2,143 matches
-
răstorni logica și natura? Întrebă priorul. Cuvintele acelea Îi sugeraseră un gând. Și galera pe care o explorase părea să fie o incredibilă răsturnare a sensului lucrurilor. Un obiect născut pentru a ocroti viața pe mare, transformat Într-o ambarcațiune infernală. - Dar Dumnezeu ne-a poruncit să luăm În stăpânire pământul, să Îi numim bogățiile, să Îi reglăm nestatornicia. Și orologiile dumitale, meștere Alberto, sunt niște regulatoare. Arta dumitale nu e și ea blasfematoare? Atunci, n-ar trebui să scrii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
voi pomeni În beznă, iar singura lumină vizibilă a stelelor va fi pentru mine amintirea. De aceea trebuie să mă grăbesc. Continuară să pășească În tăcere. Poetul Încerca să se mențină la pasul Însoțitorului său, viguros și iute, În ciuda căldurii infernale. - Mărșăluiești ca un cal berber, messere. Oare În călătoriile dumitale ți-ai dezvoltat mersul acesta? izbucni el după ce, În mai multe rânduri, fusese silit să alerge ca să Îi rămână alături. Celălalt se opri, zâmbind. - Așa este, priorule. Există pământuri, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu ochiul, dar ceva l-a speriat și, din clipa aceea, s-a ținut departe, până În noaptea incendiului. Dante era perplex. Inelul lui Satan... Se uită din nou spre pădurea de stâlpi carbonizați care se ridica În jurul său. Un codru infernal lovit de mânia lui Dumnezeu. - Împrăștiați-vă, strigă el spre oameni, care se opriseră În așteptare. Și căutați. - Ce trebuie să căutăm? Întrebă unul din ei. - Nu știu. Orice. Orice lucru neobișnuit. Oamenii pătrunseră precauți În zona incendiului, atenți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și se prăbuși zgomotos, răspândind un nor de scântei. Un cor de exclamații de durere se ridică din grupul de mușterii cel mai apropiat, când aceștia fură, loviți din plin de ploaia de foc. Oamenii păreau prinși Într-un dans infernal, În efortul disperat de a-și scutura din păr și de pe haine bucățile de jar aprins. Se loveau peste mâini și peste picioare printre Înjurături și imprecații, ignorându-l pe Dante. Ceilalți, Însă, odată depășit momentul de zăpăceală, continuau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se opri o clipă, privind În urmă. Își alipi policarii și arătătoarele, ridicându-le deasupra capului. - Feciori de cățea blestemați, denaturați mizerabili! Iată focul care vă așteaptă și pe care o să-l aveți. Toată taverna se transformase Într-o bolgie infernală. Numai cei patru străini rămăseseră nemișcați la locurile lor, observând scena ca niște spectatori de pe treptele unui amfiteatru roman. De cum ajunse afară, o luă la goană, temându-se să nu cumva să fie urmărit de careva. Însă ușa tavernei rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
apoi se scufunda din nou, adâncindu-se În mormântul său lichid. Era ceva ieșit din comun, se gândi poetul, În acea alegorie a unei Învieri neîmplinite. Ca și cum mortul ar fi refuzat să coboare În groapă și, În același timp, puterile infernale l-ar fi Împiedicat să se Întoarcă, oprindu-l de fiecare dată În pragul eliberării. - De ce nu s-a gândit nimeni să oprească moara? strigă Dante spre unul dintre străjeri, care, cu mâinile Încrucișate, urmărea scena. - Morarul Încearcă s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-se pe pardoseală, Încolăcindu-se pe candelabre. I se păru că se ridicase În picioare, cu toate că Încă mai simțea relaxarea somnului, și făcuse câțiva pași Încercând să se Îndepărteze, ajungând până la colțul unde Își amintea că era poarta acelei abații infernale. Dar un horcăit dinapoia uneia dintre oglinzi Îl reținu, Împietrindu-l de frică. În centul octogonului, o pată de umbră arăta că acolo se deschisese un hău. Un huruit părea să vină de jos, ca și când niște pilaștri uriași ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de mâna a doua aflat pe scenă. Toată partea de sus a turnului era În flăcări, asemenea unui torțe uriașe În noapte. Din pricina căldurii, tuful din construcție Începuse să se carbonizeze și el, iar vântul Îl purta Într-un nor infernal de scântei. Dacă cineva se refugiase acolo sus, nu mai putea fi de acum decât cenușă spulberată de vânt. Ceva se mișcă În dreptul primul etaj, unde o ferestruică dădea către un balcon Îngust din zidărie. Doi bărbați apăruseră, atrăgându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
posibil În Puglia, aici se va petrece, continuă cu hotărâre, Îndreptându-și mâna către masa de marmură din spatele lor. - Ca Toma necredinciosul, vrei să cauți adevărul În sânge, murmură astrologul cu glasul schimbat de ciudă. Sângele acela va stinge focul infernal al mândriei dumitale, Îți va domoli obrăznicia. Nu mă tem de provocarea dumitale. Așadar, intră În templu, dacă Îndrăznești să-l profanezi cu știința dumitale zăludă. - Pe poarta dinspre miazănoapte. În Baptisteriu se fac ultimele lucrări la mozaicul cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
căria s-au sfărâmat în trecut, deseori, armatele inimicilor noștri. Ca situație geografică, România se învecinește: la nord și la vest cu Austro-Ungaria, la vest cu Rusia și cu Turcia și la sud cu Turcia. O Vest al României, regiune infernală, În care ruși și unguri cu turci amestecați Pândesc să treacă Prutul, în oarde adunați, De doctorul Vlădescu de n-ar avea sfială. Săracul Ștefan Vodă! Crișu el, la răsărit avea tatari, la miazănoapte țara leșască, la apus Ardealul, la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
urma să primesc apoi și un contract pe care să-l semnez și să-l returnez însoțit de o scrisoare de mulțumire. Prietena mea se mutase într-o garsonieră și ne cam certasem puțin. Ea începu prima, cu o agresivitate infernală, tunând și fulgerând cu dispreț asupra tuturor bărbaților din lume, pe mine așezându-mă pe primul loc. Mă făcuse încrezut, afemeiat, snob, egosit. Seara, când m- am dus la ea, n-am mai găsit-o. Am așteptat-o mult până în
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
când vei afla vestea. Nu mă gândesc la sentimentalismul ieftin în care te-ai putea complace. Nu. Dacă vei încerca să-ți imaginezi ce bucurie simt eu că mă eliberez complet de suferința de a trăi și de această viață infernală, cred că supărarea ta va dispărea treptat. Oricine mă va condamna pentru sinucidere sau mă va judeca cu o expresie de superioritate, declarând, fără să ofere în schimb nici cel mai mic ajutor, că ar fi trebuit să-mi trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
strălucitori și albi ai mexicanilor nu sunt probabil străini de obiceiul lor de a mânca de mici tortilla, căreia laptele de var îi dă și gust și o culoare deschisă. ) încerc un sos de ardei iuți. Un fel de fiertură infernală. Dar abia am gustat și îmi simt gura în flăcări. Se bea pulque, băutură făcută din sevă de agavă lăsată să fermenteze și îndulcită cu miere și, datorită ei, după câteva minute de tăcere, limbile se dezleagă din nou. legendă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fie și numai pentru o clipă, înainte de a mă duce la culcare. M-am întors cu mașina la locuința lui Palmer. Se lăsa din nou ceața. O pâclă galbenă ca pucioasa învăluia lămpile din Pelham Crescent, instaurând parcă un camuflaj infernal, iar pașii mei lăsau pe trotuar urme umede lipicioase. Zgomotul traficului nu pătrundea până aici. Zona era cufundată în tăcerea bolnăvicioasă a ceții atotstăpânitoare. Noaptea londoneză uriașă se strângea în jurul meu ca o temniță rece în care umezeala se târa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
atingeau, figurile lor radiau către mine din mijlocul luminii aurii. Am închis ușa dormitorului așa cum închizi ușa unui sanctuar sau a unui triptic sacru. Lumina rămase dincolo de ușă. 16 Am coborât treptele spre pivniță, împiedicându-mă și înjurând. Lada era infernal de grea. Am ajuns cu ea jos și i-am dat un picior. Sticlele au zornăit dojenitor. Un bec fără abajur și foarte slab lumina grota mucegăită care era pivnița lui Palmer. Un loc mai sumbru decât o pivniță obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mâinile de cap, care părea gata să plesnească, m-am ridicat tremurând. Am urcat treptele și am ajuns în hol. Ușa de la intrare era deschisă iar afară, la câțiva pași de ușă, atârnând ca o perdea, plutea ceața gălbuie, opacă, infernală, complet neclintită. M-am oprit în prag. În tăcerea umedă și găunoasă am auzit ecoul pașilor ce se depărtau. Am pornit-o de-a lungul străzii, chiar am alergat puțin, apoi m-am oprit să ascult. În spatele meu, pe pavajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mărșăluia. Grupele române dădeau atacuri asupra caselor de unde se trăgea... Sâmbătă seara pe la orele 11 șa douaț alarmă. Toată lumea la adăpost. O ploaie luminoasă de gloanțe. Două avioane nemțești aruncă de la mică altitudine rachete luminoase roșii și albastre. Un zgomot infernal de Împușcături luminoase. Observ că din clopotnița bisericii Sfânta Paraschiva din dosul casei mele o mitralieră trăgea de zor cu trasoare. Când m-am uitat În sus pe cer, făcea impresia unei serbări cu focuri de artificii... Actul unul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
de un joc de-a prinselea imaginar care s-a desfășurat În gară și care i-ar fi distrat pe aliați - cu toate că, a recunoscut Atudori, În același timp „toată lumea șevreiiț din vagoane strigau, zbierau, cereau apă, ajutor făcând un zgomot infernal”136. Jocul a continuat atât cât i-a distrat pe soldați, dar În cele din urmă au câștigat țiganii. La ora 2 noaptea, polițistul Botez și adjunctul său au chemat la postul de poliție 16 țigani, pe care i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
împotriva mea - oh, ca să se autoprotejeze, după cum ai spus. Dar ca să amestece durerea aceea sfâșietoare cu o ciudă meschină, cu răutate mârșavă, cu răstălmăciri și minciuni - această adâncă și fermă hotărâre de a preschimba o realitate cruntă într-un mecanism infernal menit să-l anihileze pe celălalt - asta-i lucrătura diavolului - așa ceva corupe totul, totul... Dar trebuie să privești lucrurile și din punctul lui de vedere. Exact. A fost vina mea și am păstrat tăcerea - am tăcut, la început pentru că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar nu vedea cum ar putea-o face. Îl întrebă: — Unde e Stella acum? Nu știu, presupun că în Druidsdale. Acolo am lăsat-o. Eu m-am mutat la Diane. Plecăm în Spania. — Tu și Diane? — Da. Dar totul e infernal, atât de negru, ca un vis odios, și trebuie să fac iarăși totul de la început. — Să faci ce? Lucrul acela îngrozitor pe care l-ai săvârșit? — Nimic, nimic, mi-am văzut dublul cu un ciocan în mână. Cum poate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cel de-al Treilea Templu Solomonic, nu s-a înălțat. Vițelul roșu nu s-a născut, încă. Din Castelul Sant'Angelo, din Castelul Gandolfo și din Basilică, Sanctitatea Sa, Primul Episcop, Papa, păstorește Roma. Urbi et orbi. Despre ultimul Antichrist, progenitura infernală, să fiu iertat, dar eu, unul, mărturisesc umil că nu am auzit. Cum n-am auzit nici despre Mabus. Nici despre Mahdi Solitarul. Nici despre Imamul sau despre Padișahul Neștiut. Nici despre Ivan Țarevici. Și nici despre Alt-Cineva. Și sunt
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pacifică, la catastrofa generalizată, viitoare! Nu există cale de întoarcere! Stafiile carnagiului și ale pierzaniei, vor fi îmbrățișat orașul, iar sărutul distrugerii și al calvarului îl va face să ardă ne-ntrerupt, în noapte, mistuindu-l, calcinându-l..., până la scrumul primei infernale dimineți, de după. Adversarii nu trebuie nicicum subestimați. Diavolii, etern-damnații, făpturi decăzute și spurcate, luntrașii lacului de foc și de pucioasă, de la hotarele întunecimii, au fost printre îngerii cei mai puternici și mai mândri. Au fost heruvimi! Totuși, alegerea vă aparține
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de liliac! Din boturile întreite, se scurgea necontenit, odată cu saliva verde, leșioasă, și un fel de muget țiuitor monoton, egal, exasperant, care servea negreșit, nu doar intimidării adversarului, cât mai ales orientării, prin întuneric și printre obstacolele terestre, a acelei infernale Creaturi. Cățelul Pământului! Cerberus! Fratele Hidrei și Gorgonelor! Mă tem că m-am scăpat și eu pe mine! Ptiu...! Să nu vă prind că mâncați borș cuiva, că vă omor! Boss, fii atent! La doi! zice Dănuț, scoțând cutia de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
stabilizându-se pe ecranul monitorului în funcțiune. Unde rulează acum un text, cu același ritm și cu aceleași caractere grafice, precum mesajele recepționate de la Înger, pe telefonul mobil al lui Dănuț: " Asmodeus, Sephirahul plurivalent, Șarpele beznelor, Împodobit cu tot focul infernal, Chiar acum vă judecă. Nici o speranță! Doar Acela vrednic, Va să smulgă sabia și Să spargă oglinda, Deschizând porțile veșniciei, Pentru cei plecați! " Dan! Dănuțule!! Dane...!!! Strigătul înfricoșat, dar și hilar, al Fratelui, întrerupe brutal tirada doctă și sforăitoare a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
BUONOCORE sunt șterse, roase de patina timpului. — Ce facem? Ăsta nu răspunde, murmură agentul simplu. Din apartamentul 27 se aud voci - ca un bâzâit nedefinit. Cine-i Înăuntru? Mai demult, aici locuiau toți, a spus vecinul - copiii făceau o gălăgie infernală, mergeau cu patinele pe terasă, era inutil să protestezi cu Buonocore, un tip Îngâmfat care se credea Dumnezeu pe pământ, dar apoi mama Îi luase cu ea și nu i-a mai văzut nimeni. Dar astea nu sunt voci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]