620 matches
-
Bocanegra, care asculta cu atenție schimbul de vorbe, să afli ce i-a Îndemnat pe câțiva oameni drepți să plănuiască morțile acelea?... Să-i Împiedice pe păcătoși să Înșele buna credință a regelui, stăpânul nostru, și să ducă zălog o infantă a Spaniei pe tărâmul ereticilor?... Alatriste negă Încet din cap. — Nu-s curios. Aflați domniile voastre că nu țin să știu nici măcar cine este cavalerul acesta mascat din fața mea. Îi privi cu o seriozitate batjocoritoare, insolentă. Nici celălalt, care, Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
era Încă departe de viitorul acela atât de funest, iar Madridul tot mai era capitala tuturor Spaniilor (a noastră și a celor de peste mări) și a Întregii lumi. Zilele acelea, ca și săptămânile următoare și lunile cât a durat logodna infantei noastre María cu principele de Wales s-au scurs pentru madrileni numai În serbări de tot felul, cu cele mai frumoase doamne și cei mai plăcuți cavaleri roind Împrejurul familiei regale și a ilustrului ei oaspete În rúas somptuoase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
unirii celor doi tineri, nobilimea și populația Madridului rivalizau În omagierea moștenitorului coroanei engleze și a alaiului de compatrioți de-ai săi care Încetul cu Încetul l-au Înconjurat la Curte. Se sporovăia În locurile de clacă din oraș că infanta Începuse să Învețe englezește și că Charles În persoană studia cu teologi Încercați doctrina catolică, Întrucât dorea să se convertească la credința cea adevărată. Nimic mai departe de realitate decât această ultimă pătăranie, după cum avea să se constate mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vindecat tăieturile primite imparțial, s-au apucat de citit proză și n-au mai pus mâna pe un sonet În tot restul vieții lor. În dimineața aceea, pe treptele de la San Felipe, tema conversației generale era principele de Wales. Și infanta. Pălăvrăgeala curtenească era pigmentată cu știrile referitoare la războiul care reizbucnise În Flandra. Îmi amintesc că soarele strălucea pe un cer foarte albastru și foarte curat deasupra acoperișurilor caselor dimprejur, iar locul de taifas fremăta de mulțime. Căpitanul Alatriste, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În jos Împreună, din cele două capete ale vieții, la cartierul nostru Înfrunzit. Curând am Început să merg. Animat de cadouri frumos Împachetate, alergam prin cadrele filmate de tatăl meu. Pe acele prime Crăciunuri de celuloid eram Înfofolit ca o infantă. Ahtiată să aibă o fiică, Tessie sărise puțin calul cu Îmbrăcămintea mea. Fustițe roz, manșete de dantelă, fundițe colorate În păr. Nu-mi plăceau hainele și nici pomul Înțepător de Crăciun și de obicei sunt filmată izbucnind dramatic În plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu știi?! E de Albert Samain, cel mai mare poet francez, mai mare decât Lamartine. E o celebritate. De Samain Felix auzise și-și aduse chiar aminte că văzuse între cărțile Otiliei un volum destul de vechi, Au jardin de l'Infante. Dar nu-l citise fiindcă nu-l atrăsese până acum poeziile. Îl interesau romanele care înfățișau cazuri de energie virilă, de tenacitate în ambiție, biografiile oamenilor mari, în genere toate cărțile care tratau despre problema educării voinței. În anul acesta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Chinchón. Prin Fernando de Cabrera, familia conților de Chinchón din Spania a primit titlul de la Carlos al V-lea, În 1520. Luis Jerónimo (m. 1647), al patrulea conte de Chinchón, a fost vicerege În Peru. Titlul, cumpărat În 1738 de infantele Felipe, fiul lui Felipe al V-lea, a fost cedat fratelui său. Fiicei acestuia, María Teresa (1779-1828), căsătorită cu Godoy, Goya i-a făcut portretul În 1800. Artistul a renunțat la notele satirice, imprimând tabloului nuanțe extrem de delicate. Fondul Întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de rafinamentul lui, de „degenerarea“ dorințelor sale care, uneori, ating patologicul divin, monstruosul delicat, animalier (paianjeni îngrozitori lucrați ca o bijuterie de lux, gușteri cu guși umflate doar aparent dizgrațios etc.)... sau diformul medieval ce te face să savurezi o infantă cu cearcăne secrete, datorate practicilor singulare, îmbufnată în gulerul ei dantelat, însă gheboasă, cu un picioruș întors ademenitor de o sechelă poliomielitică sau cu un șold dizlocat congenital sub horbota imperială... Regine cu buză de iepure... molestându-și sânii în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Tate Gallery, înghesuind pictura lui Turner, Furtuna de zăpadă: Armata lui Hannibal traversând Alpii, iat-o pe mama lui Terry, zâmbind. Își șterge mâinile cu un prosop de vase cu dungi albe și roșii. La muzeul Prado, sprijinită de portretul Infantei lui Velasquez, iat-o pe Rudy, prietena lui. Sau pe Boner, câinele lui. Sigur, ar fi opera lui, semnătura lui, dar ar face-o pentru a aduce glorie oamenilor pe care-i iubește. Păcat că majoritatea lucrărilor avea să sfârșească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mai bine zis de dedesubtul ea, din substanța ei divină, iar alteori, mergând în sus pe râul Bidasoa din vecinătate, trec pe lângă insulița a Fazanilor unde s-a pus la cale căsătoria lui Ludovic al XIV-lea al Franței cu infanta Spaniei, María Teresa, fiica regelui nostru Filip al IV-lea, Habsburgul, și s-a semnat Pactul de Familie - „Pirineii nu mai există „, s-a spus, ca și cum cu astfel de pacte s-ar nărui munții de stâncă milenară -, și mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mă apropii de Urruña, al cărei orologiu ne spune că toate orele rănesc și ultima ucide - vulnerant omnes, ultima necat - sau, mai departe, la San Juan de Luz, în a cărei biserică-mamă s-a căsătorit Ludovic al XIV-lea cu infanta Spaniei, zidită fiind după aceea poarta prin care s-a intrat la cununie și s-a ieșit apoi de la ea. Și alteori mă duc la Bayona, care mă reinfantilizează, care mă restituie copilăriei mele binecuvântate, eternității mele istorice, deoarece Bayona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ochii închiși, deși nu-i văzuse în muzee, iar el nu era decât un student în inginerie al unei republici islamice. În copia de mărimea unei pagini de carte, nu regăsi scuturile gravate ale cuceritorilor și nici pliurile din mantiile infantelor. Dar Godun păstrase la locul ei lumina orbitoare a Asiei, care se lovea de loggia de granit din fundal, caii și călăreții cu coifuri, iar în spatele mezinei lui Darius - o maimuță ca smoala, șezând pe o balustradă și legănând între
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de Amarante. Mulțimea strigă: "Trăiască Regele absolut! Moarte Constituției!" De abia se potolise mișcarea Contelui de Amarante, când un regiment de infanterie se revoltă la ieșirea din Lisabona. La Vila-Franca, garnizoana încearcă o mișcare asemănătoare. Al doilea fiu al Regelui, Infantele Don Miguel, ia comanda trupelor, jurând că va "dezrobi pe Suveran din ghearele masoneriei". Don Joîo VI rezistă câtva timp, dar în cele din urmă făgăduiește să dea țării o "rînduială nouă". Făgăduială, însă, care n-a potolit curentul antirevoluționar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că va "dezrobi pe Suveran din ghearele masoneriei". Don Joîo VI rezistă câtva timp, dar în cele din urmă făgăduiește să dea țării o "rînduială nouă". Făgăduială, însă, care n-a potolit curentul antirevoluționar. Astfel că, la 30 aprilie 1824, Infantele Don Miguel încearcă din nou o lovitură de stat, ca șef al insurecției regimentelor din Capitală. În manifestul adresat trupelor, el spune că trebuie să "triumfe opera începută, dîndu-i o stabilitate sigură și nimicind odată pentru totdeauna banda pestilențială a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nou o lovitură de stat, ca șef al insurecției regimentelor din Capitală. În manifestul adresat trupelor, el spune că trebuie să "triumfe opera începută, dîndu-i o stabilitate sigură și nimicind odată pentru totdeauna banda pestilențială a masonilor". În aceeași zi, Infantele dă o proclamație către Portughezi: "Sau murim în glorioasa luptă în care ne aflăm angajați sau tăiem de la rădăcină râul care ne doboară, nimicind odată pentru totdeauna infernala rasă masonică, înainte ca ea să ne nimicească pe noi". Dar "infernala
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Sau murim în glorioasa luptă în care ne aflăm angajați sau tăiem de la rădăcină râul care ne doboară, nimicind odată pentru totdeauna infernala rasă masonică, înainte ca ea să ne nimicească pe noi". Dar "infernala rasă masonică", de care vorbește Infantele Don Miguel, e mai tare. Corpul diplomatic din Lisabona, printr-o "intervenție rușinoasă" (Pimenta), desparte pe Rege de forțele lui Don Miguel, îl izolează pe un vas englez și-l silește să-și demită fiul din funcția de comandant suprem
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
desparte pe Rege de forțele lui Don Miguel, îl izolează pe un vas englez și-l silește să-și demită fiul din funcția de comandant suprem al armatei. "Revolta din aprilie" (Abri'ada) a eșuat prin intervenția marilor puteri iar Infantele Don Miguel se îmbarcă, la 13 mai, pentru o lunga călătorie în străinătate. Odată cu plecarea lui Don Miguel - șeful necontestat al antirevoluției tradiționale monarhice și catolice - mișcarea de rezistență împotriva "înnoirilor" pălește. Este însă mai greu de înțeles gestul Regelui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
porțile războiului civil" (Pimenta). Don Pedro abdică în favoarea fiicei sale, Dona Maria da Gloria, pe care hotărăște s-o dea de soție fratelui său, Don Miguel. Este o situație tulbure, absurdă, pe care nimeni n-o acceptă. Și curând după ce Infantele Don Miguel se întoarce în țară, ca regent, e silit de popor să se proclame rege (1828). Manifestațiile care au dus la încoronarea lui au un vehement caracter antimasonic și xenofob. ,,Moarte tuturor englezilor care au prădat Portugalia! Moarte ambasadorului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Charlie Chaplin, cu ecran, unde-mi văd avatarurile mici și dese prin care trec ca porumbelul păcii. Dublu clic, săgeată, pun nori pe fundal și-o muzică simfonică de deschidere exuberantă a programului, Requiemul lui Verdi. Sau Pavana pentru o infantă defunctă. La pian. Enter. E timpul, iubită cititoare, să scriu acum despre oameni și să recunosc că nu-ți Înțeleg prea bine semenii, că ai mei nu sînt. Pentru viața mea de la balcon și pentru personaje am nevoie doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
despre ce trebuie să urmeze Între noi. Coborâm sobri din autobuz. Înainte de casă, ne oprim brusc lângă un zid din strada Paris. Ochii ei albaștri mă privesc intens. Nasul acvilin de o finețe antică Îi freamătă. Are fața văroasă, de infantă á la Velásquez, părul la fel de roșu-aprins, buclat În jurul frunții. Mă sperii cât de vie poate să pară; vie ca În tabloul unui mare artist. Gâtul neverosimil de subțire, capul ușor aplecat spre mine, ochii umezi de așteptare, nasul fin, buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și ca și cum nu s-ar fi Întâmplat nimic Între noi. Deși o repudiez fizic de când am descoperit că mă-nșeală, am o dorință obsesivă de a o poseda toată ziua. Camera noastră e invadată de feromoni. Niciodată corpul ei de infantă frigidă nu m-a excitat atât. Ea știe asta și gângurește amoros ca o fecioară după primul act. Mi se prosternează la picioare după fiecare orgasm. Îmi repetă că nu m-a Înșelat cu nimeni și că eu aiurez culpabilizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Eu Meine Liebe, Disciplina habsburgică mă nevrozează; prea multă curățenie, prea mult stil Înalt, Îmi e dor de praful și mirosul de usturoi balcanice. Bă, ce-aș mai mânca niște mititei! Am colindat mai multe zile prin Kunsthistorischemuzeum: să vezi Infantele lui Velásquez, despre care știam de la tine, să vezi cât Breughel au; aici era de tine, genialoidule, dar ce să-i faci?! M-am dat În Roată În Prater până am amețit. Mâine fug la Veneția până nu se scufundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Perioadă 1886-1917, București, 1968; Eugen Ionescu, Teatru, I-II, București, 1968-1970, Jocul de-a măcelul, București, 1973; Romain Gary, Prima dragoste, ultima dragoste, pref. Romul Munteanu, București, 1968; Henri Perruchot, Gauguin. Tahiti, București, 1968; E. Lafuente Ferrari, Velásquez. Infanți și infante, București, 1968; J. E. Muller, Klee. Figuri și măști, București, 1969, Pictură modernă, vol. IV: De la cubiști la primii abstracți, București, 1969; H. Chevalier, Pictură modernă, vol. V: Pictură abstractă, București, 1969; N. Kazantzakis, Alexis Zorba, București, 1969; Albert Camus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285183_a_286512]
-
Rotică, Mihail Cruceanu, care dă și istorioara Florile, alături de Emil Gârleanu, D. Iov, I. Dragu, Al. Ciura, Corneliu Moldovanu, Eugen Boureanul ș.a., teatrul fiind ilustrat de Zaharia Bârsan (Trandafirii roșii) și I. U. Soricu. Traducerile din Albert Samain (Elegie și Infanta), Shakespeare (Macbeth, fragment), Milton (Paradisul pierdut, fragment), Goethe (Faust, fragment), Alfred de Musset (Lucia), Victor Hugo (Pan) sunt semnate de Marcel N. Romanescu, Al. Iacobescu, Th. Roman ș.a. În V.l. Tudor Vianu figurează cu necrologul Émile Faguet. Se publică, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290528_a_291857]
-
blocheze posibilele negocieri de căsătorie între Ludovic al XIV lea, regele Franței și regina Cristina a Suediei. Spania era interesată de o alianță cu adversarul său secular, Franța. Acest acord de neagresiune teritorială putea fi parafat printr-o căsătorie între infanta spaniolă și Ludovic al XIV-lea. Din acest motiv, Don Antonio Pimentel a depus eforturi susținute în a o sprijini pe regina Cristina în decizia sa de a renunța la tronul Suediei. După ce regina a ajuns la Roma, în deplină
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]