628 matches
-
ripostează și ea se ridică de la masă. Îndrăgostiții mai rămân împreună și apoi își iau rămas bun. Petre își continuă călătoria cu trenul. Ceilalți doi băieți ajung la casa tatălui lui Ștefan, unde sunt întâmpinați de concubina acestuia, Frosina Popescu, infidelă când bărbatul ei nu se afla în oraș. Merg apoi la casa mamei lui Ștefan, care închiriase o parte din camere unor elevi de la școala unde lucra ca îngrijitoare. Petre a sosit la destinație între timp și îl întâlnește într-
Prea tineri pentru riduri () [Corola-website/Science/319466_a_320795]
-
Palatului de Iarnă în iarna anului 1880. Curteni au răspândit povești potrivit cărora Țarina aflată pe moarte era forțată să audă zgomotul produs de copiii Ecaterinei, însă camerele acestora erau departe de cele ocupate de Țarină. Deși Țarul a fost infidel în mai multe rânduri în trecut, relația sa cu Ecaterina a început după ce împărăteasa, care a avut opt copii, a încetat de a mai avea relații cu soțul ei, la sfatul medicilor ei. După ce împărăteasa a cerut să întâlnească copiii
Ecaterina Dolgorukova () [Corola-website/Science/319994_a_321323]
-
prima lui soție, Josefina. Josefina fusese în trecut căsătorită cu Alexandre Beauharnais, dar acesta a murit în timpul Revoluției Franceze. Josefina era acum văduvă. Napoleon s-a îndrăgostit de ea și la scurt timp s-au căsătorit. La început Josefina era infidelă soțului, printre cei mai cunoscuți amanți ai ei numărându-se și ofițerul Hippolite Charles. Napoleon a început și el sa aibă numeroase aventuri. În timpul campaniei din Polonia a cunoscut-o pe tânăra Maria Walewska, de care s-a îndrăgostit. Maria
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
capitular reprezintă una dintre problemele discutate în literatura de specialitate. Dintre opiniile exprimate se desprind: atitudinea intoleranță a lumii islamice față de străini ( atitudine care ar fi fost adoptată și de otomani); atitudinea negativă a musulmanilor, în special față de comerțul cu infidelii ( cauzat fie de caracterul războinic al turcilor, fie de religia islamică, care nu ar fi încurajat negoțul); adoptarea și de către otomani a principiului medieval al personalității legilor, principiu aplicat deja în lumea mediteraneană față de străini. Originea juridică a „sistemului capitular
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
În cadrul zonelor controlae de otomani, negustorul avea și dreptul de a circula și, foarte important, de a ieși. Străinul era protejat atât timp cât era valabilul aman-ul, conform seri at-ului. Aman-ul putea expiră și când se declanșa un război, infidelii trebuiau să părăsească teritoriile otomane. În cadrul acestor capitulații, se hotăra că în cazul în care izbucnea un război, ambele parți trebuiau să asigure protecția negustorilor. De multe ori, sultanul trimite porunci voievozilor români ce le interziceau acestora să nu jefuiască
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
efort. Acest termen era prezent și în epoca arabă preislamica, și avea însemnătatea de „efort susținut spre un scop determinat. Djihadul are mai multe interpretări: acțiunile credincioșilor musulmani pentru a-și dovedi credință, expediție militară împotriva arabilor musulmani, război contra infidelilor, lupta credinciosului pentru autoperfecționare morală și religioasă, efortul intelectual din domeniul apologeticii musulmane, munca juriștilor în căutarea soluțiilor de drept. În Coran, rădăcina dh.h.d nu se referă cu predilecție la război și religie, derivă în general de la verbul
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
legimitarea războaielor dintre musulmani), trecerea de la djihad ofensin la defensiv, stimulentele doctrinei și somația ( da wa). Singurele discriminări utilizate în vremea Profetului sunt cele dintre „credincioși” sau musulmani, si necredincioși, sau nemusulmani ( politeiștii - musrikun și „oamenii Cărții” - ahl al-kitab). Exstă infideli care locuiau în Casa războiului, și cei care locuiau în Casa Islamului. A doua disjuncție există între muslim și harbi ( un inamic potențial). Termenul de harbi era identificat cu infidelul (kafir) care nu plătește tribut (djizye) statului otoman și trăiește
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
sau nemusulmani ( politeiștii - musrikun și „oamenii Cărții” - ahl al-kitab). Exstă infideli care locuiau în Casa războiului, și cei care locuiau în Casa Islamului. A doua disjuncție există între muslim și harbi ( un inamic potențial). Termenul de harbi era identificat cu infidelul (kafir) care nu plătește tribut (djizye) statului otoman și trăiește în „Casă Războiului”. Acest atribut era aplicat locuitorilor, mărfurilor, negustorilor etc. Lumea era împărțită între aceste două zone: dar al-Islam și dar al-harb.În textele juridice clasice s-a insistat
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
al lui Allah care curăță pământul de murdăria politeismului. Este sabia lui Allah și protectorul credincioșilor. Martirajul - cei care mor pe calea lui Allah devin martiri. Existau 2 tipuri de martir: civil său militar. Tot potențialul militar trebuia îndreptat împotriva infidelilor, astfel că era interzis orice lupta împotriva musulmanilor, iar doctrina nu putea percepe că un grup de credincioși să verse sângele unor musulmani. Unitatea musulmană s-a rupt la mijlocul sec. VIII, apogeul fiind atins de proclamarea califatelor independente de Bagdad
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
musulmană s-a rupt la mijlocul sec. VIII, apogeul fiind atins de proclamarea califatelor independente de Bagdad în sec. X Pentru șiiți: legitimarea luptelor dintre musulmani a fost o operațiunei simplă, astfel că cei care respingeau învățătură șiită erau calificați drept „infideli”. Pe langă dar-al-Islam și dar-al-harb, măi apre și dar-al-imam, adică zona în care domină adevărată credință, șiismul. Lumea sunnita era resposanbilă pentru represiunile îndreptățea împotriva adepților lui Ali. Sunniții erau incluși în categoria dizidenților interni. Pentru sunniți: pentru ei , problema
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
zona în care domină adevărată credință, șiismul. Lumea sunnita era resposanbilă pentru represiunile îndreptățea împotriva adepților lui Ali. Sunniții erau incluși în categoria dizidenților interni. Pentru sunniți: pentru ei , problema era reprezentată de definirea jihadu-ului, care trebuia îndreptat doar împotriva infidelilor. Va apărea ideea de jihad coercitiv, care avea drept scop justificarea acțiunilor represive ale autrității de drept, insă luptele împotriva musulmanilor nu erau numite djihad, ci doar lupta( în lumea musulmană era 4 școli teologice: safită, hanefită). Shafi' ițul al-Mawardî
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
renega religia prin negarea publică, refuzul de a achita impozite sau de a se supune agenților puterii centrale. Atitudinea comunității musulmanilor față de apostați era: să încerce să îi convingă să revină la Islam, și îi omoare, iar delcararea djihad-ului împotriva infidelilor putea fi amânat până era rezolvate problemele interne cauzate de apostați. Războiul împotriva apostaților nu începea imdeidat, mai întâi fiind nevoie că aceștia să fie avertizați. Pedeapsă cu moartea era aplicată pentru musulmanii majori care se aflau în depline facultăți
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Cea de-a doua categorie era numită astfel, deoarece aceste popoare aveau câte o cartea sfântă ( Evanghelia, Tora etc.) și care credeau în anumiți Profeți, însă nu și în alții. Cei care se încadrau în această categorie primeau denumirea de infideli ( și sabeeni și zoroastrienii intrau în acestă categorie). Odată cu islamizarea, si turcii au preluat acest model referitor la împărțiea oamenilor în aceste categorii. Termenul de kâfir era utilizat pentru a-i desemna pe cei care aveau o altă credință decât
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
proclamate califate rivale față de cel din Bagdad, motivul acestor războaie fiind legitimitatea. Atât shi iții cât și sunniții au fost nevoiți să iși legitimeze acțiunile împotriva rivalului religios. Pentru shi îți, cei care respingeau învățătură acestora erau considerați a fi „infideli”. Aceștia introduc un nou concept, dar al-imam, adică zona în care era practicată adevărată credință ( Shi ismul), iar dar al-Islam era format din teritoriile în care era practicat Islamul, însă în forma unor alte doctrine decât cea shi ita. Pentru
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
în care era practicat Islamul, însă în forma unor alte doctrine decât cea shi ita. Pentru sunniți, definirea conflictelor dintre musulmani ca fiind djihad a constituit o adevarată problemă. Ideea era că inamicilor religioși să le fie aplicat calificativul de „infideli”. Cu toate că aceștia nu era împotriva războiului coercitiv, răboaiele împotriva musulmanilor erau definite drept kitâl, adică lupte. Al-Maverdî a declarat că în afara djihad-ului existau trei tipuri de războaie: împotriva apostaților, împotriva rebelilor și împotriva răufăcătorilor. Apostați erau considerați cei care musulmani
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
că se ocupă de aprovizionarea trupelor sau îndeplinea activități care ajutau la purtarea războiului sfânt). În Islam nu există monahism, acesta fiind înlocuit de djihad. Era imposibil că djihad-ul să fie purtat de toți musulmanii. Că ofensiva armata, războiul împotriva infidelilor devenea o „obligație de suficientă”. Muhammad nu a plecat niciodată la lupta fără a lăsa pe cineva în spatele lui. În contextul în care erau destui oameni care să poarte războiul sfânt ofensiv, djihad-ul își pierdea din caracterul de obligație religioasă
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Somația trebuia să fie formată din două părți: notificarea pretențiilor și declarația de război. Astfel că întâi, musulmanii trebuiau să prezinte condițiile care, dacă erau îndeplinite de necredincioși, putea duce la o rezolvare pașnică a unui conflict. Somațiile erau adresate infidelilor, care erau împărțiți în două categorii: „arabii idolatri” - nu aveau decât două variante: convertirea la Islam sau moartea ( în această categorie intrau și apostații), și „oamenii Cărții” - creștinii și evreii, care dacă refuzau să se convertească la Islam, puteau plăti
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
1972 până în 1989. În 1997 este ales "membru corespondent" al Academiei Române, iar din 2005 devine președinte al Uniunii Scriitorilor din România. În 2006 a fost numit în funcția de ambasador al României la UNESCO. A debutat editorial cu volumul "Lecturi infidele" în anul 1966. În anul 2008 a publicat "Istoria critică a literaturii române", care poartă subtitlul " 5 secole de literatură ", în care a continuat eforturile de canonizare, cea de-a doua istorie a literaturii române de la origini pînă în zilele
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
ianuarie 1475, a emis o scrisoare care a circulat la toți monarhii creștini din Europa. Nu au venit decât scrisori de felicitare. Papa Sixt al IV-lea îi recunoștea meritele și faptele sale săvârșite cu înțelepciune și vitejie contra turcilor infideli. Văzând o lipsă de reacție, fie chiar de ostilitate din partea regelui polonez, Cazimir IV, Ștefan a apelat la Ungaria lui Matei Corvin. Ștefan s-a închinat, prin delegați, regelui maghiar Matia Corvin. Omagiul față de regele maghiar a fost materializat prin
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Douăsprezece umbre, Fata cu vioara, Regele visător, Trandafirul și călăul, Trenul fantomă, Turn înecat, Vraja vrăjilor" etc.) - 3. dramaticul eroic (adică "Balada celor șapte focuri, Balada lacrimei de aur, Capul de fată, Cea mai frumoasă floare, Coșmarul tiranului, Domnița blestemată, Infidelul, Mică baladă de dragoste, Pajul cu părul de aur, Răzbunarea șarpelui, Sfatul țării, Spada regelui" etc.). Nicolae Balotă sublinia faptul că «balada nu e pentru Radu Stanca un pretext istoric sau nu devine - pe plan tematic - o narațiune, ci un
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
căsătoria dintre Mariana și viitorul Iosif I al Portugaliei. Căsătoria a avut loc la 19 ianuarie 1729 la Elvas, Portugalia. Era o femeie foarte serioasă și a moștenit independența și puterile soțului ei. Soțul ei a fost în nenumărate rânduri infidel dar mândra Mariana Victoria nu se temea să vorbească deschis despre asta în societate deși nimeni nu se aștepta ca ea să facă asta. Mariana Victoria a fost o mare iubitoare de muzică și a moștenit pasiunea pentru vânătoare a
Infanta Mariana Victoria a Spaniei () [Corola-website/Science/317579_a_318908]
-
anului”. La scurt timp după promovarea cântecului, Jaime Jay, o fostă prietenă a interpretului Marvin Humes, a lansat o preluare după înregistrarea formației, numind-o „Cheat Again”. În compoziția sa îl blama pe Humes pentru faptul că i-a fost infidel, piesa fiind postată pe Youtube sub pseudonimul „JLX”. La scurt timp fanii grupului s-au declarat deranjați de atitudinea lui Jaime Jay, unii dintre ei făcând uz de o serie de cuvinte cu conținut vulgar. Pentru a-și promova preluarea
Beat Again () [Corola-website/Science/317637_a_318966]
-
Keyes, care a apărut și în videoclipul cântecului „Energy” al lui Keri Hilson) prin intermediul facturilor de telefonie, cărților de credit și telefonului său, model T-Mobile Sidekick. În videoclip se prezintă intenția lui Ashanti de a-l asasina pe iubitul infidel. De asemenea, sunt prezentate un cuțit pătat cu sânge, o echipă de investigații sau un grup de polițiști ce scot un cadavru din apartament. Pe tot parcursul vidoclipului, Ashanti cântă, în paralel cu derularea poveștii, într-o rochie argintie, într-
The Way That I Love You () [Corola-website/Science/315566_a_316895]
-
doua zi, a avut loc ceremonia nunții efectuată de arhiepiscopul de Canterbury, Thomas Secker. Mariajul a fost unul fericit, în ciuda trecutului amoros al soțului ei și a lipsei de simpatie a soacrei sale iar aparent, regele n-a fost niciodată infidel. Au avut 15 copii din care doi - Octavius și Alfred - nu au ajuns la maturitate. De-a lungul timpului, ea s-a bucurat de o putere considerabilă în regat însă n-a abuzat niciodată. Regele și regina s-au mutat
Charlotte de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315633_a_316962]
-
vara anului 2005, artista s-a căsătorit cu Michael Harvey, membru al grupului So Solid Crew, după o relație de cinci ani de zile. Cei doi s-au separat după doar un an, datorită faptului că Harvey i-a fost infidel lui Dixon, înșelând-o cu interpreta britanică de muzică R&B Javine Hylton. Michael și Javine au fost surprinși de prietenul lui Hylton, compozitorul britanic Karl Gordon, care a informat-o pe Dixon de cele întâmplate. Cuplul s-a despărțit
Alesha Dixon () [Corola-website/Science/315793_a_317122]