5,771 matches
-
publică. în cadrul unor expoziții, simpozioane, convorbiri sau chiar monologuri, el a căutat să argumenteze, cu o credință autentică și cu o enormă energie morală, necesitatea unei Arte înalte, pornită din infinitul originar și limitată, dacă se poate spune așa, de infinitul năzuinței spirituale. Acest tip de proiecție artistică protejează, în continuare, statutul romantic și demiurgic al artistului și asigură o viguroasă consecvență în gîndirea formei, în opoziție vădită și declarată cu statutul artificial pe care artistul l-a dobîndit în Occident
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
libertatea scrisului. în definitiv, poate că un roman nu se scrie cu jurnale, cu observații critice, cu examene neîncetate - care pînă la urmă te paralizează". Așadar, în conștiința lui Sebastian prevala postura romancierului, aparent stînjenită de exercițiul critic deschis spre infinit, ca de o substanță informală, de un hybris ce s-ar opune creației obiective. N-ar fi nepotrivit a vedea aci un mic răsfăț al unui condei ce excelează tocmai în "observații critice", în "examene neîncetate". Poate că e însă
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
versurile lui Dinu Flămând răzbat gânduri despre izolare, depresie, dragoste ratată, moarte. Un pericol la care se expune e dat de marea concentrare de sintagme abstracte. Construcții ca "fuga de umbre", "timpul cu ochi de leșie", "lumina de nisip", "buzele infinitului" tind să estompeze trăirea viscerală pe care o presupune poezia sa. Într-un poem excelent despre suprafața găunoasă a lumii, renunță la toată această ermetizare barbiană, preferând să devină polemic: Eternitatea strălucește nikel pe capota/ noului automobil/ leneși bananieri se
Poeme-graffiti by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9354_a_10679]
-
înțeles, deplin, Cum din jale, etern, Se-ntrupează Electra, Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum soarele poate răsări Fără a mai apune, Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum simpla ta prezență Umple infinitul Cosmos, Și cum ființa mea, Într-o eternă neodihnă și alergare, Și-a aflat, în tine, limanul... Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Că nu mă pot cunoaște pe mine însuți Decât prin tine, iubita mea. Și
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
edenic care se află în afara timpului, orele se opresc și timpul însuși devine ireal, oprit în lumina soarelui, etern... iar asta numai pentru că este și ea acolo. În ochii ei se amestecă întinderi nesfârșite de oriont azuriu, imensitatea absolută a infinitului de lumină limpede, directă... Pletele ei amintesc de libertatea plantelor care se unduiesc pe malul unui râu sau a ierburilor misterioase, aromate, căldura indescifrabilă și culoarea scoarței de tei... tot ceea ce ating mâinile ei capătă viață și se dezvoltă, ca și cum
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
iar generozitatea și bunăvoința întregii ei ființe este copleșitoare. Aceasta ar fi o descriere care, de fapt, nu reușește să arate adevărata revelație care înseamnă prezența ei... tocmai pentru că, prin ceea ce este ea, se află în indescriptibil, acea caracteristică a infinitului care nu poate fi inclus în limitele realității imediate, și care depășește întotdeauna posibilitatea percepției sau a explicației. Am înțeles că este așa, și am ajuns s-o consider un fel de zeiță a naturii, întruchiparea absolută a ceea ce înseamnă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
dacă viața mea urma să aibă un sens nou sau să mă întorc de unde plecasem inițial, fără vreun rezultat... orice și oricum, părea să nu mai aibă importanță... pentru că deja se întâmplase ceva într-adevăr important, neprevăzut și intens ca infinitul miraculos: întâlnisem vara pe drum... Însă n-am recunoscut-o în adevărata ei apariție din primele momente când am întâlnit-o, deși chiar de atunci am perceput ceva aparte... La început, în prima zi când am ajuns în sat, am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
când apărea ea... încercam să nu-i acord prea multă atenție, să nu mă uit prea mult în direcția ei, să nu observ că era prezentă în imediata apropiere, aducând cu ea o energie supranaturală care deschidea imensa libertate a infinitului miraculos, însă îmi atrăgea privirea inevitabil, chiar fără să-mi dau seama... și cum să nu percep acest fenomen, dacă ea însuflețea și modifica totul numai prin faptul că se afla acolo, deși nu-i adresam niciun cuvânt, și nici
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
fără să facă ea nimic anume, absolut nimic în mod special, numai prin faptul că se afla într-un anumit loc, la un moment dat, acel loc devenea începutul întregului univers, totul se învârtea amețitor, iar timpul se atemporaliza, etern... infinitul miraculos era prezent instantaneu, și orice minune era posibilă... Eu simțeam aceste lucruri, însă aveam convingerea că nu oricine observa adevărul întreg dincolo de aparențe. Nu aveam nicio îndoială că eram pe cale să descopăr solzii de dinozaur, prezența miraculoasă a Iasomiei
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
un curcubeu de raze. Ne-am oprit în fața podului. Eu nu pot să merg mai departe cu tine, m-a anunțat Iasomia, privindu-mă ca de la cine știe ce distanță. Privirea ei nu-mi mai amintea acum de căldura verii, sau de infinitul senin, sau de lumina absolută a zorilor... era doar ceva indescifrabil, opac și îndepărtat, și fără vreun înțeles anume. Era ceva care nu-mi spunea nimic. M-am întrebat ce se întâmplase, de ce devenise o persoană obișnuită, de ce nu mai
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
că este o zeiță a naturii, chiar dacă încerca acum să lase impresia că totul fusese doar un vis întâmplător și că n-ar fi existat mai mult în jurul nostru decât banalitatea unui univers fără miracole... că nu exista nimic din infinitul acela senin care transforma realitatea, că nu exista libertatea aceea a vieții, dincolo de orice, că nu era posibil nimic supranatural, că totul era de fapt opac și limitat și fără mister... ceea ce ar fi fost total neadevărat. Era exact invers
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
în soare... În urma lor, încăperea a prins mai multă strălucire, ca și cum se răspândiseră pretutindeni... Mi-am dat seama că acei solzi n-aveau cum să dureze la nesfârșit, însă nici nu dispăreau de tot, pentru că ei erau, într-un fel, infinitul... și se transferau cumva în universul din jurul nostru, în faptul că viața noastră nu mai era la fel de la o secundă la alta, ceva din energia lor miraculoasă ni se atribuia nouă acum... la fel cum, primul solz pe care-l
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
de poezie, așa se spune, nu? când nu ai o explicație mai prozaică, alegeți ce vă convine, eu sunt ocupată să-mi calibrez noul meu loc care se închide peste mine, cu zgomot abia auzit de fulg de zăpadă. ca infinitul într-un strop de ploaie nimeni și nimic nu moare, spun unii care-și închipuie că materia li se dezvăluie sibilinic. totul trece doar într-o altă viață, într-o formă neașteptată. aștept, așadar, clipa de vid, când din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de fluturi colorați și vii și plini de mișcare, invadând cerul cu a lor migrare. o nouă frumusețe mă ia în primire, nu am timp de regrete, locul cel nou e sacru și agrest ca-n începutul de lume, ca infinitul într-un strop de ploaie. hrană să mănânci o caisă ca și cum ai mesteca soare, să ți se lumineze gura de razele ei dulci și arzătoare. să mănânci un pepene verde ca și cum ai despica noaptea și ai curăța-o de sâmburii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
57 fără alin 59 iubire sunt 60 întrebare 61 cine sunt eu? 62 mângâierea în care te adun 64 mâini disperate 65 și vom pieri în destrămare 66 plâns de nai 67 îngerul armoniei 68 fulg de zăpadă 69 ca infinitul într-un strop de ploaie 70 hrană 71 neliniștea cântecului 72 puterea tăcerii 73 pierderea glasului 74 vrei tu? 75 noaptea cu vene îngroșate 76 băieții mei 77 nu mai sunt tânără 78 piatra 79 toamnă 80 nepoftita fiară 81
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dezbatere directă, lipsită de orice ipocrizie și, de cele mai multe ori, publică. în cadrul unor expoziții, simpozioane, convorbiri sau chiar monologuri, el a căutat să argumenteze, cu o credință autentică și cu o enormă energie morală, necesitatea unei Arte înalte, pornită din infinitul originar și limitată, dacă se poate spune așa, de infinitul năzuinței spirituale. Acest tip de proiecție artistică protejează, în continuare, statutul romantic și demiurgic al artistului și asigură o viguroasă consecvență în gîndirea formei, în opoziție vădită și declarată cu
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
publică. în cadrul unor expoziții, simpozioane, convorbiri sau chiar monologuri, el a căutat să argumenteze, cu o credință autentică și cu o enormă energie morală, necesitatea unei Arte înalte, pornită din infinitul originar și limitată, dacă se poate spune așa, de infinitul năzuinței spirituale. Acest tip de proiecție artistică protejează, în continuare, statutul romantic și demiurgic al artistului și asigură o viguroasă consecvență în gîndirea formei, în opoziție vădită și declarată cu statutul artificial pe care artistul l-a dobîndit în Occident
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
și insistent. Sau cum, scriind altundeva depre romanul lui Camil Petrescu, tânărul critic comite imprudența de a-l identifica pe misteriosul cuceritor pomenit în epistolele Doamnei T. cu timidul poet Ladima. Greșeli de calcul, putem să admitem. Dar nu la infinit. Așteptam, sincer, dacă nu o mutație genologică, măcar o schimbare benefică în scriitura analitică a lui Iulian Băicuș. Ei bine, Esența înfricoșătoare a lui Franz Kafka, apărută cu puține luni în urmă, nu mi-a dat prea multe argumente să
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
centrat în jurul unei obsesii: numărul 23. Nu am intenția să ofer măcar un exemplu din multiplele combinații malefice sau doar revelatoare în care acest număr poate intra, Walter Sparrow o face îndeajuns în film, iar considerațiile numerologice pot continua la infinit. Existența banală a lui Walter Sparrow se spulberă în momentul în care primește cadou de la soția sa o carte achiziționată de la un anticariat, un policier palpitant care poartă numele numărului fatidic: Numărul 23. Cum te poate face un număr și
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
de cochetărie a profetului ce s-a voit acesta, căruia-i stătea bine să se rostească exclusiv cu alura unui născător de adevăruri proprii. Să adăugăm constatarea, din păcate... prozaică, a matematicii, conform căreia reconstituirea realului revolut, fie și în infinitul spațio-temporal, nu e decît o iluzie (v. teoria mulțimilor a lui Georg Cantor).
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
proprie (PT) prin vârful extrem al acesteia. Însă, la rândul ei, putința terminală globală este întemeiată prin intermediul "putințelor intermediare" (PI) de către "universala putință de a fi" (UP), care nu reprezintă altceva decât centrul sferei. Acest centru poartă în sine un infinit pe care Mihai Șora îl numește "infinit de compenetrație". Dar "universala putință de a fi" (UP) are nevoie la rîndul ei de un temei. Temeiul acesta se obține printr-o implozie a centrului sferei spre un alt "tărîm", acesta din
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
o rotire în cerc, o virtuozitate captivă sieși a verbelor și imaginilor. "Cînd zicem, bunăoară, că Ťprolixitateať este unul din excesele acestei tipologii stilistice, avem în vedere acea Ťdisperatăť dorință de epuizare a tuturor posibilităților expresive, de unde și multiplicarea la infinit a acelorași efecte pe planul ornamentului retoric. E, altfel zis, o Ťsupralicitare a detaliuluiť, care își are corespondența sa în Ťprolixitateať artei decorative". Aspect ce se poate raporta la binecunoscuta viziune a lui Jean Rousset care prezenta creația barocă precum
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
o rotire în cerc, o virtuozitate captivă sieși a verbelor și imaginilor. "Cînd zicem, bunăoară, că "prolixitatea" este unul din excesele acestei tipologii stilistice, avem în vedere acea "disperată" dorință de epuizare a tuturor posibilităților expresive, de unde și multiplicarea la infinit a acelorași efecte pe planul ornamentului retoric. E, altfel zis, o "supralicitare a detaliului", care își are corespondența sa în "prolixitatea" artei decorative". Aspect ce se poate raporta la binecunoscuta viziune a lui Jean Rousset care prezenta creația barocă precum
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
e.În asemenea momente, trebuie să fii tare și să treci peste. În ceea ce mă privește, am făcut tot ceea ce am crezut eu că trebuie să fac mai bine, dar, din păcate, nu am reușit. Nu se poate merge la infinit cu aceste reveniri fără să ai rezultate cât de cât bune. Poate din dorința asta mare de a avea rezultate cu Steaua am făcut și eu greșeli”, a declarat Marius Lăcătuș la gsptv.
Lăcătuş admite că a făcut şi greşeli la Steaua () [Corola-journal/Journalistic/77234_a_78559]
-
nu mi-a dat prin minte să reneg spaniolul care mi-ar fi plăcut să fiu?" Ciudată mărturisire, pentru un om care pare amar. Dar care e în stare de o concesie: "Încă iubim? totuși; iar acest "totuși" acoperă un infinit." Cîtă amărăciune se ostoiește cu un laconic quand męme?
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]