1,875 matches
-
Dimineți a Creației divine. Versul său se răsfrânge cum se răsfrânge cerul peste ape, soarele peste pământ, viața peste trăire, credința peste existență, harul peste suferință, suferința peste rugă, iubirea peste jertfa sfântă care o înnobilează. În coloana menirii sale inefabile cântă bucuria redefinirii ca sens, redevenirii ca viață, reînvierii ca har, reînălțării ca spirit. Pasionat și mistic, cutezător și ascet, erou și martir, Radu Gyr și-a mărturisit zelul sacrificiului înnoirii Omului ca Dumnezeu. Alintat de natura hărăzită de Creator
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
Fapte diverse. E clar că Melania Cuc are un stil inimitabil, format în jumătate de veac în care s-a bucurat de prietenia cuvintelor. Ea știe să esențializeze în chip magistral, a dobândit exercițiul perfect al graiului aproape sibilinic, sugerat, inefabil, dincolo de vorbăria practicată acum, precum cea de pe stradă, de poeții care socot o virtute să-și deverseze frustrările-n pagină. Lumea ei este un amestec subtil de verosimil și neverosimil, de realitate și vis, de cele mai îndrăznețe construcții din
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
prin iubire“. Pentru că dragostea îndatorează, conștiința propriei nevrednicii crește odată cu urcarea spre Dumnezeu. Departe de a vedea un Dumnezeu sadic, având ca necesitate coborârea în țărână a făpturilor lui, Părinții se simțeau tot mai obligați odată ce experimentau fiorul iubirii divine. Inefabilul acestei experiențe îi aducea la conștiința nimicniciei proprii: „Tu ești totul, eu sunt praf și cenușă“, striga Avraam. Dumnezeu vine în întâmpinarea omului și abia această venire, această inițiativă divină aduce și iubirea pentru întreaga creație. Venirea Lui, câteodată, este
„DUMNEZEU ESTE IUBIRE!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363339_a_364668]
-
stilul său, psiho-liricizat, stil despre care am scris deja la romanul Șarpele de aramă. “Sorin Coadă practicând un epic la hotarul lirismului, despre o realitate suspendată în absurd, complicată psihoafectiv. Narațiunea în sine este vagă, între imagistic și oniric, între inefabil și delir, personajele sunt himerice ținând ca atitudine doar de simbolistică, transformându-se, de fapt, în simboluri de iubire, de moarte, de viață. Locul ales, rural, plin de semnificații și mituri, de superstiții populare și tradiții, este prin el însuși
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
două potcoave. Coama mea blondă arde în vânt.» (O călărire în zori - SOrd, I, 101) etc. III. Treapta afirmării iubirii ca „leoaică tânără/arămie “: O viziune a senti- mentelor (1964). De dincolo de «vizualizarea sentimentelor», de dincolo de «barocul conceptual» și de «inefabila conciliere a unui sistem filosofic perfecționat prin achiziții neîntrerupte [...], cu un fond metaforic perfecționat în sens digresiv și cu un sentimentalism eticist» (PDlrc, 523 sq.)., remarcate de criticul Marian Popă, Nichita Stănescu dovedește prin volumul O viziune a sentimentelor (1964
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
lume pe care o poți câștiga numai dacă îi treci „pragul” și îi primești binețea și binecuvântarea, căci nimic nu există în afara sufletului uman. Că în Bucovina sufletul uman se împletește în mod fericit și armonios cu natura este acel inefabil mister care dă demnitate suverană acestor locuri. Sigur, autorului nu-i scapă să descrie, cu lux de amănunte, câte ceva despre tehnica cioplitului lemnului, auzită de la meșterul popular Ioan Grămadă, despre tehnica încondeiatului ouălor de la artista Letiția Orșivschi, despre tehnica olarilor
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
junilor în noaptea sfântă de Crăciun de la gazdele colindate. El este veșnicul călător spre munții înghețați din inimile semenilor, magul de odinioară călărind un inorog de farmec, înconjurând Copoul ieșean ca pe o dodoloață Românie - golgotă de spirit zbuciumat în inefabil. Asemenea unui proscomidiar a reușit să așeze sub ochii cititorului darurile fără de preț ale cuvântului scris care înveșnicește ființa în demonstrații lingvistice de forță în cele douăsprezece Evanghelii profane: 1. Bine că ai râs ieri 2. Să râdem de oameni
MIHAI BATOG BUJENIŢĂ – DESTIN CU MODULAŢII DE ARHANGHEL ÎN LUPTĂ CU NEANTIZAREA de IOAN GLIGOR STOPIŢA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362426_a_363755]
-
captând cumva - amețitor, - starea de „nestare”, cosmică: rostul sau nerostul însuși actului de a scrie, într-un timp (summum al duratelor noastre) ce poate fi scrutat doar prin „întrezărire”, așadar în plin vertij al Mutației (memoria teluricului, - zburarea materiei în inefabil, prin Cuvânt (aici cuvinte, scântei ale „norișorului de splendoare” din epopeea Enuma Eliș: astrofizica se-mbină analogic cu psihanalismul actual; (ce tip de revelație este acesta, tatomiric, dacă nu unul de cercetare psihică Jung-iană ... Poemul de mai jos exprimă stupefacția
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
permite să-i privim direct în „cavitatea umorală a sufletului” ca în fântâna din ogradă și să luăm aminte că ne-a considerat demni de această cinste, de a-i descifra fiecare freamăt și fiecare geamăt al acelei plămade de inefabil care nu poate fi atinsă decât cu razele altei inimi aidoma. Poeta își socotește destinul înscris „într-un templu sacru/ Al viselor și-n al speranțelor altar” ( Trifoi cu patru foi), iar reprezentarea exterioară poate lua forma unei flori norocoase
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
numelui tău bizantin, așa cum se adresează Apostolul către încă neelucidatul personaj Teofilos căruia îi dedică „Faptele”, eu cred, prea alesule Dimitrie, că judecând religia doar prin prisma unei raționalități secularizate, omitem ceea ce au descoperit literații și psihologii mai frumos în inefabilul existenței omenirii: Permanența umană. Cea ale cărei trăsături nu mai au nimic din evoluționismul rudimentar, ci îl înnobilează chiar și pe acesta cu certitudinile transcendenței ce îmbogățește sufletește persoana umană dându-i tridimensionalitate. Adică o dimensiune trinitară care-o reprezintă
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
și nu se lasă smuls din tridimensionalitatea sa care-i asigură legături transcendente apte de a-i perfecționa persoana fizică, a depăși precaritatea acesteia, a-i arăta calea spre un ideal superior. Pentru că această atracție, această aspirație, această tendință spre inefabil a devenit o permanență umană care, fie că ia sau nu calea credinței religioase, oricum așează omul pe direcția unui ideal superior. Ceea ce este și s-a dovedit a fi esențial pentru evoluția lui în bine, evitând celălat instinct cu
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
ca niște cerbi, sărind din stâncă-n stâncă fără teamă și-având în ochi un nefiresc azur, când bocăneați cu glas vânjos și pur și-n codrii-mi verzi, dar și în cei de-aramă? Unde v-ați dus voi inefabili zori când viața-îmi clocotea fierbinte-n pori și-aveam în gânduri magice elanuri, când deveneau aevea vis de vis și-naintam spre orice țel decis ca să-i cosesc mirabilele lanuri? Unde v-ați dus voi tinere puteri ce-n mine
UNDE V-AŢI DUS?... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/361042_a_362371]
-
inspirație orientală, în poeme scurte de trei versuri, una din formele sale predilecte, adevărate mărgăritare strânse sub titlul sugestiv: “Lumina”. Și aceste poeme sunt adevărați licurici strălucitori în iarbă, ghemulețe de lumină care călăuzesc călătorul în noapte. Sunt pline de inefabil și duh blând ce recheamă la pace și liniște sufletească: “luna plină / deasupra falezei: / palmierul în umbră”; “liniște: / în casa pustie / doar o lumânare”; “sub castan / umbra mea și furnicile: / tăcere solitară”; “ploaie de vară: / nori călători / în derivă”; “deasupra
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
critic și editor este reprezentată mai bine, cu fragmente din volumul recent apărut la Editura Semănătorul online, “Tsunami și alte poeme”, un soi de jurnal liric, de factură modernă, în care dramatismul cel mai sfâșietor se îmbină cu suavitatea și inefabilul imaginii poetice. Câteva poeme: “Citind-o pe Alejandra Pizarnik”; “Cheia lumii”; “Poetul din Alexandria”; “Pasărea”; “Roza de gheață”; “Hărți” relevă un univers straniu, de o sublimitate care seamănă cu perfecțiunea morții. Andres Sánchez Robayna, născut în Las Palmas în 1952
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
nici osicioare împrăștiate, cuvântul o poate primi și disipa în structura lui dură ori în firidele aerului care-l compun, până ce aceasta se calmează și rămâne la același nivel ca în principiul vaselor comunicante. Este interesantă această abordare a materialului (inefabil?!) de construcție a poemului cu elementul vital, care ne naște și ne ucide cu aceeași forță, ori cu măcar aceeași indiferență. Ce rămîne după ce apa s-a retras dintr-un ținut inundat? Mâl, obiecte arzvârlite ori mânjite, resturi vinovate din
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
Inefabil și diafan, ca un desen transparent, însă de o ironie subtilă, volumul „ Aparent “ al poetei Dacina Dan, premiată la Festivalul Național de Poezie „ George Coșbuc “, ediția a XIII-a, se impune cu naturalețea talentului. Ambivalenta real - imaginar, ideea reflexivității pierdute
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
deschide-acum / aș luneca deodată / într-o altă poveste mai lungă / cu ploaie frig și ceață “ ( Vară ). Oare cum am putut crede că voi purta întotdeauna-n „ brațe fan și-n buzunare stele “ și că voi putea mereu înlocui „ cuvintele cu inefabile păsări “ ? se întreabă poeta. Sarcasmul guvernează poezia socială, o poezie de revoltă : Negocieri, Ziarul, Vacanța, Necroza. „ împărțirea tortului / se face doar în funcție de merite / a - nu profesional-morale - bineînțeles / că doar a început economia de piață / .... / mass-media fusese acreditata vocal / - doar cântă
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
tot largul/ se prăbuși alături, în genunchi,/ apoi amândoi se ridicară/ să-nalțe peste lume/ catargul.//” (Iov - fratele Domnului, 41-42). Erudiția teologului, stilul biblic, când solemn, când smerit, permanent interogativ și meditativ și talentul poetului cuprins de cele sacre păstrează inefabilul și paradoxul revoltelor lui Iov, dar mai ales enigma faptului că în cele din urmă Dumnezeu proclamă că nici unul din interlocutorii săi din Cartea sfântă „nu a vorbit despre el, așa de drept, cum a vorbit robul Său, Iov”. În
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
conflict, e și trubadur. Sigur că și trubadurul e un inițiat, e creator, dar nu de cântece de luptă, ci de cântece de amor.” [20] Uluirea colocutoarei de a descoperi mecanismele subtile ale trăirii poetice, de a le scoate din inefabil conduce spre „conștiința lucidă care ne separă de noi înșine și cea supralucidă care ne readuce în noi înșine”, în contextul unor paradoxuri, dincolo de care totul e vacuitate, libertate, iluminare, Nirvana, El Shaddai - nonconveționalul, nondiferențierea[21]. Surjectivitatea ideilor accede spre
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
se umpluseră de versuri / care voiau să fugă în lume /fiecare pe filigramul unei alte tresăriri/ prea multe versuri pe un singur gând /trupul ei minunat devenise deodată /cântec /versul l-am trăit în forma stelară a galaxiilor/ Sunetele lăuntrice , inefabile - adevărat susur de astre - dezlănțuite de apariția frumuseții„flăcări de vulcan rostogolite în mine”vădesc virtuți incantatorii, aproape magice. Trăind permanenta nostalgie după paradisul pierdut, apariția femeii în decor a creat poetului o nouă stare de conștiință, convins fiind că
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
m-am străluminat, mi-am aflat și o altă menire pe acest pământ. Sublimul nu-l pot exprima în cuvinte, doar îl văd, îl admir, îl simt, îmi răscolește toate simțurile. Poate că fotografiile vor fi mai grăitoare, poate că inefabilul din mesaje și simboluri devine mai descifrabil fără cuvinte. Oare de ce metamorfoza mugurului florii de cireș o asemui cu o „călătorie” a omului pe Pământ?! Mugurul să fie oare copilul fragil și inocent?! Bobocul de floare să fie oare adolescentul
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ JAPONEZ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364242_a_365571]
-
Dumnezeu, care se revelează în ea ca Treime, acordându-i modul de existență propriu al unității-pluralității...", o viață după chipul "sobornicității divine", dacă îndrăznim să aplicăm acest termen ecleziologic Sfintei Treimi. Sfânta Treime comu¬nică Bisericii sobornicitatea sa: o identitate inefabilă a unității și pluralității după chipul Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Persoanele dumnezeiești sunt într-o unitate omousianică. Credincioșii realizează între ei, prin trăirea lor sobornicească, o omousianitate, pentru că întregul ființează în fiecare parte. "Omul sobornicesc - zice teologul
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]
-
per¬soanele divine, căci natura umană se repetă în mod diferit și distinct în fiecare eu uman. Credin¬cioșii sunt cuprinși în Trupul tainic al lui Iisus Hristos într-o unitate omousianică și într-o pluralitate ipostatică. Sobornicitatea este acordul inefabil dintre unitatea și pluralitatea membrilor Bisericii. În același timp, sobornicitatea este și o unitate de comuniune, comunicată Bise¬ricii de Sfânta Treime. Persoanele dumnezeiești sunt și într-o unitate de comuniune deplină și desăvârșită, căci "unitatea divină - zice teologul rus
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]
-
cel mare vreau culoarea Muzicii. Monocromia numărului Unu așterne-o peste arătător, în nuanțele Nirvanei vopsește-ți mijlociul, apoi cu toata tandrețea de care ești capabilă, pune culoarea Dragostei pe inelar, iar degetului mic oferă-i o ușoară tentă de Inefabil. Așa. Citește mai mult În tonurile Absolutului pictează-ți degrabădegetul cel mic,iar inelarul vreau să ți-l vopseștiprecum Nesfârșirea.Pe mijlociu, culoarea Ideii fă-o să apară,sclipirile Materiei pune-le pe-arătător,iar degetul cel mare irizează-lcu umbrele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
mână, dreapta.Pe degetul cel mare vreau culoarea Muzicii.Monocromia numărului Unu așterne-opeste arătător,în nuanțele Nirvanei vopsește-ți mijlociul, apoicu toată tandrețea de care ești capabilă,pune culoarea Dragostei pe inelar,iar degetului mic oferă-i o ușoară tentăde Inefabil.Așa.... XXXI. PĂSĂRILE COLIBRI, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1306 din 29 iulie 2014. Știam c-ai să vii, mi s-a arătat noaptea trecută, la al treilea cântat al cocoșilor. Te așteptăm, n-am uitat că azi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]