687 matches
-
să râd. Am mințit. Charlie era varză la sărutat. ― Brad sărută excelent. ― Da, bine. Ar și trebui. ― Ce vrei să spui? ― Cineva care arată atât de bine trebuie să aibă o groază de antrenament. ― Nu e genul promiscuu, spun eu indignată. ― Nu asta am vrut să zic. Doar că probabil în școală și-a petrecut toată vremea pupându-se în spatele atelierelor de biciclete. Crezi că au așa ceva aici? ― Nuu. Cred că probabil au făcut-o sub chestiile alea pe care privești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
foarte bine ce trebuie să vă spun. Nu le-am citit. Mi-am aprins o țigară ca să-mi acord un mic răgaz. Nu prea știam cum să-mi abordez misiunea. Frazele pline de elocință pe care le pregătisem, patetice sau indignate, păreau cu totul deplasate aici, pe Avenue de Clichy. Deodată chicotit: — Groaznică sarcina asta a dumitale, nu? — Mde, nu prea știu, i-am răspuns. — Păi uite ce e, dă-i drumul, ca să scapi de ea, și pe urmă putem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Felul cum accepta cordial tot ce-i spuneam făcea să-mi fugă pământul de sub picioare. Îmi complica situația, ca să nu zic că mi-o făcea ridicolă. Eram pregătit să fiu convingător, înduioșător, retoric, sfătuitor, critic și la nevoie chiar sarcastic, indignat și necruțător; dar ce naiba face un mentor când păcătosul nu se sfiește câtuși de puțin să-și mărturisească păcatul? N-aveam pic de experiență, întrucât propria mea atitudine în astfel de situații fusese întotdeauna să neg totul. — Ei, mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
amână judecata până la sfârșit. În cele din urmă i-am zis: „Ei, astea sunt toate!“, iar el mi-a răspuns: „Am venit ca să te rog să-mi împrumuți douăzeci de franci“. — Și Dirk chiar i-a dat banii ăia, zise indignată nevastă-sa. — Am fost șocat. N-am vrut să-l refuz. A băgat banii în buzunar, a dat puțin din cap, a zis „Mulțumesc“ și a ieșit. Relatând această poveste, Dirk Stroeve avea o expresie de uimire totală pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să o lase doar în compania cucuvelei care atunci când se așează pe casa cuiva anunță prin cântec omului că trebuie să se pregătească să plece în a doua viață. Femeia regreta că a rămas doar cu această pasăre malefică, profund indignată, căuta cu privirea disperată singura ființă care-i cânta singurătatea, cucul care până și acesta nu mai era. Ne este cunoscut faptul că la apariția unei boli, trebuie să existe o cauză. Și pentru a contribui la însănătoșirea unei persoane
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a da corului posibilitatea să înalțe un imn lui Dionysos. A făcut chiar mai mult decât atât. Când, în reprezentația cu Hippolit, eroul a declarat pe scenă: "Da, limba mea a jurat, dar inima mea a rămas liberă" și spectatorii, indignați, au vrut să-l linșeze pe actor, dramaturgul s-a prezentat pe scenă, să-i calmeze, să-i roage să aibă răbdare, fiindcă, vor vedea, Hippolit va fi pedepsit pentru acest sacrilegiu. Totuși, nimic n-a potolit ura conservatorilor. La
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
incomplete. Aceiași specialiști au stabilit că primii greci care s-au aflat în fața Afroditei din Cnid, departe de a fi fost încîntați, ca turiștii care o admiră azi în muzeu, au strigat, scandalizați, ca ultimii pudibonzi: "E un sacrilegiu!" Cei indignați nu vedeau nimic rău în a sta la pândă când Frina se ducea să se îmbăieze, goală, în mare, dar s-au revoltat când Praxitele a transformat-o în zeiță. Așa ceva reprezenta, în ochii lor, o libertate prea mare. Cu toate că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe guriță rotocolul de lână croșetat de bunica eta, să nu răcești, pune rotocolul de lână la guriță și în jurul gâtului tău și lasă-te tras agale de vulpi. calcul, alegere nouă în al doilea loc: vrăjitoarele rele sunt acum indignate și au început să te caute, ai grijă cum te camuflezi, caută în desaga-fără-fund pătuțul vechi de lemn cariat, pătuțul vopsit cu ulei de nuci, care s a înnegrit cu timpul, pune pătuțul deasupra ta, sania va fi trasă în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe copii, pe rude, se dă cu toți nervii, acceptă îm-brășirările cele mai intime, și totul îi devine așa de obicinuit, așa de normal, încît continuă să aibă, fără nici o falsitate, aceleași precepte învățate de acasă, să judece cu ele, indignată, pe toată lumea. Dacă amantul lucid o surprinde într-o astfel de judecată și-i atrage atenția: "Dar cu mine ce faci?", ea răspunde calm: "Cu tine e altceva". Vorbă fără de nici un înțeles, dar caracterizând așa de bine pe o femeie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
certitudinea că tifosul este exclus! După ce pleacă, îl batjocorim între noi din toată inima: Cine l-a mai făcut și pe ăsta doctor! Habar n-are! (Parcă doctorul Bogdan știuse ceva!) Si, pe deasupra, și încăpățînat!" Ioana e tot așa de indignată ca și mine. Dar printr-un curios joc psihologic al ei, emite tocmai o pretenție și ea vagă, de a doctorului Petroff. - Trebuie să ne facem injecții antitifice! Cum protestez energic împotriva acestei idei, căci e inutil să mai suportăm
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în care să-l dobor pe acest trădător ingrat. De astă dată, va trebui să curățim Fukushima de toți oamenii care nu știu ce înseamnă loialitatea. Dezlănțuindu-și furia, Katsuyori bombănea de unul singur, în timp ce calul îl purta mai departe. Dar vocile indignate ale celor care-l însoțeau - glasuri ale nemulțumirii față de trădarea lui Kiso - erau puține. Katsuyori era la fel de încrezător ca de obicei. Când rupsese relațiile cu clanul Hojo, abandonase un aliat fără a se gândi o clipă, la puterea clanului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
chiar și Joemon - care fusese ales să vină acolo de Katsuie însuși - nu-i putea învinge rigiditatea. Nu mai pot face nimic, spuse Joemon, spălându-se pe mâini de toată povestea; ultimele lui cuvinte fură însoțite de o expresie cam indignată. Nu-mi pot imagina ce va crede Seniorul Katsuie, dar am să-i transmit răspunsul dumitale. Și Joemon plecă repede, fără a mai lungi discuțita. Dădu pinteni calului pentru a-și grăbi înapoierea, la fel cum făcuse și la venire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el în aceeași direcție, ca să ne sprijine. Tocmai când omul se îndepărta în galop, doi mesageri călări alergau cu aceleași instrucțiuni pentru Kyutaro de la Shonyu. Dar, așa cum am povestit deja, Kyutaro a refuzat acea cerere, iar emisarii s-au înapoiat indignați. La vremea când Nagayoshi le primi rapoartele, armata străbătuse o regiune mlăștinoasă dintre munți și începuse să urce spre vârful colinei Gifugadake, în căutarea unei poziții avantajoase. În fața lor, flutura stindardul cu evantai auriu al lui Ieyasu. Relieful era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din umeri. Adică eu aveam solzul acela la mine înainte de a pleca în expediție? Da, exact așa. Și unde era?... Uite aici..., i-am spus arătându-i fruntea. Atunci, de ce ne-am mai dus până acolo? s-a mirat ea indignată. Am zâmbit. Păi ne-am dus ca să aflăm că-i avem... Ia uite na, parcă nu puteam să aflăm asta și aici! Dar ce, îți pare rău că ai fost până acolo? au intervenit și Hamsterii, care păreau mulțumiți de
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
cu ele ța se știe niciodată. Niciodată. Chiar dacă le prinzi cu rața-n gură n frânte peste căpătâiul patului, să zicem, atârnând în aer, sugând pixul celui mai bun prieten al tău - și tot nu se știe. Va nega totul, indignată. Și până la urmă va crede chiar că spusele ei sunt purul adevăr. Se agață de sulă ca de microfon și se jură că nu e. I-am fost credincios Selinei Street preț de un an și mai bine, lua-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acum, când mă târâi spre casă prin după-amiaza boțită, cotigindu-mi drumul printre frați și surori, întâlnindu-le ochii sau ratând întâlnirea, mă simt mai bine știind că totul e cât se poate de oficial. * — Șah, am spus. Selina mă privi indignată. Ochii ei străpungători se reîntoarseră la tablă. Oftă și făcu o mișcare lipsită de importanță cu nebunul ei negru. — Șah, am spus. — Ei, și ce? Asta înseamnă că regele tău e amenințat. Pot să-ți iau regele. — N-ai decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am mai auzit niciodată la ea, un scâncet ritmic de abandonare sau rugăminte stăruitoare, un sunet pierit Am mai auzit așa ceva, dar niciodată la Selina. — Hei, făcui eu acuzator (cred că în glumă), nu te prefaci! M-a privit uimită, indignată. — Ba da, îmi răspunse ea repede. Oricât de ciudat ar părea, singurul mod în care o pot face pe Selina să vrea să se culce cu mine este de a nu vrea să mă culc ca ea. Niciodată nu dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nevoie de pornografie, cu o viață sentimentală ca a mea? Eu am nevoie de pornografie. Confruntat cu această provocare, am început să mă învârt iar. Shadow s-a scuturat și și-a ridicat privirea, întinzându-și gâtul cu o mișcare indignată, în timp ce eu mă fâțâiam în ritm vioi prin apartament, cu ochi reci de expert și cu simțurile încordate, la pândă. Vezi tu, chiar și în cele mai așezate gospodării, un adevărat profesionist tot găsește ceva de făcut... Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mică reținere, domnul din spatele lui Sergiu îmi făcea cu ochiul, deși iubita era lângă el, iar eu eram cu bărbatul meu. Era tare urât, cu o burtă până la nas și cu fața roșie de la bere. Sosește mâncarea. Tipul continua impertinența. Indignată, îi spun lui Sergiu: „Uită-te la scârba din spate care-mi face cu ochiul de două ore!“ Cu o privire de asasin, Sergiu se întoarce spre individ, apoi imediat, râzând: „N-ai văzut că nenorocitul are un tic?“ „Cum
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de nervi, se duce la un psihiatru să-l întrebe cum să facă ea să moară. Doctorul îi dă diverse variante și la sfârșit ea îl întreabă: „Cât îți datorez?“ El îi spune: „300 de euro.“ Tipa vine la mine indignată: „Auzi, dragă, ce scump!“ „Vrei să mori sau nu? Ce-ți pasă că-ți cere 300 sau 1000 de euro?“ — Poate că nu avea bani. — Ba era bogată. Dacă vrei să mori, poți să-i lași doc to rului toată
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
le! a urlat Încântat Ionel Manea. Așa mai vii de-acasă! Păi să ne ții matale de păcălici?!... Asta nu se face. Și a dat din cap mulțumit. — Batere de câmpi, domnu’ Ionescu, degeaba! a con cluzionat Însă Puiu Nistea indignat. — Ce te-a apucat, Vasile, să-ți bați joc de bietul om... i-a șoptit la ureche Ionela. — Eu nu-mi bat joc de nimeni, doamnă, Încerc să-i dau puțină speranță, i-a răspuns el, tot șoptindu i la
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mortul acela, ea își însoțise la mausoleu frații asasinați, îi blestemau pe ucigașii nepedepsiți, cereau răzbunare. Nimeni, cu excepția câtorva senatori, nu prevedea că acea dovadă de popularitate avea să fie fatală. În Domus Tiberiana de pe Palatinus se auzea zgomotul mulțimii indignate, gata să se răzvrătească. „Nu știu cât de sigură e fidelitatea pretorienilor“, gândea sumbru Tiberius. Astfel, din familia Caesaris, curtea imperială, nu-și făcu nimeni apariția. Tiberius și mama sa trimiseră niște ambasadori îndoielnici să spună că amândoi erau sfâșiați de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se aflau legiuni înarmate, erau guvernate de mâna lui de fier. Zi de zi, le presase tot mai mult, mascând dictatura în spatele unor structuri aparent maleabile. Sătui de conflicte, senatorii urmăriseră transfomarea cu o uimire din ce în ce mai supusă. Numai câțiva scriseseră, indignați, că, odată cu decăderea nedureroasă a marilor familii - Scipionii, Valerii, Cornelii, Fabii, Gracchii -, Senatul se devora singur. Periodic, senatorii, deși se reduceau treptat la un fel de Consiliu de Stat monarhic, încercaseră să recucerească vechea autoritate, prin obstrucții și boicoturi. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în ciuda somațiilor lui Augustus, în ciuda lacrimilor și a călătoriilor zadarnice ale mamei, el n-a putut sta departe de egipteană, cum îi ziceau senatorii mai bătrâni. Unii s-au dus chiar să-l viziteze în Aegyptus și s-au întors indignați - au povestit că era de nerecunoscut, că nu mai avea nimic de roman în el. Au făcut-o pe mama să plângă foarte mult. În cele din urmă, el i-a trimis scrisoarea de repudiere, ca să se căsătorească cu Cleopatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Pandataria, încuviința. Urcă pe Tiberis, fluviul Romei, navigând încet, pentru ca vestea să se răspândească. Debarcă, ducând urna grosolană de lut cu rămășițele mamei sale sub purpura imperială, la fel cum Agrippina dusese cenușa lui Germanicus. O mulțime imensă, emoționată și indignată aștepta în liniște pe mal și, așa cum făcuse în cazul lui Germanicus, îl salută în cor, cu un strigăt neașteptat și pătimaș; apoi formă un cortegiu spontan, interminabil, luminat de mii de torțe, și merse alături de el până la mausoleul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]