiturii și interpretării. Acestea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
răspuns la provocarea postmodernă, trad. de Angela Botez, Argentina Firuță, Editura Științifică, București, 1999, pp. 51-58. 306 David Harvey, op. cit., p. 52. În formularea lui Baudelaire, modernitatea este "tranzitoriul, trecătorul, contingentul, jumătatea artei, a cărei cealaltă jumătate este veșnicia și imuabilul" (Charles Baudelaire, Pictorul vieții moderne și alte curiozități, antologie, traducere, prefață și note de Radu Toma, Editura Meridiane, București, 1992, p. 390). 307 A se vedea Anexa capitolului 2. 308 În pofida pluralității discursurilor culturale, a triumfului sintacticului asupra semanticului în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu o rebelă, și o ființă care și-a sublimat erotismul într-o căsnicie monogamă, bazată pe creșterea copiilor" (1999: 207). Amenințarea Christinei se acutizează în capitolul următor, când observăm că, de fapt, întregul microscosmos rural, cu legile sale aparent imuabile, intră în disoluție: servitorii (sufragița, vizitiul etc.) își părăsesc, din superstiție, stăpânii și nu se mai întorc pe moșie. În partea a zecea, o nouă vizită a Christinei, cu inserție onirică inițială, prelungită, firesc, în starea de veghe, îi dezvăluie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
francez F.R. Chateaubriand (1799-1850) a reinventat termenul de modernitate, caracterizată prin lupta dintre "nou" și "vechi". Sugestivă și pentru filosofie rămâne observația lui Ch. Baudelaire (1821-1867), conform căreia arta modernă nu redă numai fugitivul și tranzitoriul, ci și eternul și imuabilul. Adesea, modernitatea se rezumă la genuri de creșteri: fie ale bunurilor, capitalurilor și populațiilor locale antrenate în programe moderne de viață, fie prin creșterea organizărilor formale ale societății democratice, fie prin creșterea mobilității populației sau a mobilității socio-economice, fie prin
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nivelul "profanului", ignorând importanța scopurilor superioare și a principiilor călăuzitoare către adevăruri transcendente și cunoaștere supremă. Contemplarea este de resortul inteligenței. Când funcționează, ea duce la înțelegerea stabilității lucrurilor, în lumina unui principiu-sursă ca cel susținut de Aristotel prin "motorul imuabil". Pentru că în epoca modernă se urmărește mai ales acțiunea, schimbarea cu viteze comparabile matematic cu viteza luminii (în teoria relativității restrânse), dar și cu noile rachete, acceleratoare de particule ș.a., lumea poate înclina spre obsesiile analizelor și fragmentărilor perpetue ale
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
revista adoptă o etichetă mitologică, "lâna de aur", simbol al artei în căutarea căreia pleacă argonauții moderni, artiștii. Revista apare la un an după revoluția sângeroasă din 1905, al cărui context, "epoca furtunoasă", îl precizează prin aluzie. Arta, reflex al imuabilului, reprezintă un ideal care se sustrage contingentului, contextului istoric, politic, timpului, în general. În programul revistei, de la bun început arta este socotită simbolică, termenul fiind întrebuințat într-un sens general, și nu în sensul unei estetici anume. Afirmarea oarecum tautologică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
furtunoasă cea în care noi pornim la drum. În jurul nostru bubuie furtuna dezlănțuită a vieții care se înnoiește. În vacarmul luptei, în mijlocul problemelor urgente pe care fiecare zi le scoate la iveală, în prezența răspunsurilor sângeroase date de viața rusească, Imuabilul pălește, ba chiar dispare (pentru mulți dintre noi). Simpatia ni se îndreaptă către toți cei care muncesc pentru "renovarea" existenței; nu respingem niciuna dintre problemele epocii actuale, dar credem cu fermitate că este imposibil de a trăi fără Frumusețe și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sub îndemnul unei dorințe de cunoaștere neîntreruptă. Trebuie să păstrăm Eternele Valori, create de-a lungul mai multor generații. În numele acestei viitoare vieți, noi, căutătorii lânei de aur, desfășurăm steagul de luptă. Arta este eternă, pentru că există în ceea ce este imuabil, în ceea ce nu poate fi distrus; ea este doar una, pentru că are o sursă unică sufletul. Arta este simbolică, pentru că ea închide un simbol: reflectarea Imuabilului în temporar. Arta este liberă pentru că ea este produsul unui elan creator spontan"479
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de aur, desfășurăm steagul de luptă. Arta este eternă, pentru că există în ceea ce este imuabil, în ceea ce nu poate fi distrus; ea este doar una, pentru că are o sursă unică sufletul. Arta este simbolică, pentru că ea închide un simbol: reflectarea Imuabilului în temporar. Arta este liberă pentru că ea este produsul unui elan creator spontan"479. În stilul Art Nouveau, pe coperta revistei se află o sirenă cu un păr care cade în valuri, ținând o mică lampă de ulei. Revista își
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
timp, i-a netezit calea lui Darwin. Există numeroase mărturii în această privință. Referindu-se la autoritatea covârșitoare a explicației creaționiste, pe care o cunoștea din propria lui experiență, Darwin va nota în cartea sa: „Credința că speciile sunt produse imuabile a fost aproape inevitabilă atâta timp cât istoria lumii a fost considerată ca fiind de scurtă durată.“ Gândind gradualist, în primul rând sub influența lui Lyell, Darwin va acorda cea mai mare atenție căutării verigilor intermediare, verigi în care vedea mărturii, de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
indivizilor unei clase, au o realitate superioară în raport cu cele neesențiale, care îi deosebesc unii de alții. Primele sunt stabile și determină natura lucrului, celelalte - schimbătoare, aparente. Înteresul științei este îndreptat spre ceea ce este esențial, opus contingentului, spre ceea ce este constant, imuabil, opus schimbătorului. Notele distinctive ale viziunii esențialiste asupra naturii sunt discontinuitatea - supoziția că între genuri există intervale, că ele sunt despărțite prin granițe clare și nete - și constanța - supoziția că ceea ce se schimbă sunt trăsăturile individuale, în timp ce însușirile esențiale, definitorii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
distinctive ale viziunii esențialiste asupra naturii sunt discontinuitatea - supoziția că între genuri există intervale, că ele sunt despărțite prin granițe clare și nete - și constanța - supoziția că ceea ce se schimbă sunt trăsăturile individuale, în timp ce însușirile esențiale, definitorii pentru genuri, sunt imuabile. Viziunea esențialistă consideră rezultatele taxonomiei - clasificările - drept cele care fixează cadrul a ceea ce prezintă interes pentru știință. Cele două regnuri - al plantelor și al animalelor - se divid în încrengături și, mai departe, în clase, ordine, familii, genuri și specii. Cuvântul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
realitate nu există nimic altceva decât ființe individuale. Într-adevăr, Darwin considera speciile drept grupuri de organisme asemănătoare capabile să se încrucișeze. El contesta existența speciilor ca „entități“ în măsura în care această supoziție este solidară cu ideea că ele sunt create și imuabile. Darwin acorda, în mod evident, realitate speciilor, ca și altor categorii sistematice, deoarece el credea că acel mănunchi de însușiri comune ființelor vii pe care le desemnează aceste categorii este, din anumite puncte de vedere, semnificativ și important. Speciile nu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
pentru întrebări importante, dar afirma, totodată, că a ajuns la unele concluzii care i se par a fi bine susținute de fapte. Prima era aceea că speciile nu au fost create în mod independent. A doua, că speciile nu sunt imuabile, că ele descind din alte specii, care au dispărut. Iar a treia, că „selecția naturală a fost cea mai importantă - chiar dacă nu singura - cauză a modificărilor“. În ultimele pagini ale cărții, după toate revizuirile întreprinse în edițiile succesive, publicate în timpul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
va trebui, așadar, să ne surprindă formularea lui Darwin, atunci când el va nota pentru sine o concluzie la care ajunsese încetul cu încetul, ca cercetător al naturii: „Sunt aproape convins (cu totul contrar opiniei mele inițiale) că speciile nu sunt imuabile (este ca și cum aș mărturisi o crimă).“ Este de asemenea demn de menționat că tocmai în anul 1844, atunci când Darwin pusese deja pe hârtie o schiță cuprinzătoare a teoriei sale despre originea speciilor, lumea naturaliștilor și a teologilor din Anglia era
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
îl putem concepe, și anume producerea animalelor superioare. Există o măreție în concepția aceasta a vieții, cu numeroasele ei forțe, însuflețite inițial de Creator în câteva forme sau numai în una singură, în timp ce planeta noastră își continuă rotația după legea imuabilă a gravității, nenumărate forme dintre cele mai frumoase și mai minunate, apărute dintr-un început atât de simplu, s-au dezvoltat și continuă încă să se dezvolte.“ Sugestia că autorul ar fi recurs la asemenea formulări pentru a preveni discuții
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
o observație asemănătoare poate fi făcută și din punctul de vedere al interesului pe care îl prezintă aceste cercetări. În ultima frază a Originii speciilor, Darwin face o distincție între evoluția vieții pe pământ și rotația planetei noastre „după legea imuabilă a gravității“. El aprecia că există „o măreție“ în perspectiva pe care o oferă noua știință a evoluției, care explică cum „nenumărate forme din cele mai frumoase și mai minunate, apărute dintr-un început atât de simplu, s-au dezvoltat
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
în ultimul rând, în Iași, un adevărat „Oraș-Soare”, o sinteză perfectă a întregii tipologii urbane din această regiune. Totuși, dincolo de elementele care le-au diferențiat, nu putem să nu observăm asemănările izbitoare ale unei fizionomii citadine comune, generată de legile imuabile ale determinismului uman asupra habitatului. Cel puțin în cazul orașelor din partea de nord a Moldovei, organizarea spațiului urban, dispunerea în teritoriu a zonelor funcționale au fost identice pentru toate capitalele de județe. Astfel, în perioada 1864-1938 centrele administrative moldovenești au
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
în ultimul rând, în Iași, un adevărat „Oraș-Soare”, o sinteză perfectă a întregii tipologii urbane din această regiune. Totuși, dincolo de elementele care le-au diferențiat, nu putem să nu observăm asemănările izbitoare ale unei fizionomii citadine comune, generată de legile imuabile ale determinismului uman asupra habitatului. Cel puțin în cazul orașelor din partea de nord a Moldovei, organizarea spațiului urban, dispunerea în teritoriu a zonelor funcționale au fost identice pentru toate capitalele de județe. Astfel, în perioada 1864-1938 centrele administrative moldovenești au
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
propriul discurs despre sine ca proces de autoreflectare și autodefinire. Ion Luca se percepea ca și eroul eponim al nuvelei fantastice Kir Ianulea ca fiind "sămînță de idriot, doritor de alte orizonturi", imposibil de fixat intr-un clișeu al specificului imuabil: "eu cu sufletul sunt mai mult ieșan decît bucureștean, deși de fel sunt ploieștean". S-ar putea recunoaște aici o suspendare a eredității simțită ca încorsetare a personalității dornică de permanentă relaționare amicală în sincronia existenței: "nu știi ce plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Last Judgment: "This world of Imagination is Infinite & Eternal whereas the world of Generation or Vegetation is Finite & [for a small moment] Temporal" (E: 555). Conținuturile ontologice ale lumii imaginare nu sunt proteice, așa cum s-ar putea bănui inițial, ci imuabile: În Eternity one Thing never Changes into another Thing Each Identity is Eternal [...]" (E: 556). Aceeași considerație apare, cu mici modificări formale, în Milton: "Individual Identities never change nor cease" (E: 132) și în Annotations to The Works of Șir
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
constituie manifestarea adevărului vizionar. Astfel, precizează Damon, "Artele descoperă și înregistrează Adevărul Etern" (1988, p. 129). Aici se gaseste miezul relației dintre ontologie și estetică, așa cum îl postulează Blake. Datorită faptului că Eternitatea este singura realitate și că identitățile sunt imuabile, artistul își poate compune opera înainte de a se întrupa el însuși, fapt care accentuează caracterul de acheiropoieton al acesteia 144. Pe baza prezentării de până acum, sunt în măsură să ofer o definiție a conceptelor blakeene de "timp" și de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
analizate, în fine, și extrem de numeroasele asociații segmentate autoreglementate care au apărut la sfîrșitul perioadei imperiale în China. Astfel de cercetări se constituie într-o importantă contestare a obiceiului, specific occidental, de a descrie China ca pe o entitate despotică, imuabilă, deși a caracteriza aceste asociații ca pe o "societate civilă premodernă distinctă"8 înseamnă a comite o contradicție în termeni societățile civile fiind prin definiție moderne. Și totuși, pretențiile descriptive rămîn valabile: în urma Rebeliunii de la Taiping (1851-1864), grupuri segmentare, cum
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]