1,115 matches
-
perturbări și interferențe. Abordarea lui Mill a fost continuată de către John Neville Keynes, în lucrarea Domeniul și metoda economiei politice, în dezacord cu școala istorică germană și de către Max Weber în teoria sa privind "tipurile ideale". Teoria neoclasică este mai individualistă și mai subiectivă, valori prețuite de un L. von Mises, F Knight, sau L. Robbins, Knight adăugînd în plus incertitudinea și eroarea. Pentru el, esența economiei ar sta tocmai în subiectivitatea sa. În Eseu privind natura și însemnătatea științei economice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
îndeplini obiectivul decît in abstracto. Într-adevăr, principiul non-risipei nu este fondat pe nici o recunoaștere a societății reale. Cum vedem, analiza neoclasică ce se conformează acestui principiu ajunge la o construcție cu totul abstractă, plecînd de la o psihologie elementară și individualistă. Pentru a evita limitele unei concepții cu implicații atît de restrictive, este caracteristic faptul că manualele de economie cu largă audiență, cum ar fi cel al lui P.A. Samuelson sau cel al lui R. Barre în Franța, furnizează definiții compozite
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ea indică modul în care acordul se reînnoiește în permanență. 2.4.3. Individualism versus holism în economia politică Preocupările științifice pe care le întîlnim la economiști par să se îndrepte spre un ansamblu de concepte avînd un cert fundament individualist. Cu atît mai mult cu cît o unitate metodologică vine să se adauge prescripțiilor politice, centrate esențialmente pe libertatea comerțului și o slabă intervenție din partea statului. Această preeminență a individualismului nu este totuși comună tuturor abordărilor. Din acest punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cu cît o unitate metodologică vine să se adauge prescripțiilor politice, centrate esențialmente pe libertatea comerțului și o slabă intervenție din partea statului. Această preeminență a individualismului nu este totuși comună tuturor abordărilor. Din acest punct de vedere, mercantiliștii sunt mai individualiști decît fiziocrații. Obiectivul lor este îmbogățirea monarhului. El nu poate fi atins decît printr-un mod de agregare a socialului care suprimă orice societate anterioară intervenției statului. Nimic nu tre-buie să se interpună între individ și stat. Societatea nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
difuz al filiației lor comune. Primul principiu din care derivă ansamblul principiilor constitutive ale unei aceleiași ideologii ar fi deci o presupoziție ontologică. Fără riscuri, pot fi exhibate trei presupoziții ontologice, fiecare guvernînd trei clase de ideologii ale modernității: "liberalismul individualist", "socialismul camarad" și încă o cla-să, mai slab reperată, și anume "umanismul personal", a cărei existență este sugerată de tentativele reiterate de a scăpa primelor două. Din fiecare din aceste trei presupoziții ontologice, neexplicitate aici, se deduc teoretic conținuturi ideologice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
garantată prin faptul că invidia a dispărut. Este important de remarcat faptul că invidia analizată de către economiști nu este diferită de resentimentul à la Rawls, ci se prezintă ca o evaluare rațională a situațiilor injuste, Chiar definită pe o bază individualistă și îndepărtată de realitatea pe care nu încetează să o descrie, invidia poate totuși permite definirea unei norme de justiție. Un stat social este just dacă el e nu doar echitabil (absența invidiei), ci și eficace (optimul paretian). Eficacitatea paretiană
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
poporul german, ca nefiind înlocuită, ca la cel francez, sau englez, de ideea suveranității teritoriale sau naționale mai apoi. Totul a început în "epoca luminilor", cu constituirea doctrinei umaniste, produs al laicizării eticii creștine și al raționalismului triumfător, o doctrină individualistă ce-și pro-pune apărarea drepturilor omului pretutindeni în lume, ideal umanist ce s-a născut în Franța, din scrierile lui Montesquieu și Rousseau și s-a răspîndit imediat, devenind fermentul ideologic al revoluțiilor franceză și americană și contribuind decisiv la
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
multor sisteme de acțiune raționale, dar care nu se unifică, nu se sintetizează în mod rațional. Dincolo de individ, este posibil de atribuit o anumită raționalitate subiecților colectivi, cum sunt partidele politice sau statele. Din punctul nostru de vedere, atît ideologia individualistă, cît și cea holistă, nu sunt decît reprezentări parțiale. Fiecare declară drept primordiale anumite caracteristici ale vieții umane, cărora le subordonează altele. O viziune globală, integratoare, va considera cele două abordări în interrelațic, determinare reciprocă, complementaritate necesară. Ar fi eronat
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
la una sau alta doar de o manieră precară și revocabilă 45. Singurele realități comunitare pe care ni le prezintă sociologia ultimilor ani sunt rețelele pe care le constituie indivizii. Chiar școala convenționalistă în economic, atît de critică față de naivitățile individualiste ale teoriei neoclasice, nu-și propune o reconstrucție teoretică pe alte baze decît individualismul metodologic. În ciu-da simpatiilor unor convenționaliști pentru Marx sau pentru Louis Dumont, holismul pare, o dată cu ei, definitiv înmormîntat. Avînd în vedere atît evoluția realității, cît și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a face, mai întîi cu indivizi capabili de a optimiza în mod rațional satisfacerea intereselor lor individuale. Un om este un univers. De aceea, oricîte obiecțiuni se pot aduce demersului individualist, acesta ridică, totuși, o chestiune esențială și ineluctabilă. Paradigma individualistă a devenit larg dominantă în sînul științelor sociale, începînd cu anii '70, sub numele de "teoria alegerilor raționale". Este vorba de o generalizare a analizei economice, a normativității utilitariste, ce afectează nu numai economia politică ci, în egală măsură, și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
presupuse ca raționale, și că este posibil a deduce forma raportului social din interesele și rațiunile indivizilor. Acestui demers, care este unul totodată normativ și strict cognitiv, i se pot aduce patru serii de critici, după cum urmează: 1. Esența explicațiilor individualiste utilitariste este, pur și simplu, o tautologie. Nu ni se spune nimic altceva decît faptul că actorii sociali acționează în funcție de propriile preferințe și că ei preferă ceea ce preferă. 2. Atunci cînd explicația nu este pur formală și tautologică, ea suferă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
care o compun și nici deductibilă din calculele lor raționale. Nu, subiecții umani nu sunt niște roboți egoiști și raționali, amorali și asociali. Societatea nu poa-te și nu trebuie să fie redusă la o piață. Chiar la sociologii cei mai individualiști, cum sunt Max Weber și W. Pareto, punerea în lumină a îngustimii cîmpului de validare a individualismului raționalist îi deschide tocmai spre dimensiunea propriu-zis sociologică a operei lor. Slăbiciunea relativă a sociologiei ca disciplină provine din faptul că ea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de validare a individualismului raționalist îi deschide tocmai spre dimensiunea propriu-zis sociologică a operei lor. Slăbiciunea relativă a sociologiei ca disciplină provine din faptul că ea nu a reușit să definească in mod clar și limpede alte premise decît cele individualiste. Ea încearcă diferite abordări socializante, pe care le opune în principiu economiștilor, fără a ști însă prea bine căror valori slujesc. Acest conflict dintre paradigma individualistă și cea holistă este atît unul de ordin teoretic și explicativ, cît și în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nu a reușit să definească in mod clar și limpede alte premise decît cele individualiste. Ea încearcă diferite abordări socializante, pe care le opune în principiu economiștilor, fără a ști însă prea bine căror valori slujesc. Acest conflict dintre paradigma individualistă și cea holistă este atît unul de ordin teoretic și explicativ, cît și în egală măsură unul de ordin normativ. Oricum, în vreme ce prima consideră că indivizii acționează în primul rînd ca indivizi, holiștii susțin că acțiunea acestora nu capătă sens
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
raționalitatea, organizarea, accentul principal căzînd pe piață și firmă, care funcționează în baza unor "convenții constitutive", a unui cadru comun care permite analize intersau trans-disciplinare (economice, sociologice, istorice), ca și vindecarea rupturii dintre reflecția teoretică și practica economico-socială, între abordarea individualistă și cea holistă, între cea micro și cea macroeconomică ș.a.m.d. Astfel de autori sunt: A. Orlean, J. P. Dupuy, F. F. Eymard-Duvernay, O. Favereau, R. Salais, L. Thevenot și alții. "Cu eforturile lor, reluate fără încetare, de a reda
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
au invocat factori de ordin geografic, de pildă Montesquieu și teoria sa privind climatul, geograful german Ratzel la sfîrșitul secolului trecut, Paul Krugman și Robert Kaplan, sau istoricul belgian J. Pirenne, care crede că poate distinge, după localizare, popoare "maritime" individualiste și liberale și popoare "continentale" autoritare și sociale. Dominația crescută a omului asupra mediului a făcut din ce în ce mai puțin convingătoare tezele inspirate de un fatalism geografic. Mișcarea ideilor pe de o parte, progresul tehnicilor pe de altă parte sunt factorii cei
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de etnocentrism. Dar etnocentrismul nu este singura explicație culturală a deficiențelor înregistrate de întreprinderile americane față cu concurența internațională în domeniul inteligenței economice. Aici, problema de bază a ingineriei informației este lipsa sa de rentabilitate colectivă. Logica sistemului este una individualistă. Fiecare întreprindere cu propriile sale obiective. Concertarea strategică a întreprinderilor americane pentru abordarea piețelor străine răspunde imperativelor de profit ale fiecărui partener. Ceea ce le unește este o logică ce ține de rentabilitatea pe termen scurt, sau obținerea unei poziții dominante
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
nu sînt ca niște boabe de mazăre într-o oală, ei nu sînt independenți, comportamentul lor este, în bună măsură, reactiv la modificările din jur. Teoria clasică a fost, în egală măsură, macroeconomie (știința ansamblurilor) și microeconomie (analiza destinelor spiritelor individualiste), teoria neoclasică nu a fost decît microeconomie, iar macroeconomia a fost repusă în drepturi odată cu Keynes. Dar avem oare dreptul de a trece astfel, cu concluziile și cu judecățile noastre, de la un plan la altul? Hiatusul dintre particular și universal
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
-și poate îndeplini obiectivul decît in abstracto. Într-adevăr, principiul non-risipei nu este bazat pe nici o recunoaștere a societății reale. Analiza neoclasică ce se conformează acestui principiu ajunge la o construcție cu totul abstractă, plecînd de la o psihologie elementară și individualistă. Pentru a evita limitele unei concepții cu implicații atît de restrictive, este caracteristic faptul că manualele de economie cu largă audiență, cum ar fi cel al lui P.A. Samuelson sau cel al lui R. Barre în Franța, furnizează definiții compozite
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
acelei stări de spirit, reflectată prin coeziunea unui popor, animat să trăiască demn, nu în concurența fără scrupule, asemănată cândva cu un război al tuturor împotriva tuturor. Poate că după 1989 s-a trăit prea euforic ori prea negativist și individualist viața. Ieșirea din această stare pare că o determină crizele, care nu sunt numai bancar-financiare, dar și de coordonare a celor 27 de țări integrate prin obiectivele unificării europene. Deocamdată, valurile de emigranți estici spre Vest produc neajunsuri nu numai
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
că noi cunoaștem acordul sau dezacordul dintre idei, deoarece era un spirit atras de obiectivitate. Din teoria cunoașterii, individualismul a fost prelungit în etică și politică de către J.J. Rousseau și simpatizanți. Romantismul ce a urmat a tins să ducă subiectivismul individualist spre un "anarhism total", calificat de Russell ca "o formă de nebunie", în care se complac și mulți dintre filosofii contemporani. (20, 2, p. 9) Același filosof menționa ca o altă formă de nebunie a lumii moderne și contemporane elogiul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și apăsătoare pentru femeile participante la mișcare. Nu numai Estul nu a asimilat și nu a susținut condiții de viață potrivite femeilor din această lume, dar și unii autori occidentali. (37b) După 15 ani de reforme liberale, uneori exagerat de individualiste în țări marcate de colectivisme exagerate, s-a produs "primul val de acceptare" europeană a țărilor ex-socialiste din Centrul Europei. A urmat al doilea val, la începutul anului 2007, când România cuplată cu Bulgaria într-un alt fel de "Vișegrad
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
putea considera că aspirațiile care au țîșnit din ea erau deopotrivă comunitare și anarhiste și că eșecul lor ulterior, atît pe plan politic (stîngismul), cît și existențial (comunitățile contra-culturale), este cel care a favorizat reluarea, sub forme noi, a cursului individualist. O cutremurare seismică a zdruncinat societățile europene. Surpriza a fost cu atît mai mare cu cît vulgata sociologică de atunci ne asigura că dezvoltarea industrială consolidează societățile, atenuînd progresiv sursele de tensiune, conflict și criză ale acestora. Crizele din 1968
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nu religie, cu toate că budismul este, în stare pură, o religie fără religie. Nu spun nici că acest mesaj trebuie integrat ca atare: nu putem dori să anihilăm în cursul vieții noastre un "Eu" care se găsește în centrul culturii noastre individualiste, așa cum nu putem dori nici să scăpăm de reîncarnări în care nu credem. Însă putem extrage din mesajul prințului Gautama îndemnul de a nu ne feri de neant sau de suferință. În realitate, sîntem astăzi somați să înfruntăm acest Neant
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ce pot fi generalizate indiferent de contextul cultural. Astfel de norme, deși nu coincid cu normele juridice, le includ și pe acestea prin caracterul lor larg. Putem da exemplu în acest sens norma cel mai des invocată în lumea modernă, individualistă: să nu faci rău altuia (Iliescu 2007, 26), asemătoare imperativului categoric kantian (Acționează numai conform acelei maxime prin care să poți vrea totodată ca ea sa devină o lege universală) (Kant 1972, 31). Alte norme morale frecvent folosite sunt să
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]