2,716 matches
-
medie de 0,5 mg/ml, CT variază între 10-100 pg/ ml. Factorul stimulant major al secreției de CT este reprezentat de creșterea calciului în plasmă. Efectul său hipocalcemiant se produce pe trei căi principale: -creșterea activității osteoblastice concomitent cu inhibarea osteoclastice; -reducerea activității osteolitice; -inhibarea formării de noi osteoclaste. La baza acestor efecte stă activitatea adenilatciclazei formatoare de AMPciclic. Reglarea secreției de CT. Este calciu-dependentă, ca și în cazul PTH. Concentrația ionilor de calciu din plasmă controlează secreția de CT
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este secretat sub influența alimentelor bogate în proteine de către celulele PP de la nivelul procesului uncinat și capul pancreasului. Dintre hormonii gastro-intestinali, secretina, VIP, GIP și bombezina stimulează eliberarea sa, iar somatostatinul o inhibă. Principala acțiune a polipeptidului pancreatic este de inhibare a secreției de bicarbonați a pancreasului exocrin atât în condiții bazale, cât și de activare cu secretina. Inhibarea secreției exocrine pancreatice este dublată de creșterea motilității gastrice și intestinale. Deși nu i se cunoaște rolul fiziologic, polipeptidul pancreatic prezintă mari
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Dintre hormonii gastro-intestinali, secretina, VIP, GIP și bombezina stimulează eliberarea sa, iar somatostatinul o inhibă. Principala acțiune a polipeptidului pancreatic este de inhibare a secreției de bicarbonați a pancreasului exocrin atât în condiții bazale, cât și de activare cu secretina. Inhibarea secreției exocrine pancreatice este dublată de creșterea motilității gastrice și intestinale. Deși nu i se cunoaște rolul fiziologic, polipeptidul pancreatic prezintă mari variații în diferite stări patologice. El inhibă absorbția intestinală. Eliberarea sa este scăzută în insuficiența pancreatică și apare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cel pozitiv exercitate la nivelul gonadostatului hipotalamic și hipofizei anterioare. La controlul secreției hipotalamo-hipofizare de către hormonii ovarieni participă și inhibina, compusă din două subunități peptidice (A și B), legate printr-o punte disulfidică, secretată de corpul galben. Aceasta contribuie la inhibarea secreției de LH și FSH la sfârșitul fazei luteale a ciclului ovarian lunar. II.7.8.4. Gonadele masculine, ca și ovarele, posedă o dublă funcție secretorie: exocrină și endocrină. Funcția exocrină constă în capacitatea testiculelor de a produce spermatozoizi
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
realizat de nervii erectori parasimpatici, a căror stimulare provoacă, pe de o parte vasodilatație, iar pe de alta, activarea secreției de mucus de către glandele bulbouretrale, în vederea lubrefierii spermei și facilitării actului de ejaculare. Paralel excitării căilor eferente parasimpatice, se produce inhibarea nervilor simpatici ai corpilor cavernoși. Aceștia stimulează doar veziculele seminale secretoare de lichid seminal. Este unul din puținele cazuri în care parasimpaticul asigură un regim local de înaltă presiune prin mecanismul direct al vasodilatației excesive. Centrii reflexului de erecție se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la adaptarea ritmurilor biologice ale organismului la variațiile luminii externe. Lumina continuă produce hipertrofie testiculară la bărbați și prelungirea estrului la femeie. Întunericul, dimpotrivă, induce involuția gonadelor și alterarea funcției de reproducere. În afara efectelor inhibitorii ale hormonilor implicați în reproducere inhibarea secreției de ACTH, hormoni tiroidieni și corticosuprarenali melatonina exercită o serie de alte roluri începând cu cel de veritabil ceas biologic reglator al ritmului veghe-somn, prevăzut cu proprietăți hipnogene. Spre deosebire de hipofiză, glanda pineală se comportă mai mult ca „reglator al
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
musculotrope ale serotoninei sunt antagonizate de metisergid, LSD, ciproheptadină etc. La nivel central, serotonina este implicată în realizarea diverselor activități comportamentale. Un rol sigur deține în geneza somnului cu unde lente, întrucât administrarea de precursori ai serotoninei induce somnul, iar inhibarea sintezei acesteia cu para-clorofenilalanină determină insomnie (Jouvet, 1972). Efecte inhibitoare exercită serotonina și asupra structurilor simpatice și căilor nociceptive cerebrospinale. Echilibrul serotonină-catecolamine cerebrale asigură menținerea presiunii sanguine, temperaturii corporale, ingestiei de alimente și activități psiho-afective în limite normale. Numeroase cercetări
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
bolnavilor de schizofrenie acută și manie, iar administrarea sa intracisternală produce catatonie. II.8.1.3. Dopamina, cunoscută ca neurotransmițător adrenergic, are în prezent și statut de neurohormon local. Eliberată de neuronii nucleului arcuat al hipotalamusului, deține ca funcție principală inhibarea eliberării de prolactină din lobul anterior hipofizar. Astfel, alături de celelalte căi centrale ale dopaminei (mezocorticală, mezolimbică și nigro-striate), calea tubero-infundibulară dopaminergică reprezintă o importantă cale de legătură între hipotalamus și hipofiză. Substanțele blocante ale receptorilor pentru dopamină (de exemplu, antipsihoticele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dopamină (de exemplu, antipsihoticele) determină creșterea prolactinemiei și tulburări ale lactației, ciclului menstrual, cefalalgii și disfuncții sexuale. Aceste efecte sugerează implicarea dopaminei în reglarea stării de graviditate, a comportamentului maternal și a sensibilității senzitivo-senzoriale în general. Un rol similar, de inhibare a prolactinei, se atribuie dopaminei eliberate din hipofiza posterioară, alături de vasopresină și oxitocină. O altă funcție modulatoare importantă este deținută de dopamina de la nivelul ganglionilor bazali, în controlul motilității. Scăderea acesteia de la nivelul căii nigro-striate determină apariția bolii Parkinson, cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
postsinaptică, crescând sinteza și eliberarea de noradrenalină la nivelul atât al ganglionilor simpatici și al terminațiilor postganglionare adrenergice, cât și la nivel central. La aceste efecte se adaugă acțiunea angiotensinei la nivelul terminațiilor nervoase simpatice, de potențare adrenergică prin mecanismul inhibării procesului de recaptare neuronală a mediatorilor simpatici. Acțiunile stimulatoare cardiace ale angiotensinei sistemice (ca factor inotrop și cronotrop pozitiv) sunt, de asemenea, mediate în mare măsură de terminațiile nervoase postganglionare adrenergice. d) Angiotensina circulantă stimulează eliberarea atât de ADH neurohipofizar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
relaxarea sfincterului esofagian inferior și antagonizează in vitro acțiunea motorie a gastrinei. El este, de asemenea, un inhibitor al evacuării gastrice, efect ce se obține la doze mai mici decât cele necesare stimulării secreției pancreatice. Peptidele de tip CCK-PZ determină inhibarea secreției acide gastrice și au fost considerate ca făcând parte din hormonii intestinali de tip „enterogastron”. Un alt efect principal îl constituie stimularea motilității intestinale, cu creșterea frecvenței potențialelor de acțiune în colon și favorizarea tranzitului, efecte nealterate de atropină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
duodenală și mai puțin în cea jejunală. Procesul de eliberare are loc în două faze, în funcție de acțiunea decalată în timp a glucozei și grăsimilor, care constituie cei mai puternici factori stimulatori. Acțiunile biologice principale ale hormonului GIP sunt reprezentate de inhibarea secreției și motilității gastrice, stimularea secreției intestinale și stimularea secreției de insulină și glucagon. Acțiunea glucagonotropă a GIP este antagonizată de nivelul crescut al glicemiei. Efectele insulinotrope ale GIP, considerate drept cele mai importante la om, îi conferă acestui hormon
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
depinde de concentrația glucozei în sânge. Astfel, când glicemia este sub 1 g/l, GIP nu stimulează eliberarea insulinei. Se apreciază în prezent că secvența amino-terminală este necesară pentru acțiunea insulinotropă, în timp ce secvența carbonului terminal este necesară pentru acțiunea de inhibare a secreției gastrice acide. Ingerarea alimentelor stimulează eliberarea de GIP, îndeosebi glucoza și grăsimile emulsionate, dar și unii aminoacizi, ca arginina, histidina, izoleucina, leucina, lizina și treonina, administrați sub formă de mixtură. Eliberarea GIP de către glucoză este crescută la indivizii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și în cazul glucagonului de origine pancreatică, de acțiunea sa glicogenolitică, în principal prin mobilizarea hidrocarbonatelor din depozite. Celelalte acțiuni sunt mai slabe decât ale hormonului pancreatic. Alte acțiuni care au fost puse în evidență la nivelul tractului gastro-intestinal sunt inhibarea motilității intestinale și absorbției intestinale a apei și electroliților, a secreției enzimatice pancreatice și de bicarbonat, a secreției gastrice acide și stimularea fluxului biliar. Glucoza și trigliceridele stimulează sinteza lui la nivelul primei porțiuni a intestinului subțire și în stomac
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fracții, una formată din 28 de aminoacizi (SS28), numit și somatostatin intestinal, și alta de 14 aminoacizi, denumit somatostatin hipotalamic. Principiul activ are secvența de aminoacizi 10-13 comună cu secretină și glucagonul și era cunoscut mai demult ca factor de inhibare a hormonului de creștere adenohipofizar. Celula de origine gastro-intestinală a somatostatinului ar fi celula D, răspândită practic la nivelul întregii mucoase, începând cu regiunea fundică a stomacului și terminând cu colonul, dar aglomerări importante există la nivelul stomacului și duodenului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
descrește, de asemenea, rata diviziunii celulare a mucoasei gastrice și sinteza de ADN, iar efectele trofice ale gastrinei sunt blocate. Administrarea intragastrică de glucoza, proteine și lipide determină creșterea eliberării de somatostatin. O altă acțiune asupra stomacului este aceea de inhibare a evacuării gastrice prin suprimarea eliberării de motilin. Cantități importante de somatostatin sunt secretate de pancreas ca reacție de răspuns la acțiunea substanțelor ce stimulează eliberarea de insulină, de tipul glucozei, glucagonului, aminoacizilor, colecistokininei. Somatostatinul eliberat are, la rândul lui
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sfincterului esofagian inferior prin suprimarea verigii umorale mediatoare și inhibă absorbția aminoacizilor. În general, efectele inhibitoare extrahipofizare par a fi produse ca urmare a blocării receptorilor beta-adrenergici cu deprimarea cAMP și a fixării calciului. Somatostatinul are și efecte nedigestive, prin inhibarea descărcării de hormoni adenohipofizari (STH, FSH, TSH). Modificări ale poziției primilor doi aminoacizi din conformația sa moleculară (Ala-Gly) determină scăderea acțiunilor fiziologice ale somatostatinului cu 45%, în timp ce mutații ale unui singur aminoacid din următorii 12 membri ai lanțului duc la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Molecule mari de substanțe urogastron-like au fost găsite în plasma umană, salivă, suc gastric și lapte, care pot trece în urogastronă cu activitate biologică crescută în prezența acțiunii hidrolitice a tripsinei sau arginin esterazei. Acțiunea biologică a urogastronei constă în inhibarea secreției gastrice acide. Această funcție a fost găsită la unele mamifere în timpul stimulării cu histamină, pentagastrină sau insulină și la subiecții umani cu gastrinoame. Celulele eliberatoare de urogastronă au fost identificate și la om în glandele Brünner duodenale și în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sunt: chimodeninul, izolat din mucoasa duodenală, cu rol stimulator asupra secreției de chimotripsinogen pancreatic, enterooxintinul, eliberat de mucoasa jejunală, cu acțiune stimulatoare asupra celulelor oxintice gastrice, și bulbogastrona, pusă în evidență în mucoasa primei porțiuni a duodenului, cu rol în inhibarea secreției gastrice. II.8.4.1. Grelina Este hormon local peptidic format din 28 aminoacizi, secretat de celulele fundice, gastrice, intestinale și epsilon pancreatice. Sintetizată de mucoasa gastrică, grelina stimulează apetitul prin mecanism hipotalamic (Inui și colab., 2004). Nucleul arcuat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cunoscute cele hipotensive, prin relaxarea musculaturii netede vasculare. La acestea se adaugă acțiuni cardiace inotrop- și cronotrop-pozitive la anumite specii animale, relaxarea sau contracția musculaturii netede a intestinului subțire în funcție de tipul de mușchi, hiperglicemia prin stimularea eliberării de glucagon și inhibarea eliberării de insulină, efecte metabolice (hipercolesterolemie prin participare la absorbția intestinală a colesterolului) și antiinflamatoare, ca agent chemotactic mastocitar și neutrofil. Efectele centrale sunt exprimate, la rândul lor, prin acțiuni stimulatoare asupra eliberării de LH, FSH, ACTH în calitate de posibil factor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rezultate favorabile atât în tratamentul stroke-ului și unor boli neurodegenerative (Parkinson, Alzheimer) în priză nazală, cât și în glaucom sub formă de instilații oculare. Rezultate pozitive s-au obținut, de asemenea, în tulburările de memorie la vârstnici, ca urmare a inhibării proceselor de moarte celulară prin apoptoză programată genetic. Concentrația plasmatică a NGF este mai mică la alcoolicii cronici decât la subiecții normali și depășește valorile normale la persoanele îndrăgostite platonic (Yoon et al, 2006). Dozarea NGF din plasmă este propusă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și scăderea activității proteinkinazelor cAMP-dependente, urmată de reducerea doz-dependentă a fosforilării proteinelor celulare. Acționând la nivel presinaptic, peptidele opioide modifică eliberarea altor neurotransmițători, ca, de exemplu, acetilcolina, dopamina, noradrenalina, substanța P, prostaglandinele. Reducând transmisia colinergică în sistemul nervos central prin inhibarea eliberării de acetilcolină la nivelul terminațiilor nervoase, opioidele au un rol important în analgezie și în alte efecte opioid-dependente. Toate aceste efecte sunt suprimate de naloxon, ceea ce dovedește mediația lor prin receptori opioizi. Același efect de suprimare, dar însoțit de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asemenea, inhibată. Pe plan metabolic, prostaglandinele exercită efecte antilipolitice, reducând eliberarea glicerolului și acizilor grași din țesutul adipos, și împiedică acțiunea lipolitică a catecolaminelor, ACTH, TSH, STH, glucagonului și teofilinei. La baza acestor efecte stă scăderea cAMP intracelular, produsă de inhibarea adenilatciclazei membranare. În comparație cu modificările metabolismului lipidic, cele ale glucidelor sunt mai puțin importante. De menționat doar hiperglicemia tranzitorie produsă prin acțiunea directă, glicogenolitică, a PGE1 la nivelul celulei hepatice și stimularea reflexă a eliberării de catecolamine, ca urmare a hipotensiunii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și pe cele termolitice de îndepărtare a excesului caloric, asigurând echilibrul balanței termice. Componenta vegetativă simpatică a termoreglării influențează simultan atât termogeneza metabolică realizată de intensificarea glicogenolizei hepatice și musculare, însoțită de lipoliza țesutului adipos brun pe cale 1-adrenergică, cât și inhibarea pierderilor de căldură produse de reacțiile vasomotorii cutanate și sudorale. Spre deosebire de fibrele simpatice vasoconstrictoare adrenergice eliberatoare de noradrenalină și neuropeptid Y ca și cotransmițător, fibrele simpaticului colinergic activează prin intermediul acetilcolinei secreția glandelor sudorale, favorizând îndepărtarea energiei calorice odată cu eliminarea apei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ca factor de intensificare a pierderilor sau captării de căldură. Tendința la scădere a temperaturii nucleului central al corpului uman determinată de frig sau de reducerea proceselor termogenetice este contracarată prin reacții neuro-reflexe inverse, de intensificare a termoproducției dublate de inhibarea reacțiilor termolitice. În general, organismul se apără contra frigului prin: - vasoconstricție în teritoriul cutanat, pentru a reduce pierderile calorice prin iradiere, conducție și convecție; - scăderea secreției sudorale, în vederea diminuării pierderii de căldură prin evaporare și conservării sale la nivelul nucleului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]