1,475 matches
-
noncomunicării: „În geamul viziunii, asculți, nu bate nimeni”, - vers amintind de un altul, din Zodiac, care nota o similară absență: „cînd nici o unghie nu zgîrie peretele exaltării”; sau, prelungindu-se, În Petre Schlemihl, În Întrebări ca acestea: „Nici o cometă cîntec incendiind o voce? /.../ Nici un pămînt În hohot să nu-ți deschidă trepte, / În peșteri să desfacă o viziune frustă?” * Cu asemenea Întrebări pătrundem Însă În spațiul, cu mult mai Întins, al acelei „perpetue mișcări” a lumii din afară și a universului
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
că planul fizic (subt soare) și-a descoperit subțirimea, e firesc ca deznădejdea să ia locul oricărui entuziasm, chiar și a celui interogativ. Interogațiile însă, problematizările nu sunt sterile, deși pustiitoare sunt. E ca și cum certitudinile descoperite ca false ar fi incendiate sub laserul îndoielii. În urma lor n-ar rămăne aparent nimic, dar solul abia acum ar deveni fertil iar rădăcinile interogațiilor abia acum și-ar găsi puterea de a se înnoi în alternative mai viguroase. Avem de-a face cu o
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
bun de aruncat de putrezeală. Pus mereu pe împerechere, cu fantezii în învârtirea ciomagului. Și peste tot material de transplant. Pe scurt și ofertant: Rât paradoxal, domnii mei. Cu sângele ei se pot stinge puțurile de țiței în flăcări, și incendia fundul mărilor, se pot lăcui mașinile, se poate restaura Estul Europei și semna pâinea la cina celor mai sudici din Sud. O absurditate inumană. O oroare în sine, care rimează la repezeală putoarea cu onoarea de sine însuși. Un atac
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pe care o desfășoară știința. Lamentabil e când o părere nedemonstrată este considerată un adevăr absolut. Ea cade, atunci, Într-un dinamism tiranic al conceptului de adevăr. Adevărul absolut trebuie practicat sau impus la modul absolut. Pentru războinicul care a incendiat biblioteca din Alexandria era clar: „Cărțile de aici conțin ceea ce se spune În Coran, și atunci sunt inutile; sau spun alte lucruri, și atunci sunt blasfematoare. În orice caz, merită să fie arse”. John Locke, cel ager la minte, a
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
motivul". De puțin timp familia Mirelei a fost ținta unui atac rasist: " Ne-au ars oblonul de la magazin. Mama mea a plâns, a spus că s-a săturat, că nu mai suportă aceste persoane. Ne era frică să nu ne incendieze și casa". O experiență urâtă. Dar ea nu încetează să viseze. "Într-o zi o să mă întorc acasă, în România, și o să deschid un magazin de haine" ne spune înainte să plece. Vieți normale, destul de senine: tineri și tinere ca
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
profesionist prezintă informația imediat ce apare (de exemplu: atunci când agresorul în acest caz este italian iar victima este un român), și nu doar în cazul contrar. Un exemplu îl avem pe 26 septembrie 2009, când un autocar cu numere românești este incendiat la Monte Compatri (Castelli romani), iar șoferul care ațipise în interior suferă arsuri pe 20 % din suprafața corpului. Episodul este clar de sorginte rasistă, mai ales că atacatorii au folosit expresii, în timpul atacului, de tipul "Vă ardem pe toți de
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
acțiuni printr-o singură moarte. Iar unul care și-a creat o opinie greșită despre Dumnezeu și a trăit în manieră complet arogantă și profanatoare disprețuind cultul, călcând în picioare legile, făcând violență copiilor sau femeilor, distrugând pe nedrept orașele, incendiind casele cu locuitorii lor, devastând o regiune și nimicind odată cu ea neamuri și popoare și chiar o întreagă națiune, cum va putea acesta să ispășească o pedeapsă adecvată acestor fărădelegi în trupul său coruptibil, dacă moartea întrerupe mai înainte ispășirea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mării) de bronz, care vestea apropierea inamicului printr-un sunet puternic; un alt triton care arăta locul unde se găsea soarele; al treilea colț arăta orele zilei; în sfârșit, vestita oglindă care indica apariția unei corăbii la orizont, dar putea incendia și navele care atacau Alexandria (ceea ce este greu de crezut). Unii autori antici au spus că oglinda era din metal foarte bine lustruit, ca toate oglizile vremii, alții că era dintr-o piatră transparentă, probabil sticlă. Se mai spune că
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
au inventat pergamentul, făcut din piele de oaie, de capră sau de vițel, mult mai rezistent. Timpul si conflictele dintre oameni nu au cruțat biblioteca din Alexandria. Se spune că, în anul 47 Î.Hr., în timpul războiului, biblioteca a fost incendiată de Caesar, lucru care se pare că este o exagerare a anticilor. Marcus Antonius, fie din respect pentru știință, fie, mai degrabă, din dragoste pentru Cleopatra, a adus la Alexandria cele două sute de mii de volume ale bibliotecii din Pergam
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
fie, mai degrabă, din dragoste pentru Cleopatra, a adus la Alexandria cele două sute de mii de volume ale bibliotecii din Pergam. Frumoasa Cleopatra a ridicat o bibliotecă-fiică pe colina Rhakotis, care putea adăposti 400.000 de papirusuri. Biblioteca a fost incendiată în 273 d.Hr., în timpul împăratului Aurelian, fiind din nou reconstruită. Creștinismul a dat si el o lovitură grea bibliotecii, în 391, Teofil, patriarhul Alexandriei, hotărând distrugerea templului lui Serapis. Lovitura de grație a venit din partea noilor stăpâni ai Egiptului
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
pune capăt vieții cu sabia sa curbată. Capul său va fi prezentat armatei și împăratului, apoi dus la Roma și așezat pe treptele Gemoniei, scara de piatră ce urca spre colina Capitoliului. Dacii fuseseră învinși. Ultimele scene înfățișează soldați romani incendiind sate dacice și luptând contra unor grupuri de daci care nu vroiau să se predea. Alți daci, printre care și nobili, sunt prinși și înlănțuiți pentru a fi duși la Roma, unde urmau să facă parte din cortegiul triumfal al
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
băștinașilor vrăjmași. Recifele de coastă nu-i îngăduie să debarce pe țărm, lăsând bărcile în grija a 11 marinari. Cu ceilalți oameni, Magellan înaintează prin apă spre insulă, ținând armele deasupra capului. Acolo îi întâmpină 1500 de băștinași, în timp ce spaniolii incendiau casele. Lupta continuă vreo oră, indigenii concentrându-se asupra căpitanului Magellan. Acesta își pierde coiful și e rănit de o suliță în obraz. Altă suliță îi atinge brațul. Se bate dârz, până ce un iatagan i se înfige în piciorul stâng
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
au dat foc tribunei de onoare și au atacat Sediul Puterii Democratice. Garda credincioasă democrației s-a apărat cu eroism, însă, luată pe nepregătite și fiind în inferioritate absolută, a trebuit să se predea. Bandele de criminali au continuat să incendieze tot ce le-a căzut în cale, producând mari stricăciuni clădirii. Pe la ora șapte, teroriștilor care au ocupat Palatul Prezidențial și care au pus pe Marele Turn cu Ceas un steag cu cap de mort, li s-au alăturat și
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
un context favorabil izbucnirii unor violențe grave. Pe 4 iunie 1391, primele masacre au loc la Sevilla și se răspândesc ca o dâră de pulbere în toată Peninsula Iberică. Mii de oameni sunt uciși și sute de cartiere evreiești sunt incendiate și atacate. Evreii se convertesc în număr mare, sub amenințare sau de bunăvoie, în atmosfera de criză și de teroare care domnește. Mult timp după aceea, colectivitățile evreiești își amintesc de aceste persecuții ca de o experiență bulversantă și ca
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Desigur, aceasta încă nu a venit, dar acest tip de răspuns teologic la dezastru s-a păstrat până în zilele noastre 5. Conducătorul dinastiei hasidice din Belz, Ahron Rokeah, al cărui fiu mai mare fusese ars de viu într-o sinagogă incendiată de germani, își exprimă durerea în termenii sacrificiului adus lui Dumnezeu: "Este un dor de la Dumnezeu că am putut să ofer un sacrificiu personal"6. Suferința ar fi astfel un proces sacrificial continuu, un act de evlavie religioasă început cu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
au dat foc tribunei de onoare și au atacat Sediul Puterii Democratice. Garda credincioasă democrației s-a apărat cu eroism, însă, luată pe nepregătite și fiind în inferioritate absolută, a trebuit să se predea. Bandele de criminali au continuat să incendieze tot ce le-a căzut în cale, producând mari stricăciuni clădirii. Pe la ora șapte, teroriștilor care au ocupat Palatul Prezidențial și care au pus pe Marele Turn cu Ceas un steag cu cap de mort, li s-au alăturat și
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
cioc, zgomot nocturn de ghete, fier și puști, precis ca Într-o partitură muzicală, Înainte de a-l da afară desculț și a-i tăia - să i-l arunce În văzduh, Într-o versiune actualizată - capul. Voia să prelungească lumina orașului incendiat până În zorii cenușii de pe plaja care, cu peisajul ei ploios și marea drept fundal, murea, la rândul său, Într-un amurg veșnic, preludiu al aceleiași nopți ori al oricărei alteia, identică, o buclă interminabilă ce ducea centrul roții și pendulul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
din oțel verde cu stea roșie, un portofel deschis, câteva acte răspândite pe jos, o legătură de chei, un pix cu pastă, o batistă mototolită. Apropiindu-se de cadavru, Faulques luase În considerare posibilitatea de a-l fotografia având casa incendiată drept fundal. Așadar, calculase lumina pentru viteza 125 și diafragma de 5,6, pregătise dinainte camera Nikon F3 și, ajungând În dreptul soldatului, se oprise o clipă cu un genunchi În pământ și Încadrase leșul, cu picioarele deschise În V, tălpile
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
interbelică. "Solfegii de culori pe albe ii/ Și brume moi de arginți pe fote-n fir/ Cum în declin de toamnă trandafirii/ Dulci răni rupând, înalță muguri vii". Sau, iată-l pictând un vas din Oaș: "Din ceramică de Oaș, incendiai cu iederă odaia/ Și-n golful sângelui mustit, văpaia./ Intra-n flaming cu toamna în declin.". Albastrul de Voroneț trezește acorduri muzicale și amintiri robite de tăceri: "Ce înger de pe Voroneț mi-nvie albastru-n pleoape? " Poezia interioarelor nu desprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
divină veghează, implacabil, la faptele omului, Cioran nu invocă un Dumnezeu absent, ci unul prezent, prin invective de o îndrăzneala extremă. Cioran îi provoacă pe oameni, isi provoacă țară, pe Dumnezeu, el iese din starea de pasivitate specifică contemplativului, ca să incendieze universul cu prețul propriei liniști. Vede în religie, ca și Henri Bergson, o modalitate de luptă a omului contra unei inteligente superioare, "o reacție defensivă a naturii împotriva puterii dizolvante a inteligenței"49. Cioran îl avertizează pe om de pericolul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
strigat, au lansat insulte la adresa alesului, au aruncat în mulțime cu ghivece de flori, au azvârlit cu petarde și sticle de sânge în zidurile primăriei, apoi au atacat statuia ursului care trona în piața satului, au răsturnat-o și au incendiat-o; de acolo, mulțimea s-a deplasat iute spre casa primarului, care era păzit, din fericire, de Compania Republicană de Securitate... Curios este faptul că tocmai în Ariège, ținut al expozanților de urși, se înregistrează reacția de împotrivire cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și unul ori mai mulți dintre experții români în materie, de la Lucian Boia la Stelian Tănase ori chiar Alina Mungiu-Pippidi. Rețin, deocamdată, cele cinci idei-forță ale conferinței, eliminînd detaliile, de regăsit desigur, mult amplificate și nuanțate, și în cartea cumva incendiară publicată anul trecut la Paris: "Partidul Comunist Francez a fost cel mai pro-sovietic partid comunist european, începînd cu sfîrșitul anilor '20 și pînă la capăt". Faptul că, de pildă, PCF a fost singurul partid occidental acceptat în Cominform este revelatoriu
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Emanuel. Același efect îl produce aupra lui Aschenbach, personajul din Moartea la Veneția, al lui Thomas Mann, dispariția tinerei fete. Interogația din finalul romanului Muntele vrăjit, al aceluiași autor: ,,oare din această sărbătoare a morții, din pârjolul netrebnic care a incendiat de jur împrejur cerul acestei înserări ploioase, se va înălța într-o zi dragostea?"276, trădează, în fapt, aceeași lipsă a afectivității de care suferă și personajele blecheriene. Plecând de la aceste considerente putem identifica în textul blecherian ,,mecanismul angoasei" pe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
săi din Austria și din Europa Centrală. Antologice consemnări oferă autorul despre isteria antisemită, batjocorirea și vânătoarea evreilor din Graz și alte orașe din Austria și Germania, ce vor culmina cu terifianta noapte de cristal (10 noiembrie 1938), când sunt incendiate și vandalizate aproape 200 de sinagogi, mii de locuințe și prăvălii ale evreilor, arestate și deportate peste 20 000 de persoane. Era începutul unui "nesfârșit genocid". Lucid și nepatetic sunt povestite episoadele și scenele deportării și de lagăr, trăite la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și slavul Nidalov./ Pe rând, schimbam pieile între noi:/ una de guzgan una de șopârlă/ una de inorog una de dinozaur// Fiecare se simțea la fel de bine în/ pielea celuilalt./ Peste toți, divina Riama, sora/ amicului hindus, respira cu gura roșie/ incendiată de mierle/ Conversația noastră, pâlpâind la focul/ unei țuici autohtone,/ era o formă de a ne bandaja reciproc rănile./ Vulpea argintie se gudura/ la picioarele noastre/ Prudenți în a aborda temele majore,/ am ajuns să vorbim despre calul/ amicului nostru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]