911 matches
-
193, p. 5. . D. Toma, Op. cit., p. 138. . Ibidem, pp. 130-131. . Ibidem, p. 132. . O. Șuluțiu, „Brățara nopților” de Ilarie Voronca, În Vremea, II, 1929, nr. 87, p. 2. . v. În acest sens și opinia lui I.I. Cantacuzino, referitoare la Incantații, dar adecvată și acestor pagini premergătoare: „Majoritatea poemelor sale sunt ode, adică poezii presupunînd un sentiment de exaltare, nenuanțat, abundent și excesiv, uniliniar, ceea ce va explica deci acumularea imaginilor” (I. Voronca, „Incantații”, În Viitorul, 1932, nr. 7228, p. 1). . P.
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sens și opinia lui I.I. Cantacuzino, referitoare la Incantații, dar adecvată și acestor pagini premergătoare: „Majoritatea poemelor sale sunt ode, adică poezii presupunînd un sentiment de exaltare, nenuanțat, abundent și excesiv, uniliniar, ceea ce va explica deci acumularea imaginilor” (I. Voronca, „Incantații”, În Viitorul, 1932, nr. 7228, p. 1). . P. Fontanier, Les Figures du discours, Flammarion, Paris, 1968, p. 336. . Ibidem, p. 339. . G. Călinescu, Istoria literaturii române..., E.F.R., București, 1941, pp. 782-783. . P. Constantinescu, Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl”, În Vremea, 1933
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
339. . G. Călinescu, Istoria literaturii române..., E.F.R., București, 1941, pp. 782-783. . P. Constantinescu, Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl”, În Vremea, 1933, nr. 273. . O. Șuluțiu, „Brățara nopților” de Ilarie Voronca, În Vremea, 1929, nr. 87, p. 2. . Ș. Cioculescu, Ilarie Voronca, „Incantații”, În Adevărul, XLIV, 1931, nr. 14.691, p. 1. . E. Gulian, Ilarie Voronca, „Incantații”, În România literară, 1932, nr. 7. . G. Călinescu, Ilarie Voronca, „Brățara nopților” În Viața literară, IV, 1929, nr. 114. . G. Călinescu, Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl”, loc.
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Voronca, „Petre Schlemihl”, În Vremea, 1933, nr. 273. . O. Șuluțiu, „Brățara nopților” de Ilarie Voronca, În Vremea, 1929, nr. 87, p. 2. . Ș. Cioculescu, Ilarie Voronca, „Incantații”, În Adevărul, XLIV, 1931, nr. 14.691, p. 1. . E. Gulian, Ilarie Voronca, „Incantații”, În România literară, 1932, nr. 7. . G. Călinescu, Ilarie Voronca, „Brățara nopților” În Viața literară, IV, 1929, nr. 114. . G. Călinescu, Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl”, loc. cit. . Marin Mincu, Avangarda literară românească, Ed. Minerva, București, 1983, p. 38. . Ș. Cioculescu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
proiect, iar cei doi rămaseră momentan spectatori. Lucas își luă de pe masa sa de lucru o carte în latină cu coperțile din piele maro. Deschise cartea cu pasiune și profundă afecțiune. Începu să citească în latină. Ștefan se relaxa deoarece incantațiile în latină deveniră melodioase dar nicidecum pure. Aveau într adevăr puterea de a te subjuga și de a te face să guști din ele ca dintr-un măr otrăvit. Dar ce mai conta? Începu să își simtă trupul greu și
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
în țopăitul gărgăunilor, în răcoroasa boare a izvorului de sub stejari? Erau gânduri iscoditoare, dar don Terentio îi spusese să-l lase pe Dumnezeu în pace: oricum nu putea fi zărit sau atins, și nici închipuit. Învățase de la mătușa lui o incantație pentru a îndupleca cerul să i se aștearnă pe mâini, și seara încerca s-o repete de mai multe ori. Degeaba însă, stelele rămăseseră în livada lor de lumină lăptoasă, iar el cu mâinile goale în văzduh. Și totuși, spunea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dogmă speculativă: fațeta raporturilor sociale care îl desemnează se pretează de fapt, ca și altele, la o practică descriptivă care îl autonomizează și se inserează într-un proces științific de alterizare. Pentru a rezolva dilemele care rezultă de aici, noile incantații reflexive ale antropologiei nu sunt de prea mare ajutor, deoarece tind, pe de o parte, să fie utilizate pentru a reintegra structurile epistemologice, chiar și pe cele radicale, într-o expectativă disciplinară nealterată, iar pe de altă parte, ele sunt
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
prea răcoare; de vânt, nici suflare; pe câmp, așa liniște de toate patru părțile, că se putea auzi cum țârâiau și forfoteau gângăniile’’, devine cavalcadă, nu își schimbă coloritul și nici tonul. Povestirea, scandată pe alocuri, contribuie la impresia de incantație luminoasă. Dialogul abundent intensifică tonalitatea generală de fantastic încărcat de familiar. Chiar și atunci când întrebările iscoditoare ale babei și răspunsurile în doi peri ale drumețului capătă înțelesuri neobișnuite, acest ton se păstrează: ,,S-au ridicat amândoi... Baba s-a pus
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
luminat,/ Ca argintul strecurat,/ Cum Maica Domnului l-a făcut,/ Cum Dumnezeu l-a lăsat”. Sigur că este vorba de starea în care lumea a fost făcută bună și dreaptă. Invocarea forței divine supreme este făcută în ultimele versuri ale incantației, indiferent de descântec, în felul următor: „Descântecul de la Leana,/ Leacul de la Dumnezeu”. De aici rezultă că forța supremă care va aduce bolnavul în starea inițială de sănătate, este Dumnezeu. Referitor la „argintul strecurat” folosit ca termen de comparație, nu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
forța supremă care va aduce bolnavul în starea inițială de sănătate, este Dumnezeu. Referitor la „argintul strecurat” folosit ca termen de comparație, nu este vorba de argintul dat prin strecurătoare, așa cum s-ar crede, ci de acela foarte curat. Pe parcursul incantației și a desfășurării descântecelor se folosesc foarte des numerele 3,7,9, care au puteri magice, fiind impuse de destin. Iată câteva aspecte concrete ale folosirii acestor cifre: se descânta de teri ori, se aducea apă de la trei fântâni, se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Ca spuma de mare,/ Ca roua de soare/ Să rămână Tinca curată și luminată/ Ca argintul strecurat/ Ca Maica Domnului ce a lăsat’’. La descântecul „de păroaică” (mai puțin periculoasă) se foloseau aceleași produse ca la descântecul „de păr”, dar incantația era alta: „Plecat-a pe cale, pe cărare Tudorița/ Văicărindu-se, căindu-se./ La mijloc de cale, pe cărare/ Se întâlni cu Maria, Sântămaria./ Ce te vaicări, ce te caini, Tudoriță ?/ Cum nu m-oi văicăra,/ Cum nu m-oi căina
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
sub pernă. Se descânta de trei ori și duminica fata se trezea cu ursitorul ce venea și o cerea în căsătorie. Descântecul „de năjit” (cules de la Iordache Maftei) Acest descântec era practicat pentru vindecarea durerilor de urechi. În timp ce se spunea incantația, se aruncau în foc bucățile de baligă uscată în prealabil, tot la foc: „Ieși năjit/ Din creierii capului,/ Din fața obrazului,/ Din auzul urechilor./ Vine lupul de la munte/ Cu gura căscată, cu gura te rupea./ Cu gura am descântat,/ Cu mâna
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de exemplu, că În momentul În care apa naturală Îngheață ea va cristaliza În forme hexagonale perfecte, Însă dacă se intervine În timpul procesului cu informații care sunt contra naturii se vor forma cristale asimetrice. Astfel informațiile prin cuvinte rostite (sau incantații) sau scrise și introduse În apă: În concordanță cu natura (iubire, dragoste, recunoștință, mulțumire, binecuvântare) vor da apei (forme hexagonale, armonioase, geometrice a cristalelor) calitățile dorite generând energii pozitive; În disonanță cu natura (ură, mânie - folosind termeni insultători, jignitori, supărători
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
inconștient indiferent de natura lor relativă pot fi determinate atât de modul de administrare al unor remedii fitoterapeutice, homeopatie etc. și de aplicarea unor tehnici de meditație specială, masaj, magie, spiritism etc. Iată, de ce nu numai datorită efectului placebo o incantație sau o rugăciune poate suplini uneori rolul unui antalgic sau a unei manopere medicale complexe. Terapiile alopatice pun accentul cu precădere pe componenta materială și (info)energetică (senzorială) a complexului BEMP și mai puțin pe componenta pulstonică (extrasenzorială), deoarece se
VIII. FUNDAMENTELE TEORETICE ALE INFOLASERBIOENERGETICII (ILBE). In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
creștin-democrat adesea puțin elaborat și asimilat de cadrele partidului", se pot extinde și la alte partide creștin-democrate europene. "Referirea la persoană și la comunitate, scrie el, refuzul sistematic al socialismului și liberalismului "sălbatic", amintirea valorilor spirituale și de inspirație creștină, incantația europeană constituie un discurs identitar, proteiform, ale cărui granițe cu un liberalism moderat sau cu un socialism îndulcit sînt greu de stabilit"7. Nu era socialistul François Mitterrand cel care se declara un cercetător al "unei căi intermediare între liberalism
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de către filozofi și nu numai. Pe temeiuri ereditare asumate, autoarea Poemelor fabulează Ca o țărancă; ea speră, seamănă busuioc (floare-mesager), se gândește la vrăji, "la Dumnezeu și la Dragoste..." Percepe suflul dorului și, lăsându-i-se în voie, recurge la incantații, la exorcisme: "De la mine la tine: / Roi de albine. Deschide brațele că vrea să se-anine! // La subsuori: Ceară și flori. Aprinde-o când îți vine să mori" (Zburător). Un Vis oarecare lasă câmp liber sentimentelor diurne refulate: Era amețitor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și el de o roză, pe care a creat-o din nimic, numai cu gînd potrivit. A iubit-o și a sorbit-o prin toți porii și s-a unit cu ea în cîmp (cuantic), iar cîntecul acela ca o incantație a rostogolit sferele creației pînă la Tatăl. Am început să trăiesc lumina, ea era hrană și împlinire. Golul meu s-a umplut de lumină. Nu mai erau dependențe, precum în lumea fenomenală. Existam prin mine însumi, ființam în mod intrinsec
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Fals tratat de jurnalism, Alexandra Hasan Fața și reversul, Marian Papahagi Filosofia lui Dostoievski, Nikolai Berdiaev Filosofia vestimentației, Thomas Carlyle Fizica dragostei, Rémy de Gourmont Fragmente dintr-un discurs (in)comod, Luca Pițu (ed. I, II) Gîndind Europa, Edgar Morin Incantația sîngelui, Vasile Lovinescu (ed. I, II) Introducere în Metafizică, Henri Bergson Ironia, Mircea Doru Lesovici Istoria flirtului, Fabienne Casta-Rosaz În căutarea maestrului, George Bălan Între Orient și Occident, Luce Irigaray Jurnal de călătorie al unui filosof (vol. 1, 2), Hermann
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
din familiile americane este deosebit de scăzut, după ce a atins un nivel aproape de zero în 2000. În același timp, ele sunt de două ori mai îndatorate decât familiile franceze. Dar această „anomalie” americană are de-a face nu atât cu forța incantațiilor publicitare, cât cu slaba prezență a practicilor creditului de consum: folosirea discreționară a cardurilor acordate de bănci și de firmele de distribuție persoanelor particulare, importanța împrumuturilor pentru locuințe, equity withdrawal. Această analiză este prezentată de Jean-Luc Gréau, L’avenir du
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
către tărâmul de dincolo de realitate, un teatru pe care îl numește magic sau metafizic 1. Într-un text de la începutul anilor ’20, intitulat „Excursie psihică”2, Artaud vede esența magiei în biruința asupra morții. Magia, ne amintește el, constă în incantație. Or, spune Artaud, la origine - în Egipt, bunăoară -, incantația era destinată să „rețină sufletul la granița vieții”. Într-adevăr, egiptenii „cunoșteau cuvintele și forțele care puteau opri sufletul în drumul lui spre moarte. Extraordinara fascinație exercitată de magie asupra omului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
îl numește magic sau metafizic 1. Într-un text de la începutul anilor ’20, intitulat „Excursie psihică”2, Artaud vede esența magiei în biruința asupra morții. Magia, ne amintește el, constă în incantație. Or, spune Artaud, la origine - în Egipt, bunăoară -, incantația era destinată să „rețină sufletul la granița vieții”. Într-adevăr, egiptenii „cunoșteau cuvintele și forțele care puteau opri sufletul în drumul lui spre moarte. Extraordinara fascinație exercitată de magie asupra omului vine tocmai din această miraculoasă putere. Mai târziu, incantația
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
incantația era destinată să „rețină sufletul la granița vieții”. Într-adevăr, egiptenii „cunoșteau cuvintele și forțele care puteau opri sufletul în drumul lui spre moarte. Extraordinara fascinație exercitată de magie asupra omului vine tocmai din această miraculoasă putere. Mai târziu, incantația a servit la supunerea forțelor brute ale naturii, dar marea virtute a Magiei rămâne înfrângerea Morții”. Așadar, să oprească sufletele celor morți la hotarul dintre viață și moarte - aceasta era, pentru Artaud, străvechea funcție a eficacității magice, rolul unui limbaj
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pentru a dovedi existența lor, afirmă Epicur. De altfel, mulțimea se înșală atunci când și-i imaginează pe zei accesibili prin rugăciunile oamenilor. În mod evident, filosoful își aduce aminte de vizitele făcute pe când era copil alături de mama sa, care recita incantațiile sacre ca o preoteasă... Divinitățile nu au în mâinile lor destinele oamenilor, este ridicol să credem că putem influența mersul lucrurilor prin invocații, când soluția se află în mobilizarea propriei noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ale Antichității și ale momentului. Faptul că Lucrețiu o evocă pe Venus nu dovedește că ar crede în ea și că i-ar închina un cult asemenea unui credincios în drum spre templu, atras de fumigațiile celorlalți credincioși și de incantațiile preotului. Filosoful recurge la o alegorie cu atât mai legitimă cu cât registrul poetic o permite fără subînțeles. Faptul că Cezar își explică succesele prin Venus Genitrix și prin descendența lui în linie dreaptă din Enea - căci trebuia s-o
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nucleu gnoseologic puterea de a crea 8. Imaginarul, ca modalitate de creație și ca evadare din chingile individualității 9, construiește un sistem de relații coincidentia oppositorum dintre "eu" și "lume". Pentru J. P. Sartre, imaginația este "un act magic", "o incantație" 10, cu ajutorul căreia dorințe, vise, obiecte și evenimente dorite se transformă în real imediat. Prezentată ca "raport dintre obiect și conștiință" 11, imaginea se află în continuă mișcare, devenind ea însăși "conștiință" 12, plenitudinea unei conștiințe. Percepția primară a lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]