670 matches
-
miniștri, Duca a invitat, rînd pe rînd, separat, pe toți miniștri și pe toți ceilalți colaboratori, cerîndu-le părerea. Era îngrijorat. La 10 decembrie 1933, guvernul decide dizolvarea Gărzii de Fier. S-au ridicat însă galsuri de protest. Peste măsură de indignați s-au arătat Iuliu Maniu, Al. Vaida Voevod, generalul Averescu, care și-au exprimat astfel simpatia față de gardiști. George Brătianu considera măsura ca o greșeală dintre cele mai grave. După alegeri, care s-au terminat cu un real succes pentru
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
În vara anului 1938, fiind în Franța pentru o cură de ape minerale, am fost să-l vizitez la Cap d'Ail, pe Coasta de Azur, la vila sa "Primavera". Am stat o zi întreagă cu el. Era trist, descurajat, indignat și total singur. Vedea din cînd în cînd, mi-a spus, pe André Tardieu, fostul președinte de consiliu francez, care trăia și el, retras la Menton, în afara vieții politice active. 43 Noul guvern Gheorghe Tătărăscu s-a reconstituit în 1936
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
nemulțumit că ziare engleze au reprodus fotografii ale mamei cu fiul ei ! Nu s-a putut obține amânarea plecării decât cu o singură zi, pentru că Sitta și Mihai erau poftiți la ceai de Regele și Regina Angliei. Pe drept cuvânt indignată, Sitta acordă un interviu presei”. Interviul a apărut în „Daily Mail”, la 4 octombrie 1932. Întreaga presă engleză îl atacă pe regele Carol. Cel mai violent articol apare în „Sunday Express”, la 9 octombrie 1932. Totuși, Principesa Elena și Voievodul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
nea că guvernul va cădea prin martie. V.A. : El era președintele Senatului atunci. A.M.P. : Partidul Democrat era, de fapt, nemulțumit de cât avea în guvernarea respectivă. Se purtaseră destul de urât de la început. De exemplu, mi-au dat telefoane indignați pentru că am publicat o listă cu cine stă în locuin‑ țele RAAPPS. Mulți dintre ei stăteau în locuințe RAAPPS. Mulți dintre ei își privatizaseră deja locuințe de protocol. Și BĂsescu printre ei. După aceea a și recidivat, pentru că și-a
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
alții Își schimbă lenjeria de corp, neuitând să-și aprovizioneze conturile substanțiale În bancă sau să ia masa cu unii „simpatici mafioți”, ei, „disprețuiți” În continuare de noi, e drept cu mai puțină vlagă ca Înainte, ei, spre stupefacția noastră indignată, nu numai că „nu ne disprețuiesc”, dar, auzi domnule, nici nu ne mai bagă În seamă! Da, literatul român a ajuns să constate că lumea se poate Învârti foarte bine și fără el! De aici, profunda noastră jignire, care În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
românii se căiesc, dar ce să mai facă? Ei se gândiseră la originea lor romană, și nicidecum la asimilarea cu țiganii. Între români și țigani au avut loc și confruntări sângeroase. Într-un sat, un țigan ucide un român. Sătenii, indignați, se năpustesc asupra Întregii comunități țigănești. Pun foc la case, mor oameni arși de vii. Chiar dacă asemenea episoade sunt izolate, ele constituie un semnal de alarmă. Singura soluție este acceptarea și integrarea. țiganii vor trebui ridicați, puțin câte puțin, la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lui, Caragiale ilustra teza maioresciană a „formelor fără fond“. Românii se jucau de-a modernitatea, pe care nu aveau intenția să o aplice În formele ei rigide apusene. Privită cu severitate, România putea să pară neserioasă. S-au reținut vorbele indignate ale lui Raymond Poincaré, un domn foarte serios, viitor președinte al Franței: „Domnilor — a exclamat el, exasperat —, aici suntem la porțile Orientului, unde lucrurile sunt luate cu ușurință!“ Eroii lui Caragiale sunt din specia celor care Îl scoteau din sărite
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
am extras aceste citate. Când, în volumul al II-lea (O misiune sacră de civilizare), el relatează evenimentele din 1920-1930 din regiune (construirea unui zid de separație, distrugeri de case ca represalii, atentate teroriste, intervenții americane) și, de exemplu, reacțiile indignate ale evreilor din Palestina la apariția Cărții Albe britanice din 1939, te freci la ochi. "Marele rabin Herzog rupe în public declarația englezilor. Irgun* sabotează stația radiodifuziunii din Ierusalim, clădirea imigrației este incendiată, este proclamată greva generală. Pe 19 mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Se întâmplă că șeful serviciului e un om de treabă. Înțelege năcazul bătrânului și-i pune o apostilă favorabilă imediat, trimițându-l la șeful de birou Dudescu spre rezolvare. După câteva minute, d. Dudescu intră la superiorul său roș și indignat, cu pensionarul cel bătrân după el, disperat. Domnule Director, zice d. Dudescu, sunt nevoit să-i dresez acestui cetățean actele pentru ultraj. Mi-a dat cinci lei. Domnule director, fie-vă milă! strigă bătrânul. De trei ani umblu cu această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
umeri și a-ntins mîinile cu palmele la vedere. - Ce bani? Despre ce vorbești? - Știi al dracului de bine despre ce vorbesc! Erai cu mîna la mine-n buzunar. Roy a-ntins mîinile din nou, cu un aer surprins și indignat. - Hei, despre ce vorbești? Habar n-am de banii tăi. - Te-am văzut pe linia asta-n fiecare seară. Ăsta e traseul tău obișnuit. S-a-ntors și a arătat spre mine. - Și acesta de-acolo e partenerul tău. Deci Îmi dați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
erau feciorii lor respectivi. Se făcură că nu înțeleg vorbele mele și începură a-mi vorbi de război: „Închipuiește-ți că belgienii ne-au atacat la Liège ca [niște] franctirori! Ne împușcau din case!“ Mi se spusese tocmai despre violarea Belgiei; indignată, îi răspunsei repede și categoric: „Și ce doreai să facă? Intraserăți în țara lor fără declarație de război? De s-ar întâmpla așa ceva la noi, nu numai bărbații s ar apăra cum ar putea, dar noi, femeile, am arunca pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și mi-a răspuns cu cinismul lui obișnuit: „Iată cum sunt femeile! Se cred prea importante. Nici nu se gândesc germanii la dvs., deși au dreptul să răspundă la ororile care s au petrecut în câmpurile noastre de concentrare“. Eu, indignată: „Nu e vorba de noi, cele mai tinere, dar, de se vor atinge de mama, facem un scandal european ca al lui Miss Cavel“. „Da! Telegrafiați la Londra, la Paris și la Iași!“ urmă el cu același ton sarcastic. Mă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
că nu eram ținuți să nu ascundem bunurile noastre de vrăjmașul care ne jefuia fără de nici un drept și cu nerușinare, că numai la Academie era un sorț de scăpare pentru documentele noastre. A fost ireductibil în hotărârea lui. Am plecat indignată. Le-am ascuns în pod, sub streașină, într-o depresiune a podelei, unde era foarte greu de pătruns; unde, pentru a pătrunde, mi-am pus un costum special și de unde nu mai puteam ieși, nememorând cum vârâsem capul printre grinzi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a întâlnit, cu camionul încărcat cu clopote întregi și sfărâmate, la cârciuma din Cozieni, unde făceau un chef nespus! Ea a sosit galbenă ca ceara și neputând vorbi, iar maica Evlampia, într-o stare de exasperație turbată și de durere, indignată că nu s-a găsit nimeni care să facă o rezistență cât de mică înainte de a ceda vrăjmașului „glasul Domnului și sufletul mănăstirii“. Avea dreptate maica Evlampia, mănăstirea a fost lip sită de demnitate și de curaj. măcelul câinilor Dar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
atmosfera la Spitalul 108, Lili chemă garda germană și îi predă. Atâția prizonieri scăpați din lagăre și spitale fugiseră cu ajutorul doamnelor: Elena Odo bescu, Didina Cantacuzino, Zoe Romniceanu îi făcuseră nevăzuți, și tocmai la noi Lili să i predea! Când, indignată, i-am arătat cât de lașă fusese purtarea ei, a dat din umeri: „Ba era să expun spitalul pentru câțiva prizonieri!“ De atunci am rupt cu ea definitiv. Ca urmare a acestei purtări, îndată ce s-a putut trece în Moldova
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
văzurăm însă mult entuziasm, fie că au fost interzise de cenzură la noi (mai multe numere au lipsit), fie că n au găsit-o destul de drastică. Pester Lloyd o comenta cu dispreț și ne înjura ungurește. Cele franceze, din contra, indignate: Hervé în La Victoire și Clemenceau în L’Homme libre ne asigurau că fac cauză comună cu noi și promit revizuirea tratatului la pacea generală. Ofensiva germană în Franța nu reușea, maiorul Aurel Dumitrescu de la biroul din Strada Umbrei a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu aceleași vorbe. Dar am mai adăugat: „Ca o probă de dorința dis trugerii trecutului, avem schimbarea plăcilor cu numele Brătienilor pe străzi, ca și cum istoria s-ar putea schimba sau șterge.“ A plecat foarte supărat. Eu nu eram mai puțin indignată, nu pe ei, căci știam cine le poruncise. În ziare au publicat că Universitatea Liberă, neputând convoca numărul conferențiarilor, amână conferințele. Am voit să dezmint, stabilind adevărul. Cenzura s-a opus. Prefecții mă întrebau pe ce dată le-am amânat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
chip, încât cei mai mulți nu mai îndrăzneau să-i calce în casă, să-i vorbească la telefon. Era un spectacol dezgustător. La el nu mai întâlneai decât pe domnii Mareș, Mihai Antonescu și puțini alții. Se frământa ca un nenorocit spectator indignat și fatal pasiv la tot ce se petrecea în armată și trebuia să ne ducă la dezastru. Nu s-a sfiit s-o spună și să tragă consecințele pentru țară. Din mai 1940 mi-a spus: „Mi-e frică că
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în 145377. Dar în timpul mării crize a relației dintre Capponi și Medici din 1444, după executarea de către Signoria florentina a clientului lui Capponi, căpitanul mercenar Baldaccio de Anghiari, Manetti a fost acela care a mers să explice acțiunea Signoriei, angajatorului indignat al lui Baldaccio, Eugenius al IV-lea78. Confirmarea relațiilor în general bune pe care le avea Manetti cu familia Medici apare în registrele Vicariatului sau din Mugello. Medici au emigrat la Florența, probabil în secolul al XII-lea79. Ei au deținut proprietăți
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
oprii și-mi aruncai ochii roată împrejur. Ei, ce vă uitați așa ciudat la mine?... Nu s-a văzut copii născuți cu două capete, viței cu șase picioare?... și altele și altele. Asta-i din cale-afară gogonată, bădiță!... strigă Codreanu indignat. Ia mai lasă ceva la loc de tocmeală. Bine, n-o fi fost poate tocmai de cinci stânjeni, că n-am măsurat-o, dar de doi stânjeni nici vorbă că a fost. Mă rog, mă rog, nu ne prosti. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
implic io în conflicte de genul ăsta, oricum astea erau conflicte caraghioase, de trei lei, dar mi-a plăcut mereu să provoc realitatea. Uneori nu cedez locul babelor în tramvai doar ca să le studiez fețele, să văd cât sunt de indignate. Să creez realitate. Scene. Să mă joc. Probabil e specific oricărui scriitor să i se rupă la un moment dat de ființele lui de hârtie și să i se facă dor de oameni. Să însceneze. Ficțiunea să capete corporalitate. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care se zice că fiii devin părinții propriilor lor părinți. Treceam rar pe acasă, iar ei, în afară de făcutul mâncării, alte activități n-aveau, se uitau la televizor doar și comentau ce se mai întâmplă pe acolo. Comentau de obicei iritați, indignați, pentru a se vedea că reacționează. Că nu se lasă trași pe sfoară. Aveam un bârlog al meu și asta cumva mă mulțumea, puteam să scriu, puteam citi. Mi-era peste mână să primesc vizite, pentru că nu era casa mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
spune Montaigne pe latinește). Una, mai stilată, se masturba de zor cu-n deșt băgat În gura larg deschisă spre tine și În care te poftea să scuipi, În timp ce masculul conștiincios se ostenea În funcția lui simplă de când lumea. Alta, indignată că nu găsise până atunci doi bărbați inteligenți care să convină a se drăgosti amândoi cu ea și deodată, mă admonesta cam așa: „Voi sunteți niște imbecili care nu Înțelegeți nimic din ceea ce poate visa și dori o femeie!“ Venerabilul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
își blestemă funcția: „M-a mâncat în fund să le pun felinar“. Zi de subvenții La Ministerul Artelor e zi de subvenții. Parcarea e plină cu mașini din provincie. Poeții, romancierii, pictorii și cantautorii din București sunt pe bună dreptate indignați. „Parcă s-ar da bani cu camionul, nu cu plicul“, spune un poet angajat de curând la Guvern, la departamentul „Integrarea. Ode, lozinci și strigături de protocol“. Un nuvelist interbelic din Dolj umblă ca năucul pe coridoare și întreabă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
film despre fluturi și zborul lor - fluturi zburând sau jucându-se în soare, fluturi scăpând de sub lovitura unei labe de leu și alte secvențe -, ce va fi făcut cârtița? Parcă o văd: n-ar fi înțeles nimic, ar fi pufnit indignată și ar fi trimis filmul pe lumea cealaltă... 26: N-am auzit de mult poveste mai stranie ca aceasta: un om, un francez, să-i zicem Louis Jouillac, avea 84 de ani. La 84 de ani înseamnă că văzuse cel
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]