688 matches
-
tipul de societate la care aspirăm! ٭ Hapy end-ul ca sursă a dramelor individuale: individul, a cărui postură de telespectator este din ce în ce mai accentuată, își proiectează viața după coordonatele filmului hollywodian, adesea la modul inconștient. De aici ia naștere perpetua lui inadecvare. Iată încă un argument în favoarea filmelor de artă în cadrul cărora eroul moare, sau gestul lui trece nevăzut, iubitul se plictisește de iubita sa ajungând s-o urască; "și au trăit nenorociți până la adânci bătrâneți". Din perspectiva influenței exercitate de televiziune
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
altfel, că ai întâlnit-o în situații enervante. Numai că generalizarea ta nu va reda temperamentul ei, ci pe al tău, pripeala fiind unul din semnele nervozității. Îmi simt în mod dureros sărăcia expresiilor, puținătatea cuvintelor; durere ce indică o inadecvare: a mea față de mine! În universul de discurs deschis de filosofia lui Sartre nu putem spune că femeile au mai puțină conștiință de sine, ci doar că sunt mai puțin orientate către reflexiv, baza fiind non-reflexivitatea; deci, au mai multă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să le fie rușine. Fiecare cuvânt al lui m-a durut. Și îmi dădeam seama că durerea mea vine din occidentalizare. Eu nu mai am o psihologie de self-denial, ci mai degrabă una autoafirmativă. Cel care îmi transmitea indirect mesajul inadecvării era chiar fiul meu. Mama trebuie să producă vestic, eventual să câștige vestic și să se comporte în viața cotidiană cum nu se poate mai estic. Renunțare. Autosacrificiu. Acestea sunt dimensiunile părintelui respectabil. Nu am spus un cuvânt. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
foc, cei de la Mate-fizică 3. Cu alte cuvinte, alte vârste, alte discipline. Inserție, septembrie 2004. După îndelungi cugetări americane (vezi jurnalul bloomingtonian de mult mai la vale), m-am prins eu, Mircică dragă, de ce unii ca noi sunt condamnați la inadecvare. Pe vremea comunismului, lumea era croită pentru proști și mediocri. Toți ceilalți se simțeau alienați. Tranziția este minunat construită să nu aibă nici o criză identitară escrocii și șmecherii. E vremea lor. O lume nealienată, pentru profesioniști competitivi care trăiesc după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
incapabil s-o transpună într-un limbaj îndeajuns de științific care să ne permită, în sfârșit, să înțelegem ce-a vrut el să spună. Va rămâne doar pentru memoria lui Cipriano Algor acest moment de răvășire a vieții și de inadecvare a înțelegerii lui, când, mergând la departamentul de achiziții al Centrului ca să pună cea mai simplă întrebare, s-a întors cu cel mai complex și încurcat răspuns, atât de tenebros și de obscur, încât era cum nu se poate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sale. Ca toate mașinile, "autodocul" nu este efectiv decât în limitele stricte impuse de informațiile sale memoriale. Da, aș fi vrut să cunosc mai mult din medicină. ― E prima oară, întări Ripley, și când te aud exprimând un sentiment de inadecvare. ― Dacă știi mai puțin decât ar trebui în împrejurări precise, ești nesigur. Nu văd cum te-ai simți altfel. (Se uită la Kane.) Sentimentul care mă încearcă este amplificat când universul mă pune în prezența unei entități radical necunoscute. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Îndoială, nu se reduce totul la expresia senină a acestor statui grecești. Presimțim Însă că ele au Împodobit țărmul unei lumi În care mîna sculptorilor n-a ezitat să cioplească astfel. Opțiunea mea rămîne o chestiune de gust și de inadecvare, În ciuda afecțiunii pentru Elada. Si, pe urmă, Îmi place prea mult ideea că ochii personajelor desenate de manieriștii florentini ascund ochii sfinxului. Ei se deschid parcă din nou... Poate că povestea barocului pornește mult mai departe decît de la Marsyas, de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
relativ și conducîndu-se după legi interioare, pe care numai autorul de antologie le cunoaște” („Două epiloguri la Antologia poeților de azi”, în Opere 3, Mențiuni critice, București, Editura Minerva, 1971, p. 217). Deși mimetismul occidentalizat e respins ca simptom de inadecvare provincială („noțiunea aceasta de generație, de școală și altele ni se par sunînd cam fals pe meleagurile noastre”), sînt invocate - ca argument de autoritate - noile tendințe din cîmpul criticii franceze contemporane: „Este el, de altfel, acest sectarism, compatibil cu comprehensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nefiind în stare să ducă pînă la capăt banalitatea. În acest sens, „panica propriului loc comun ori numai oroarea față de al celorlalți (...) atestă scriitorul cu un paroxistic simț critic” (p. 318). În opinia lui Eugen Negrici, textele urmuziene ilustrează o „inadecvare a sintacticului la semantic”, o „ciocnire” între pedanteria clasică a sintaxei și anarhica libertate semantică. Este reafirmată natura subversivă, duplicitar-hibridă a identității scriitorului: „Un contur formal academic ascunde o mezalianță inacceptabilă spiritului comun, veșmîntul de noblețe ascunde hipertrofii” care „desfrînează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
furculiță, de culoare deschisă. Ochii mijiți, somnolenți, bineînțeles de motan. De motan. De felină. Adică de fiară abia semidomesticită, în fapt, semiturbată, ziua tigrat, noaptea negru. Neagră precum banda de catifea, pe care, într-un avânt de doliu și de inadecvare, una dintre surori i-o atașase peste poză, în colț. Era domnul Robin ridicol? Desigur, domnul Robin apărea, cu insistență, drept un temeinic ridicol, primind să pozeze, cu piciorul cățărat pe blatul unui scăunel, drapat c-o stânjenitoare inabilitate într-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un artist este un precursor sau un întârziat, în afara rândurilor. Nu și-a găsit locul, liniștea, împăcarea. Nu s-a înțeles cu meseria, familia, legile, a ales un alt mod al zădărniciei. Sub aparența unei dislocări, a unei dezrădăcinări și inadecvări pornește arta. Hrănită, însă - fac un fel de lecție de estetică -, crescând dintr-o obsesie. O forță, o înrădăcinare. Această slăbiciune, reală, dacă ne gândim, când se neagă pe sine, poate deveni sursa unei forțe greu de clintit. Pare firesc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
detaliile, schemele și tabelul. Un vraf de foi de calc și coli de hârtie milimetrică, desene colorate, note explicative, titluri și subtitluri. Spune-mi, ești supărat pe mine ? Vornicu îl privește. Încearcă să zâmbească, iese ceva trist, neputincios, derută și inadecvare. Surâsul unei jumătăți de gură, pe jumătate de obraz înroșit. Buzele încălecate, sucite. Nu, deloc. În sală se face frig ? A.P. simte, atingându-l, tirul unei priviri de gheață. Revenise Ortansa de la coafor ? Se rotește iar cu scaunul spre vecinul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de control fără fobie socială (Stein et al., 1998). DSM-IV a introdus revizuiri semnificative ale criteriilor pentru TPE, pentru care există un suport empiric (Baillie și Lampe, 1998). O accentuare mai mare a fricii de respingere și umilire și ideea inadecvării personale și a inferiorității necesare pentru stabilirea diagnosticului pot permite identificarea unui grup de indivizi care diferă în moduri semnificative de subtipurile de fobie socială recunoscute în prezent și care pot avea nevoi nesatisfăcute de programele de tratament existente. STUDIU
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
liturgic, care afirmă istoricitatea persoanei lui Hristos. În atmosfera sacră a Bisericii, timpul liturgic devine esențializat, unic prin valoarea și funcția sa. Disocierea dintre timpul istoric actual, trăit în prezent și timpul sacralizat, cel liturgic este mai mult decât evidentă. Inadecvarea structurală a unei națiuni și a unei culturi la o anume formulă a vieții religioase duce, inevitabil, la o desprindere de acea religie. Există posibilitatea de a încerca să se refacă învățătura religioasă respectivă, asemenea protestanților, prin revenirea la origini
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
propunând ideea posibilității transmiterii și amplificării patologicului de-a lungul generațiilor. Și nu e vorba de o transmitere de ereditate biologică, ci de una, să-i spunem, psihanalitică. Mai mult, boala se poate forma în câteva generații prin acumularea unor inadecvări emoționale (schizofrenia este o psihopatie multigenerațională, spun reprezentanții acestui curent). Figura de prim-plan a terapiei familiale multigeneraționale este Murray Bowen (1978). Conceptele și ideile de bază sunt: - M. Bowen dezvoltă o întreagă filosofie a conceptului de diferențiere, care ar
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a relua caracterizarea memorabilă a lui E. Lovinescu, Theodor Rosetti împinge până la ultimele consecințe scepticismul maiorescian de la 1868. Despre direcțiunea progresului nostru și Mișcarea socială de la noi sunt exerciții intelectuale care deconstruiesc arhitectura statului și a societății de după 1834, expunând inadecvarea originară ce nu oferă tradițiilor locale nici o cale de afirmare. Moldovean și conservator, Rosetti este, paradoxal, mai aproape ca temperament de Alecu Russo decât de Maiorescu. Privirea înapoi a lui Rosetti nu este animată de energia celui care acordă viitorului
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
intelectual raționalist, dublat de o propensiune către întărirea acelei democrații bugetare evocate de P.P. Carp. Efectul secundar al acestei asimilări incomplete și imature a principiilor civilizației este ridicarea unei arhitecturi mentalitare și juridice marcate, în termeni maiorescieni, de neadevăr și inadecvare. În locul politicii de durată, ce redescoperă rațiunile de a fi ale tradiției, generația „junilor corupți“ privilegiază explozia retorică și apelul la stat ca sursă inepuizabilă de alocații bugetare și de funcții. Falsa stare a treia este beneficiara unui progres ce
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
potrivit așteptărilor de eficiență, progres, calitate. Însă ne atrag atenția și unele efecte negative ale paradigmei și deci trebuie schimbată: nu oferă limite de referință pentru practicieni, nu sesizează schimbările din afara acestor limite, devenind astfel un factor de rezistență și inadecvare la evoluția ideilor, a practicilor externe. Și ciclul se repetă, ducând totuși la înlocuirea vechii paradigme. 1.5. Categorii de paradigme în metodologia educației 1.5.1. Faptele educative și definirea paradigmelor Este logic ca, în identificarea paradigmelor care privesc
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
acestei mecanici conflictuale este sporită în piesă, de contrastul lumii reale, al existenței celei adevărate obișnuite și tangibile în însăși banalitatea sau stereotipia ei, cu care inexistența intră într-un tulburător de firesc contact, ceea ce comunică o continuă stare de inadecvare, de stranietate și rizibil, de familiaritate a lucidității cu misterul dezumanizării. Cu misterul în care Constantin Popa își învăluie un protest fără echivoc, ridicînd acuitatea pamfletului la iradiația parabolei. Iar scriitura acestui acrobatic contrapunct existențial, de autentică modernitate, ne-a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bonus, ca În jocurile virtuale. Avem de-a face cu un nou Încodaj ficțional prin care eul fictiv Își supraviețuiește, un nou mod de Încodaj ficțional prin care naratorul se distanțează de autor. Acesta din urmă subminează mimesisul printr-o inadecvare, dacă se poate spune așa, ontologică: moartea unui personaj nu coincide decât cu dispariția sa fizică (Jacques Lomereau, eroul proaspăt decedat În romanul lui Didier van Cauwelaert Une vie interdite anunță “Je suis mort à sept heures du matin”; eroul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
căror mediu de creație și existență este libertatea. Societatea, de cum reușește să-i cumpere pentru a-i etala În vitrină, Îi ucide. Nu numai maniheismul scriitorului deranjează - așa moderat cum se manifestă el, mascat de imageria loufoque - dar mai ales inadecvarea registrelor de limbaj la condiția socială a personajelor. Puteți aprecia ușor dacă povestea spusă lui Fio de bunica ei - jitană, repet - are parte de un limbaj credibil : « pedalam cu toată viteza, trasînd o cărare prin verdele cîmpului, culcînd ierburile sub
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
special adecvarea ta la sufletul cititorului, faptul de a-i prezenta ceva în care se regăsește, gestul de a vorbi de tine, rostind ceva din noi. Voi încerca să nu-mi ascund eșecul după faptul de a nu fi înțeles, inadecvarea mea fiind singura cauză. * Tind să dau dreptate viziunii pragmatice: istoria este o continuă desfășurare de sisteme explicative asupra universului, având câștig de cauză, rând pe rând, cele care lămuresc mai adecvat, adică cu mai multe eficiență practică dar, în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
dorința morții ivindu-se fie atunci când nu mai așteptăm nimic nou, fie atunci când noul ce se prefigurează are doar fața răului. Ce păcat că aproapele nostru este ținta tuturor frustrărilor ce ne bântuie, a nervilor ce iau naștere în zona inadecvării noastre cu lumea! Poate că rostul său cel mai important nu e de a ne ajuta în diversele întreprinderi mundane (exemplul cel mai tare îl constituie copiii), ci de a ne suporta nervozitățile născute odată cu forțarea noastră de a ne
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
rămân până la final aruncat între perspectiva religioasă și cea laică, nehotărârea, ca o continuă pendulare între cele două moduri de-a fi, constituind o caracteristică definitorie a propriei existențe. Șovăiala îmi poate fi scuzată (și nu iertată) fie de o inadecvare a contactelor cu fiecare fel de-a exista, fie de nevoia unui tertum (caz în care aș putea spera în necesitatea unei noi "credințe"). Sunt media părerilor proprii; a celor pe care am reușit să le controlez și a celor
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
la sine, spărgând distanța oricărei presimțiri. * Sufletul este simbolul căutării, al dorinței noastre de sens. E unul din semnificanții majori pe care l-am conturat la capătul acestor căutări. * Faptul că peste unele idei s-a așternut uitarea nu demonstrează inadecvarea acestora, ci mai curând nerăbdarea pe care curgerea timpului o poartă cu sine. Nu este vorba în mod obligatoriu de căderea în desuetudine, ci intervine și plictisul de care dăm dovadă în fața acelei dorințe de nou ce ne mână către
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]