1,276 matches
-
2,3,4 din 1939), și editat postum peste mai bine de trei decenii de la data elaborării, abia în 1974. Consultând "agendele" din acești ani, remarcăm frecvența notațiilor cu caracter confesiv, care mărturisesc o stare acută de rău existențial, de insatisfacție pe toate planurile. Și tot acum, după despărțirea de soție, criticul se vede efectiv asaltat de femei dar, departe de a fi măgulit, Lovinescu e antrenat cu vădită neplăcere în afacerile de sentiment, încercând pe cât posibil să le evite printr-
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
invocate. În consecință, despărțirea de soție și de copil, ce a condus la destrămarea iluziei fericirii burgheze, e resimțită ca un sacrificiu dureros pe altarul creației, al scrisului activitate solitară având ca resort, în opinia criticului, un profund sentiment de insatisfacție, de frustrare și, în cazul creatorului român, chiar de resentiment 98. Nu întâmplător, romanele din ciclul eminescian întrerup, cronologic, succesiunea volumelor din ciclul Bizu ("autobiografic", s-a zis) semn al unei crize de identitate majore suferite de autorul însuși, care
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Așa cum se observă din aceste sumare însemnări, e clar că amicițiile amoroase de senectute i-au accentuat criticului și mai mult angoasa, făcându-l să mediteze cu amărăciune la zădărnicia sentimentelor omenești. Din notațiile de mai sus rezultă însă că insatisfacția amfitrionului de la Sburătorul n-a fost atât de natură erotică (de vreme ce găsește sărutul femeii "delicious"), cât... intelectuală: asemeni lui Bizu, Lovinescu nu poate iubi o femeie inferioară, mediocră, vulgară, chiar dacă femeia știe să se facă plăcută și să fie convenabilă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mistifice singur ("își credea poezia pentru Mite, deși o pornise cu cinci ani înainte"). Fenomenul se explică lesne, deoarece pentru poet mobilul inspirației rămâne nesemnificativ ("Cine i-o inspirase? Nu-și mai aducea aminte"), importantă fiind doar conștiința artistică, acea insatisfacție mereu reiterată față de propriul scris, care nutrește ambiția desăvârșirii estetice, a unui ideal de perfecțiune nicicând realizabil. Lovinescu intuiește corect maniera de lucru a poetului, fiind lucru știut că el intervenea în mod repetat pe propriile texte, chiar și după ce
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din urmă în intervalul de timp din 1930. Părul lui era sur; nu mai arăta ca Baldur, zeul soarelui, ci ca un căpitan de vapor norvegian cu privirea pătrunzătoare, care a petrecut mulți ani în fața catargului.“98 Starea de continuă insatisfacție, o stare care îl consuma pe Wittgenstein, era întreținută de porniri greu de conciliat. Era înclinat să creadă că reflecțiile lui din ultimii zece ani pot deschide o perspectivă nouă gândirii filozofice și că ele ar trebui să fie împărtășite
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și-am zis pară de un măr, / minciună de adevăr..." (Frunză verde de albastru). În Laus Ptolemaei din nou reflecția trece în primul plan, de unde ca în Elegii discursul adesea rigid, barbian pe alocurea ("ochiul triunghiular"), dar și o declarată insatisfacție: Ciudă pentru prea puținele sentimente exprimate în jurul ideilorcum sună un titlu de poezie. Multe texte, parcă în pregătirea volumului următor, Necuvintele (1969), conțin inserții de poetică explicită: "Cuvintele, lașele, / ele singure se ucid prin ele, / numai ele se pot nega
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de ruptură ? Răspunde ea unui vid ontologic lăsat liber de alte discipline științifice, de alte paradigme ? E dificil de stabilit o astfel de ruptură și de a emite astfel de pretenții. Dorința de a adera la paradigma geoeconomică vine din insatisfacția oferită de modelele curente în explicarea stării lumii și a arhitecturii sale sistemice. Dorința provine de asemenea din credința în existența unei astfel de arhitecturi. Avem nevoie să restabilim principiile în jurul cărora să se poată purta necesarele dezbateri. Cu atenție
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
economice asemenea. Trebuie să scăpăm de zgura aceasta a unei false științe, clădită pe axiome false, să revenim la o știință economică umană, dar în care omul nu reprezintă un simplu mecanism de calcul al dorințelor, plăcerilor și, eventual, al insatisfacțiilor, o știință socială, în care relativitatea este la ea acasă și nu una pozitivă, în care banul și "domnia cantității" fac legea, deși vedem cît de greu părăsesc acestea terenul de joc și cîte spirite luminate cad pradă acestor oglinzi
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
treia categorie se află articole, scrisori și pamflete publicate, dar nesistematizate; în a patra categorie se încadrează scrierile încă nepublicate, iar în a cincea avem corespondența sa. Originile Teoriei Generale... se regăsesc în condițiile crizei economice internaționale din 1929-1933, în insatisfacțiile autorului legate de ce oferea pînă atunci teoria economică și de suflul de aer proaspăt emanat de tinerii economiști de la Cambridge (R.F. Kahn, Joan Robinson, R.F. Harrod, D.H. Robertson, R. G. Hawtrey). Inițial, Keynes și-a propus să revizuiască bazele teoretice
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
între o lume a-economică, în sensul dat de către K. Polaniy sau P. Clastres, zisă și economie naturală, de subzistență, în special în mediul rural, și o lume economică cefală, aflată mereu în schimbare, o lume a muncii, nevoilor și insatisfacției permanente. În ce privește politicile economice, aici iarăși avem mai multe: avem politici economice ale Fondului Monetar Internațional, ale Uniunii Europene, ale Băncii Naționale și, desigur, ale Guvernului, care, la rîndul lor, sunt de două feluri: ale P.D.L.-ului și ale P.S.D.
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
întors spre sine însuși, liber să se construiască și să se conducă. Tocqueville a arătat cum trebuie legată patima crescândă și universală pentru satisfacții materiale de vârsta egalității: aceasta dă naștere refuzului fatalității apartenenței sociale, poftelor nesățioase, invidiilor și permanentelor insatisfacții. Această logică egalitaristă, purtătoare de exigențe fără sfârșit, devine tot mai fermă în zilele noastre datorită finalităților numite autonomie subiectivă, sănătate, bunăstare, divertisment, comunicare, care se caracterizează prin aceea că sunt axiomatice fără teritorialitate fixă, că își împing tot mai
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și joctc "Consum, timp și joc" Frenezie consumatoristă, mutilare a vieții: pe urmele criticii marxiste a religiei, filosofii și sociologii n-au pierdut ocazia de a interpreta propensiunea pentru cumpărături ca pe un nou opiu pentru popor, destinat să compenseze insatisfacția provocată de parcelarea muncii, diminuarea mobilității sociale, nefericirea adusă de singurătate. „Sufăr deci cumpăr”: cu cât individul e mai izolat sau mai frustrat, cu atât mai mult caută consolări în bucuria imediată a cumpărării. Surogat al trăirii autentice, consumul nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mult sau mai puțin regulate toți se arată neliniștiți, morocănoși, nemulțumiți de viața privată sau de cea profesională. Civilizația care bate la ușă nu abolește sociabilitatea umană, ea nimicește împăcarea cu sine și pacea cu lumea, totul petrecându-se ca și cum insatisfacțiile privind propria persoană ar progresa proporțional cu satisfacțiile aduse de piață. Un pas înainte, un pas înapoi: bucuria, plăcerea de a trăi întârzie la întâlnirea cu progresul. Mereu mai multe satisfacții materiale, tot mai multe călătorii, jocuri, tot mai multă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
consumeriste le corespunde un sistem de stimulări nesfârșite a nevoilor, sistem care sporește cu atât mai mult decepția și frustrarea, cu cât sunt mai răsunătoare invitațiile la fericirea aflată la îndemâna oricui. Febrilitate compulsivă, nemulțumire, proastă dispoziție: noua Arcadie provoacă o insatisfacție de neînvins, originalitatea ei constând în a aduce mizeria subiectivă în lumea opulenței materiale. Societatea care exhibă cel mai mult sărbătoarea fericirii este cea mai lipsită de mijloace: principiul ei nu este altul decât Penia (pauperitatea). Un al doilea model
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
culege roadele. Această stare nu ne apropie nici de infern, nici de paradis: ea definește pur și simplu momentul fericirii paradoxale căreia am dori, în lucrarea de față, să-i surprindem umbrele, dar și luminile. 7tc "7" Penia: plăceri materiale, insatisfacție existențialătc "Penia \: plăceri materiale, insatisfacție existențială" Civilizația materialistă n-a încetat niciodată să facă obiectul a nenumărate critici emanând din școlile de gândire cele mai diverse. Curentele creștine tradiționale au acuzat-o că distruge credința și îndatoririle religioase. „Republicanii”, începând
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ne apropie nici de infern, nici de paradis: ea definește pur și simplu momentul fericirii paradoxale căreia am dori, în lucrarea de față, să-i surprindem umbrele, dar și luminile. 7tc "7" Penia: plăceri materiale, insatisfacție existențialătc "Penia \: plăceri materiale, insatisfacție existențială" Civilizația materialistă n-a încetat niciodată să facă obiectul a nenumărate critici emanând din școlile de gândire cele mai diverse. Curentele creștine tradiționale au acuzat-o că distruge credința și îndatoririle religioase. „Republicanii”, începând cu Rousseau, au criticat luxul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nu încetează, în realitate, să orchestreze frustrările, lipsurile și decepțiile majorității oamenilor. Euforia ține capul de afiș, dar dezolarea ființelor crește pe zi ce trece. Opulență materială, deficit de fericire; proliferarea bunurilor de consum, spirala penuriei: în societatea de hiperconsum, insatisfacțiile sporesc mai repede decât ofertele de fericire. Oamenii consumă mai mult, dar trăiesc mai puțin: cu cât se dezlănțuie apetitul pentru achiziții, cu atât se adâncesc insatisfacțiile individuale. Confuzie, deziluzie, dezamăgire, plictis și o nouă sărăcie: universul mercantilizat agravează metodic
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
deficit de fericire; proliferarea bunurilor de consum, spirala penuriei: în societatea de hiperconsum, insatisfacțiile sporesc mai repede decât ofertele de fericire. Oamenii consumă mai mult, dar trăiesc mai puțin: cu cât se dezlănțuie apetitul pentru achiziții, cu atât se adâncesc insatisfacțiile individuale. Confuzie, deziluzie, dezamăgire, plictis și o nouă sărăcie: universul mercantilizat agravează metodic suferința morală a oamenilor, provocându-le o nemulțumire iremediabilă. Astfel, Penia se erijează în figură emblematică a hiperconsumatorului, în simbol al „tragicului” opulenței. Dar despre ce tragedie
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
reperăm mai de aproape contururile „blestemului abundenței”. Despre decepțietc "Despre decepție" În cursul fazei II, cei mai atenți observatori remarcau deja că, în loc să fie însoțită de bucurie și de entuziasm, creșterea nivelului de trai ar genera mai degrabă tristețe și insatisfacție în cazul majorității oamenilor. Această constatare este valabilă și acum. Cum se explică aceasta? De ce oare consumatorul din țările bogate încearcă sentimente de frustrare și de nemulțumire crescânde? De ce bucuria de a trăi a lui homo consumericus nu se înscrie
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Devin ceva firesc, nici nu te mai gândești la ele. În mod asemănător, serviciile (sănătate, educație, divertisment) provoacă decepție îndeosebi prin degradarea calității lor medii sau printr-o calitate care nu corespunde așteptărilor 5. Cum reacționează consumatorii căzuți pradă acestor insatisfacții? O primă atitudine constă, bineînțeles, în căutarea a noi obiecte de consum. O a doua, în a se acuza pe ei înșiși, în loc să acuze serviciile, asemenea pacienților supuși unui tratament psihoterapeutic ineficient: în acest caz, decepția provocată de propria persoană
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în marea lor majoritate, acestor schimbări de dispoziție. Când există nemulțumire (și există), ea nu ține atât de contradicția dintre confort și plăcere, cât de situația financiară a consumatorului, de insuficiența puterii de cumpărare, de necesitatea de a limita cheltuielile. Insatisfacția majoră nu rezultă atât dintr-un exces de confort care ar înăbuși plăcerea, cât din hiperconsum și din privațiunile consecutive. Decepția față de „lucruri” e mai mult superficială; este, mai degrabă, un fenomen retoric decât unul emoțional 8. Chiar și în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
psihotrope; consideră că sunt prost informați în ce privește prevenirea bolilor și se grupează uneori în asociații de consumatori pentru a-și apăra drepturile. Aceasta este ceea ce se cheamă „paradoxul sănătății”: niciodată nivelul sănătății n-a fost mai ridicat, niciodată îndoielile și insatisfacțiile n-au fost mai categoric exprimate. În domeniul culturii, potențialul de decepție este deosebit de ridicat. În cursul fazei II, observatorii criticau calitatea obiectelor, deficitul de stil, mediocritatea funcțională a mărfurilor de serie. În zilele noastre, critica programelor de televiziune a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
o practică pe cât de obișnuită, pe atât de generală. Fără îndoială, telespectatorii „zappează” pentru a evita reprizele de publicitate, dar și pentru a căuta „altceva”, pentru a găsi un program mai atrăgător. Cum să nu recunoaștem în acest fenomen expresia insatisfacției, a decepției, a iritabilității cărora publicul le cade pradă? Dacă schimbarea canalului este atât de frecventă, înseamnă că, mai mult sau mai puțin, telespectatorul se plictisește, înseamnă că o decepție - desigur, nu foarte profundă, dar totuși reală - sălășluiește cvasistructural în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sine și cu ceilalți. De fapt, individul nu-i atât strivit de consum, cât obligat să se închidă în sine; bucuriile materiale sunt reale și diverse, dar ele nu se înmulțesc decât în paralel cu frustrările existențiale, cu îndoielile și insatisfacțiile încercate în legătură cu propria persoană. Eșecul nu este al consumatorului, el amenință individul-subiect și existența lui intimă. Ironia epocii: civilizația hipermărfii a generat mai puțină alienare față de lucruri, dar a accentuat dorința individului de a fi el însuși, dezbinarea dintre sine
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
prim rang. „Maltratând” consumatorii, creând necesități inutile, relansând încontinuu noi dorințe de achiziție, identificând fericirea în bunurile de piață, publicitatea este acuzată nu numai de a manipula-standardiza-îndobitoci oamenii, dar și de a constitui o capcană diabolică, ce adâncește la nesfârșit insatisfacția lor. Spectacol euforic, ea contribuie la propagarea unei nefericiri cronice; sub domnia sa, Penia e propulsată la punctul ei culminant. Această forță de frustrare sistematică se sprijină pe o nouă configurație a puterii ofertei economice. Teza „filierei inversate”, dragă lui Galbraith
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]