1,112 matches
-
pahar, râgâi zgomotos și spuse plin de încântare: - Flit! Gașca dispăru, chirăind încântată de bunăvoința arătată și era gata-gata să-l omoare pe un tâmpit ce se lăuda cu stropii de salivă de pe obraz, susținând nemernicul că sunt chiar ai Inegalabilului. După mai mulți pumni și înjurături însă, lacrimile i-au acoperit comoara cu care se lăuda și nimeni nu l-a mai băgat în seamă, că nu merita! Cu timpul, până pe la orele șaisprezece, au mai apărut, fiind tot invitați
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1640 din 28 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Vară, Înapoi acasă... Pe fereastră mașinii, Imagini sacadate mi se proiectează neîntrerupt, Natura rulează Panorame copleșitoare, Puse cap la cap, cu măiestria unui regizor al splendorii inegalabile: Flori galbene, prinse într-o hora a veseliei, Se întrec în măreție cu lanurile poleite cu aur, În decorul albastru al unui cer imaculat, O frescă, ireal de frumoasă, Contemplata numai de mine, Cu ochii și sufletul, Cu gândul și
SPLENDOARE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373269_a_374598]
-
pași, precum și a mesajelor lirice profunde, de înaltă rezonanță emoțională, am aflat că Alexandrina Vlas este elevă în anul IV al Colegiului Pedagogic „Ion Creangă” din localitatea basarabeană Bălți și că se simte călăuzită spiritual mai ales de către celebrul și inegalabilul maestru al literaturii contemporane Paulo Coehlo din ale cărui cugetări și-a ales drept cale de urmat următorul îndemn: „Găsește mereu curajul de a fi tu însuți, chiar dacă nu știi cine ești !”. Iată ce mi-a mărturisit talentata adolescentă la
SĂ READUCEM ROMÂNIA MARE LA FOSTELE HOTARE” – ALEXANDRINA VLAS DIN BASARABIA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379617_a_380946]
-
dar mai cu seamă cea a omului cu același nume. În plus, autorul are un umor sănătos, molipsitor și posedă acea calitate rară de a-și vedea propriile limite și a face haz de ele. Este un observator al vieții inegalabil. Mărturie stă chiar prima reflecție asupra chiar a propriilor gânduri prezente în acest volum: “N-am să-mi deplângnicicum valoarea reflecțiilor și a gândurilor pe care le-am notat aici, pentru motivul că nu-s nici atât de bune ca să le
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
trei idei, chiar aurul galben se transformă în praf”. Despre dragoste, părintele Gala Galaction scrie cuvinte frumoase și înțelepte: „DRAGOSTEA” - e o prietenie scumpă și înaltă, nutrită de idei nobile și meditări evlavioase, luminată de surâs voios și dulce.” Și inegalabilul Ion Creangă, cel mai mare povestitor român, a lăsat și el din comoara minții și a sufletului său: „Când sufletul îți este gol și inima fără simțire, degeaba mai cauți pricină cu lumea din afară”. Fragmentele din Biblie, din Sfinții
UN VEAC DE ÎNŢELEPCIUNE ÎNTR-UN BOGAT FLORILEGIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374677_a_376006]
-
împlinirea totală a omului. "Suflet nemuritor "pentru eternitate va rămâne un strălucitor "Domn al nopții" mai mult de un veac, ne-a fermecat prin poezia să, prin înălțătoarele ei idei, sentimente, prin mesajul ei de adâncă umanitate, prin sublima și inegalabila ei frumusețe artistică. Eminescu va străluci de-a pururi, căci el este însuși "Luceafărul nemuritor". Vârf de lance al spiritualități romanești! Reverență, Luceafăr nemuritor! Notă: Materialul va apare și în revista fundației "ORIGINI CARPATICE". Referință Bibliografică: EMINESCU VÂRF DE LANCE
EMINESCU VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂȚII ROMÂNEȘTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374215_a_375544]
-
o apreciere sintetică: "Ceea ce determină caracterul distinctiv al Bucureștilor și lașilor, ceea ce face ca aceste orașe să nu semene cu orașele noastre europene, pe care caută a le imita, ceea ce-1 impresionează pe străin de la prima vedere este singularitatea inegalabilă a locuințelor. Imaginați-vă cîteva din cele mai sărace cătune de-ale noastre și în mijlocul acestora palate elegante, fără nici o locuință intermediară care să servească de trecere între palat și colibe; cînd aspect de sat, cînd aspect de capitală. Iată
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
uită oacheș la mine), te voi suna din oră-n oră, acum trec la treabă, îți sărut tîmpla zeiță, pa! Văzîndu-l instalat, nu-mi rămăsese decît să-l părăsesc. O întrebare îmi irita omușorul. I-am dat drumul, aproape indignat: inegalabile maestre, cum a fost cu telegrama către Ceaușescu, în chestiunea sceptrului, cum i-ați putut trimite telegramă unui uzurpator, unui impostor? Dali nu s-a arătat surprins de interpelarea mea, e drept, prea subit nepoliticoasă. Mi-a răspuns pe loc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Toată gingășia lumii s-a adunat pe această față de o frăgezime incredibilă: ochii, ușor mijiți într-o adumbrire vesperală, nările calm respiratorii, buzele senzual-candide, ovalul chipului, aureolat de părul brun, iată însemnele secundei pure sub care s-a mișcat pensonul inegalabilului Tonitza. Intrați! Seara, restaurante goale, în care orchestra cîntă pentru nimeni. Eleganța sălii amplifică senzația de lume dispărută. Locul destinderii, petrecerii, desfrîului, cotropit de vid! Ce poate fi mai dezolant? Motanul Copilu, de al cărui cap de baron prosper mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o față de oglindă din aia care duce nasul la ceafă și buza la ureche. Telegenie... 3 martie Regele plîngînd. Nimic umilitor, nimic dezonorant în asta. Dimpotrivă. După ce televiziunea, scumpa de ea, ne-a frăgezit cu două imagini de un grotesc inegalabil: monstru sacru (sacru comunist!) al Chinei pe catafalc, învelit în seceră și ciocan, dar și regele țiganilor, așișderea pe catafalc, deci după aceste imagini pe care nu le mai credeam intrînd în casele noastre, atît de bîntuite, jumătate de secol
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu adevărat martorii acestui oribil retuș aplicat obrazului țării? Noi, cei care nu mai credeam să existe salvatorul antidot? Da. Noi sîntem. Și dacă un destin blestemat ne-a hărăzit acest urît segment de timp, același destin ne-a oferit inegalabila și nesperata supriză de a vedea retușul înlăturat. Din păcate, prin sînge. Fotografie inversată. Odată retușul dispărut, fața, cu destule și adînci riduri, era pusă, neiertător, în crudă lumină. Presă dură, cotrobăind cu plăcere perfidă în pliurile unui abdomen care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
doritor însă de rafinare. Garantul pare a fi, înainte de orice, candoarea. Una autentică. Performanță în a suferi din cauza femeii iubite. Am văzut/am citit mult în materie, dar chinul a doi celebri îndrăgostiți, Benjamin Constant și August Strindberg, este, cred, inegalabil. Ilustrul francez își curta iubita nu alta decît Madame Récamier în cel mai prevenitor stil molieresc. Făcea, cîteodată și o oră, anticameră, pînă ce nobila cochetă își elibera partenerul de ocazie și-l putea, în sfîrșit, primi pe manierat-suferindul Benjamin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
contenește să-și fotografieze ilustra soție, ca și cum ar (am) asista neîntrerupt la una din mirobolantele ei acute. Totul reintră în normal, cînd imperioasa divă începe să cînte. Ce-a fost asta? Trucul marii cîntărețe, mimînd insignifiantul om de ordine? Extazul? Inegalabila voce. Dezarmant de originală și această carte a lui Ernst Jünger, acum în librării: Droguri și extaz (de unde și parafraza din incipitul nostru). Scrisă de matusalemul literelor germane pe la optzeci de ani! După care a mai trăit încă douăzeci, pînă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Domnișoara bătrînă"; Claudel: "Bătrîna evreică fardată"; Daudet: "Marcel Proust este diavolul în persoană"), exegetul pare să fi reținut mai ales ultimul diagnostic și pe el își compune provocatoarea carte. Diavol în mascata lui înclinație homosexuală, dar și diavol (genial) în inegalabila-i proză. Oricît mi-aș dori, nu pot ocoli însă contaminarea suferită de exeget dinspre excentricul său model. E o scriitură atît de special pliată pe deviația amoroasă a lui Proust, încît i-aș lipi ei înseși, stilistic vorbind, eticheta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vocalizate și mimate de inhibantul dar și, în egală măsură, antrenantul magistru. Rîsul e gata să irumpă dintre buzele de faun excitat, dar nu irumpe, nu trebuie să irumpă, bagatelizînd totul, nu, totul e ținut sub regia discreționarului histrion. Rîs inegalabil. Rîsul cazacilor din tabloul lui Repin. Rîs enorm, burtos, fălcos, năsos, buzos, rîsul năvălitorilor păgîni, așezați pe Donul sfînt. Și bucurîndu-se de bătălia tocmai încheiată cu bine. Și udată acum cu ce curge gîrlă din butii. Rîs înspăimîntător. Același, o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
terasă. Să vă mai spun dacă nu sînt luat pe la miezul nopții de Salvare ce savoare antebelică, interbelică și postbelică se instalează dintr-o dată în papilele cu care, snobi, hulim atît de tare micul? Nu vă mai spun.) Evaluînd, așadar, inegalabila plăcere neaoșă de-a mînca un mic (cu muștar, sau fără? ești întrebat pe terasă), mă surprind (livresc) gîndindu-mă la scena humuleșteană cu drobul de sare. Tot căinîndu-ne, ca cele două, că e gata să ne cadă-n cap, uităm
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
reverență de bal, dispărută de mult, din vremea poetului. Scena se repetă cu fiecare fată care trece-n sus. Cînd parada se stinge, lunganul scoate fîșicul de bancnote din buzunar și-i plătește stupefiatei codane. Parcă ar fi Eugen Andoni, inegalabilul prieten, plecat fără întoarcere în raiurile Bîrnovei. Caii pasc printre albine. Sînt cinci. Doi roșii, grași, unul cenușiu, cu coamă albă, unul alb, pătat cu negru, unul negru, un mînz prostănac și firav. Botul lor ocolește floarea galbenă a păpădiei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mult, mult, de frică să nu se simtă singuri. (Puseul melancolic ar părea, cumva, replică la zumzetul totalitar, încercare de opunere. Nu. E doar lamento fără urmări; adn. 2004.) Știu bine că, la anul, voi reveni aici. Căutînd aceeași singurătate. Inegalabila singurătate a Sulinei. N-am mai revenit. N-am mai revăzut Sulina. Doar, iată, prin ricoșeu, cînd, în zarva cu Bîstroe, mi-am amintit că de cîteva ori fusesem la doi pași de virtualul canal al diferendului de-acum cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de veci: fotoliul meu 1 din rîndul 28 de la Filarmonică îl concurează, sublim-euforic, pe cel care m-așteaptă dincolo... • termin chiar în clipa asta marea pînză (o voi numi Lacul albastru); semnînd-o dreapta, sus trăiesc, a cîta, a cîta oară, inegalabilul frison al fericirii, dar și stenica tristețe că pînza deja nu-mi mai aparține. Așa că, alături de atîția alții în ciuda veșnic încruntatei butelii cu venin de sub lombroziana calotă dați-mi voie să mă bucur că țara trăiește acum un moment irepetabil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Greu de explicat. Prefer să las totul în insondabila zonă a subconștientului. Acolo unde se află și celălalt transfer de energii, declanșat de așezarea, de-o viață, în fotoliul Filarmonicii. Ce indescriptibil comprimat emoțional s-a consumat recent, într-o inegalabilă vineri, cînd părăsind stadionul, unde zece mii de oameni au explodat în clipa golului victorios, am ajuns imediat în venerabila sală gotică, realmente zguduită de tumultul aplauzelor din finalul pianului rahmaninovian pe o temă de Paganini! Nu m-am simțit defel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un spirit critic, acuratețe analitică și, peste toate, de o capacitate sintetizatoare absolut excepționale, dar ale cărei dimensiuni și format reduse îl determinaseră pe autor - mereu predispus a-și întâmpina interlocutorii curioși cu o fină autoironie, ce-i trăda însă inegalabila-i modestie - să o numească invariabil „Visul Maicii Domnului”. Tema abordată, veritabilă și oportună introducere în istoria relațiilor internaționale ale României, constituia de fapt sinteza unui scenariu analitic și a unui proiect științific gândite à la long, cu suita înfăptuirilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
The Emanation of the Giant Albion, 1804-1820. (BCW: 620-747). Se cunosc cinci (sau, după Keynes, șase) copii complete ale acestui poem (avînd 100 de plăci), dintre care doar una este în întregime colorată 5. Această copie, considerată ca fiind culmea inegalabila a desăvîrșirii artei iluminate blakeene, a rămas nevînduta pînă la moartea lui Blake. Deși poemul Jerusalem, fără îndoială capodoperă cosmo-poetică a lui Blake, are pe pagina-titlu înscris anul 1804, totuși nici una dintre copiile complete ale acestui poem nu a fost
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a se bucură de "împerechere-încîntătoare" ("lovely copulation"), dar el nu poate accepta așa ceva, fiind limitat de lege și tradiție. În The Marriage of Heaven and Hell, satiră, vizionarismul, umorul, poezia și filosofia se îmbină într-o manieră de-a dreptul inegalabila. Poemul este o satiră viguroasa și acidă, la adresa moralității convenționale, a instituțiilor religioase și statale care au creat, prin opresiune, închisori și bordeluri; energia sexuală nu este în sine un rău, ci doar represiunea acesteia; predicatorii moralității nu înțeleg că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la unificare unui popor atât de fragil și fragmentat. Toate aceste elemente nu încearcă să știrbească cu nimic forță mobilizatoare a muzicii lui Verdi, în mod special modul în care au fost elaborate celebrele sale coruri, de o mare și inegalabila putere expresiva. Nu încape cea mai mica îndoială că Giuseppe Verdi a fost un mare patriot dar nu se poate face o legătură între muzică să și evenimentele politice din epoca deoarece operele sale, care reflectă aceste fapte, au fost
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
doctori, de la președintele tribunalului pînă la grefier și ultimul aprod (diferența e doar că, la primul, se scrie cu majusculă Dr., la ceilalți, firește, cu literă mică dr.), iar plagiatul e veșnic: astfel, după un proces în care a apărat inegalabilul Ludovic L., s-a hotărît în instanță prescripția unui plagiat doar dacă este descoperit după cel puțin trei secole de cînd a fost enunțat originalul: "Un caz deosebit de interesant s-a născut din această înțeleaptă prevedere: un oarecare Baldwin Sulici
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]