1,934 matches
-
Max România, Cultura, Artphoto, Art-HOC, Photo Magazine, Revista Flacăra, Playboy România, TVR Cultural, TVR 2, ProTV). În creația fotografică a lui Cristian Crisbășan se evidențiază perioadă 2005-2010, cănd autorul s-a dedicat fotografiei de nud. Lucrările sale, marcate de o inconfundabila tușa personală, au fost publicate de mari edituri internaționale: “Digital Sessions” (2005) - compact photography book / DAAB Publishing GmbH, Koln, Germania; antologia de fotografie erotică “The New Erotic Photography”(2007) - TASCHEN, Los Angeles, SUA; antologia de fotografie “NUDE Photography”(2010) - LOFT
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92350_a_93642]
-
intactă prospețimea sufletească specifică vârstei de aur: copilăria. Născut în ziua de 21 iulie 1932, la Medgidia, a copilărit sub soarele de andezit, aur, miere și aramă al Munților Măcinului și Dobrogei, tărâm de confluențe multiculturale și temelie a unei inconfundabile Axis Mundi cu obârșii precreștine. Tatăl, avocat, și mama, medic, i-au oblăduit pruncia, pubertatea și adolescența sub crugul valorilor fundamentale ale neamului românesc, pe aceste plaiuri pontice și danubiene, respirând aerul tare de sub sprânceana păduroasă a neclintiților Munți Carpați
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
îi va purta pe spectatori, în ritm de jazz, în universul interbelic și le va coloră seară în nuanțele unei lumi demult apuse, o lume care rămâne în memoria noastră drept o perioadă înfloritoare pentru cultură și spiritul autohton. Vocea inconfundabila a Irinei Sarbu, talentul său de a realiza chiar și cele mai dificile improvizații de jazz și bucuria pe care o emană de fiecare dată când se află pe scenă, sunt garanția unei seri excepționale, încă de la primul vers și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92871_a_94163]
-
să cheme printre rânduri, când seninătățile diafane ale pianului, când melancoliile profunde ale violoncelului, tonul jucăuș al flautului sau fluiditățile de argint și visare ale viorii. Deși aparțin unor profiluri de personalitate extrem de diverse, cu accente și traiectorii de evoluție inconfundabile, cele două autoare se întâlnesc în aspirația lor comună a așteptării de sine sau, altfel spus, al neodihnei de a-și fructifica mereu „constructorul” interior, de a rămâne în gest până la capăt, frumos și demn. Condiția femeii este un alt
„Renaşte în fiecare zi” – decupaj de suflet şi de viaţă – [Corola-blog/BlogPost/93051_a_94343]
-
românească, pictorul Mihai Theodor Olteanu, Pr. Dr. Dumitru Ichim din Kitchener, Ontario, Canada, Prof. Univ. Dr. Anca Sîrghie de la Universitatea ,,Alma Mater’’ din Sibiu, poetul Eugen Evu din Hunedoara, revista Destine Literare din Montreal, sărbătorirea Aurei Urziceanu, o audiție muzicală a inconfundabilei voci a acestei cântărețe și mulți alții, personalități ale României de acasă sau de oriunde din lume). Dragostea față de cultura română și entuziasmul ziarului Observator ca și ale Dlui Dumitru Puiu Popescu sunt mari. Vă mulțumim, Dle Director, și vă
Din viața unui om oarecare – pagini de jurnal [Corola-blog/BlogPost/93315_a_94607]
-
de numai 10 de ani!... De ce? Pentru că Părintele Gheorghe Calciu s-a conturat și s-a identificat în mintea și în inima mea, prin câteva trăsături și calități distincte: - în primul rând caracterul, onoarea și demnitatea părintelui apoi vocea sa inconfundabilă, cât se poate de sobră dar și caldă în același timp; după aceea cultura teologică și nu numai, cu care a fost înzestrat datorită muncii și tenacității prea cucerniciei sale; luciditatea și spiritul său critic însoțit de foarte multă înțelegere
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
inutil, spațiile cenaclurilor, care sunt, totuși, ateliere de creație, de expertiză estetică. Harul poetului se așează natural pe/în poezie ca o amprentă. Când citesc o poezie, eu simt că lira este a poetului acela, căci sună o anumită notă, inconfundabilă, precum, cristalul de Boemia, care, la atingere vibrează în nota sol. O spun, prin cenacluri, de mulți ani: a nu se uita, nicicând, Poezia întreabă, mereu, condeierul: unde este credința ta în mine? Unde e forța talentului tău în stare
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
zidirea ei se constituie într-un simbol al permanenței sintezei dintre Biserică și Neam, precum și într-o afirmare dinamică a valorilor spirituale și culturale ale poporului român. În imaginea ei se vor regăsi tradiția și modernitatea, universalul și particularul, amprenta inconfundabilă a devenirii istoric-religioase și culturale a poporului român și amprenta năzuințelor spirituale ale acestui popor pentru veacurile ce vor veni. Este nevoie de un asemenea efort spiritual și material pentru a da viața sacră unui spațiu care va folosi nemijlocit
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
Îi poposi din nou asupra cutiei cu penele de scris. Lângă borcănașele din teracotă se găsea o fiolă din sticlă, care Îi scăpase la prima examinare. Era goală, dar, când o duse la nas, simți de Îndată mirosul aspru și inconfundabil de chandu. Îi promisese lui Teofilo că se va Întoarce să Îl viziteze. Se hotărî să onoreze acest angajament. Neîntârziat. Când ajunse În dreptul ușii, Îi zări pe cei doi polițai cum soseau cu sufletul la gură. Scânteierea din ochii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
una din acele nedrepte și crude bătălii fundamentaliste, ce nu aduceau decât moarte, distrugere și suferință. Căută alte visuri. Își imagină alte locuri. Asta făcea în dimineața când îl surprinse un zgomot ce creștea și, când zări în depărtare silueta inconfundabilă a unui elicopter ce nu semăna deloc cu cel al lui Nené Dupré, se grăbi să-și încarce pușca și să se posteze pe o înălțime care domina cea mai mare parte a masivului stâncos. Aparatul rămase nemișcat în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
așezare umană are un semnalment particular care o distinge confirmîndu-i identitatea; o fîntînă, un arbore secular, o statuie, o școală, un spital, o cruce de piatră, o legendă. Existența unor asemenea nuclee materiale se Încarcă În timp de spiritualitate, devine inconfundabilă, se contopește cu viața oamenilor unui anumit loc, le domină destinul ca o trăsătură de caracter. În pătratul de oraș delimitat de marginile ferestrei mele Închise e betoniera. Din spatele blocurilor de patru etaje, acolo unde șina face un cot ocolind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bune. Și cîinele se gudură, Îți linge mîinile, dă din coadă. Dar există și cîini care primesc mîncarea lor specială, ambalată frumos În conserve argintii cu fotografii de staruri canine, neîncercată de nimeni, neîncepută. Oare știu cîinii să deosebească bucuria inconfundabilă a alpinistului care a pus primul piciorul pe Everest - simțind că Dumnezeu a creat pentru el anume acel munte - de satisfacția consolată a celor care l-au atins după el? Nu cumva separația dintre dreptul la demnitate și condamnarea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de flori. În partea centrală se Înalță, retrasă mult În interior, o construcție din piatră cenușie, Într-o arhitectură sobră datînd probabil de prin anii 20-30, o clădire cu multe ferestre aliniate uniform la distanțe mici, respirînd aerul acela sever, inconfundabil, de școală veche, de cazarmă sau de spital. Chiar este un spital, relicvă a Bucureștiului de altădată, rămas În mod paradoxal neatins de suflul Înnoitor al epocii moderne. Ceea ce se vede de la stradă e doar un machiaj perfect adaptat locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
erau ca în transă, bătând încontinuu din palme, acest fabulos personaj începu să cânte o melodie pe care nu o pot uita nici acum: - Eu sunt Bobby Giordano!! urlă el, răgușit. Mama-i din Ploiești, tata din Milano.../ Stilul meu inconfundabil și versul trohaic fac victime pe unde mă duc.../ Cuceresc orice femeie în metru iambic și fut tot ce-apuc... Bravoo! se auzi strigătul unui tânăr din sală. Bine, Giordano! Însă acesta continuă, cu o privire absolut incredibilă, pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și pleacă luându-l pe asasin, nimic mai simplu decât să omori și să fii omorât. Liftul era la parter, nu trebuia să-l cheme. Acum urcă, își va lăsa încărcătura la etajul al paisprezecelea, acolo, înăuntru, o succesiune de inconfundabile țăcănituri spune că o armă e gata să tragă. Pe coridor nu se vede nici țipenie de om, la ora asta birourile sunt deja închise. Cheia alunecă suav în broască, aproape fără zgomot ușa se deschise. Comisarul o împinse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
treilea maestru, cel mai vârstnic, se ținuse deoparte până În acel moment, după ce aruncase doar o scurtă privire peste foi. Dante se Întoarse către el. Pe chipul său, alb ca o pânză muiată În leșie, moartea Își Întipărise deja semnul său inconfundabil. Un ochi era orbit de o rană, pe când celălalt abia se mai zărea pe sub pleoapa mijită, acoperit de cataractă. Acum, Însă, părea aprins de un foc nebănuit. - Cu mult... mult timp În urmă... - Maestre Matteo, nu-ți forța bătrânețea... Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Întregime În compartimentul de jos, ca și când omul și-ar fi petrecut o bună bucată de vreme adâncit În munca sa. - Se pare că vezi prin beznă, ca pisicile, exclamă Dante surprins. - Pasul dumitale e ușor, și totuși are un sunet inconfundabil. Priorul se deplasă imperceptibil de-a lungul muchiei de lemn, Încercând să zărească, la lumina slabă a lumânării, ce anume scrisese Marcello. Bătrânul, tot fără a-și ridica pleoapele, tresări supărat. - Nu te mai tot Învârti În jurul meu și șezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
contabil de fraudă, descoperă că propria sa odraslă, falsifică săptămânal catastifele de la birou. Biata, maltratata sa voință, din care făcuse ținta disprețului său și al prietenilor, stătea acum inocentă În fața lui, iar discernământul se Îndrepta spre temniță, cu acel demon inconfundabil, imaginația, dansând cu satisfacție răutăcioasă pe lângă el. Sfatul Clarei a fost singurul pe care l-a cerut fără să dicteze el răspunsul - poate cu excepția celor primite În timpul discuțiilor cu Monsignor Darcy. Ce mult Îi plăcea să facă orice Împreună cu Clara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ridicat să plec, era deja seară, perdelele somptuoase tremurau în clipoceala aceea de auriu înnegurat, cănile de ceai zăceau pe tablaua mesei, parcă obosite și ele de atâtea amintiri, iar ușa de stejar masiv s-a închis, acoperind zâmbetul acela inconfundabil pentru totdeauna. La puțin timp după aceea Mihai Berechet murea, închizând pagina unei clipe de viață pe scenă. Stau și acum cu gândul la acea după-amiază fantastică, aud și acum râsul acela sănătos, văd și acum zâmbetul larg și plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
fac o bursă la Marcel Marceau. Și care-i problema, se minunează Marcela; mă ia de mână, mă duce în fața atașatului cultural, Ion Soare, care avea să-mi devină apoi un foarte bun prieten, și-i spune, în stilul ei inconfundabil: ― Auzi, băiatul ăsta talentat vrea să vină la o bursă la Marceau. Ar fi bine să fie asta cam peste trei luni. Hai, te pup, îi spune lui, apoi ne întoarce spatele amândurora și se lasă sărutată de niște indivizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ce mai, era bine și eu dormeam dus. Sună undeva telefonul. Ați observat de câte ori sună telefonul când dormi dus? Mă ridic alene, pun receptorul la ureche, aveam un telefon gălbejit, ca un ou amărât de trecerea timpului, și aud glasul inconfundabil al lui Pompi: ― Ce faci? ― Ce dracu’ să fac, dorm. ― Te-ai trezit? ― Vezi bine. ― Asta nu e rău, căci trebuie să te îmbraci repejor, să cobori, ai grijă, nu lua liftul, ia ceva - dacă poți, ia un taxi - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și simplu era obosit, cine știe! Când, în sfârșit, am terminat, m-a întrebat ce fac de fapt, ce cred despre teatrul alternativ, ce am de gând, am sporovăit și, când a apărut directoarea, gătită frumos, veselă, cu acel zâmbet inconfundabil de vedetă de cinema, ne-am luat la revedere, el a plecat probabil la un restaurant, eu am luat-o pe jos spre hotelul unde urma să mai dorm o noapte înainte de a mă întoarce acasă, hotărât mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
aminte extraordinar de clar prima zi de școală. Ne-a plasat pe toți în bănci, apoi ne-a luat la descusut, cine suntem, ce vrem, mă rog, tot tacâmul zilei ca să ne cunoaștem între noi. La sfârșit îl aud graseind inconfundabil: ― Zoe dragă, avem prea mulți urâți în clasă, ce ne facem? ― Maestre, spune Zoe, or fi urâți, dar sunt talentați. ― Tu chiar crezi? Adică să fie așa de urâți și totuși talentați? Nu eram chiar toți urâți, exagera și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
în veci; există muncitorul și exploatatorul muncitorului împreună cu acoliții acestuia. Hans spune că Rainer spune că ideea de a fi parte a unui întreg e dezgustătoare. Pentru că omul e întotdeauna o individualitate și e complet singur, dar în același timp inconfundabil, ceea ce‑i conferă tărie. Mămica scoate un țipăt strident, nu fiindcă s‑ar fi tăiat, ci pentru că fiul ei a apucat‑o pe o cale greșită. Revino‑ți! Distrugi nevoile propriei tale clase sociale, Hans. Nu există nimic universal. În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mi-l Întinse Îngenunchind În fața mea, de parcă ar fi vrut să-mi desfacă fermoarul pantalonilor, să-mi scoată penisul și să-mi facă o felație pe loc. — Domnule Miyashita, am rezervat o cameră, vreți să discutăm aici? spuse acea voce inconfundabilă, indicându-mi numărul camerei, după care Închise brusc, fără să mai aștepte vreun răspuns. Am ciocănit, ușa s-a deschis ușor și prin crăpătura ivită am zărit un chip pe care cred că nu-l voi putea uita niciodată. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]