842 matches
-
a eticii aspre a muncii, oricine dorește vindecarea răului "care bântuie țara noastră - credea Eminescu - va deveni mai mult sau mai puțin conservator"18). ~n plus, conservatorismul este reclamat și de pesudocivilizația modernă de la noi, creație a raționalismului frazelor, gol, insipid și inexact. Acestei orientări Eminescu i-a opus "realismul naturii înnăscute a statului"19) și progresul libertății în cuprinsul ei real. Ordinea socială, statornicia dreptului și a adevărului, preeminența statului sunt opțiuni conservatoare curente în discursul eminescian. Fără garanții "de
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
mii de oameni dansau încă, s-a produs o pană de curent, show-ul lui Triga (care chiar își sărbătorea ziua de naștere) terminându-se în huiduileile celor care au rezistat până la acea oră. Vineri, Talisman s-au prezentat extrem de insipid la scena mare, atmosfera fiind salvată oarecum de Keresztes Ildikó și de excelenta trupă maghiară Neoton Familia, în timp ce la scena mică, Hobó și Iris au fost urmați de britanicii de la Freestylers și regele techno-ului American DJ Rush. Sâmbătă și duminică
Agenda2005-32-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284056_a_285385]
-
răspuns cu motivări, adesea cu violențe, și, înarmat cu el, vizita pe specialiști, căutând a-i informa și oral asupra cazului. Cel puțin Gonzalv avea sentimentul că face operă riguroasă de știință, și asta îl ajuta să suporte o existență insipidă pentru oricare altul. Socotind că nu putea fi un om de știință serios dacă-și depășește limitele, Gonzalv Ionescu considera literatura, teatrul, plăcerile vieții, în fine, drept specialități ori "discipline" și-și interzicea foarte conștiincios orice verdict. "Ce zici de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un circ ambulant. - E bună! admise Gulimănescu, cu gândul la anecdotă." Ce canalii! medită Ioanide. Conțescu agonizează și ei spun fleacuri. La asta se reduce un om pentru ei." Cu toate astea, râsese și el. Recunoscu că, dacă anecdotele erau insipide și cu totul meschine față de complexitatea obiectului, ele rezumau nu mai puțin câteva note caracteristice ale individului. Într-adevăr, Conțescu era de o mare forță a voinței, la nevoie reglementîndu-și existența barbar, avea o curiozitate naivă și pedantă, care-l
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se dă peste cap. Răceala curajului, bazată pejudecată, asta place la bărbatul viteaz. Pregătirile pe care le face un aviator la încercarea unui nou tip de avion sau la baterea unui record mă impresionează. Chiar dacă ar face glumele cele mai insipide, le-aș socoti cu totul neglijabile față de hotărârea de a înfrunta moartea. E curios, când un bărbat înjură într-o întreprindere extraordinară, unde consumă energii sufletești mari, nu mi se pare trivial. - Nu te credeam așa interesantă, dă-i înainte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se așeza în strane mai tot timpul, desenîndu-i pe ceilalți. Toți o îndrăgeau pentru că era drăguță și le făcea sendvișuri și ceai. La începutul lui noiembrie, plafonul era atît de încărcat de forme diverse, că zidul delicat cu fereastra părea insipid, așa că Thaw creionă bolovani, flăcări și nori pe el, și pregăti noi cutii cu vopsea pentru a fi picate. Cînd ajutoarele sosiră în seara aceea, domnul Smail se urcă pe platformă și-i spuse: Mi-e teamă că i-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de o utilitate incontestabilă. Ce fac însă ceilalți cu acel echivalent, la ce întrebuințează mecanismul fizicului lor prețios? Spre a produce lucruri de utilitate? Ferească Dumnezeu. Unii, nefăcând nimic, îl pierd pur și simplu, unii joacă cărți, alții scriu articole insipide de gazete, alții precupețesc lucruri ce nu sunt produse de ei, scumpindu-le artificial, c-un cuvînt: secături, pierde-vară, și cum [î]i mai cheamă, nu fac decât o întrebuințare inutilă de mecanismul de muncă cu care i-a înzestrat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
că se vând țăranii cu ziua și cu luna, lucru care se 'ntîmplă an cu an, de la 1866 încoace, am ajuns la punctul în care pensii reversibile, pomenele bugetare, mătasa care-o îmbracă cocotele, misiunile pretinse științifice, plagiatele ignoranților, discursurile insipide, enciclicele d-lui C. A. Rosetti se traduc în muncă veritabilă, în muncă vândută de administrație pentru a întreține aceste pături superpuse. D. C. A. Rosetti spune că reformele sale sunt luate în mare parte după opiniunile emise de-un
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
într-altă parte, dar pe cari le întîlnim alături cu. onor. Costinescu. Aceleași glorificări vechi și de atâtea ori răsturnate a faptelor partidului, aceleași acuzări neadevărate ori nedrepte la adresa opoziției, c-un cuvânt un act cârpit din petece de reviste insipide ale,. Romînului", lipite cu platitudinea abituală a acestor oameni pe cât de lipsiți de talent pe atât de insinuanți în vorbe și de incapabili de adevăr. Astfel emancipare economică se numește de ex. răscumpărarea hârtiilor Stroussberg făcută c-un preț îndoit
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care s-au jertfit pentru a închide barajul, de nenumărații eroi care au luptat cu zeții pentru a le smulge primul habitat, de greutățile pe care le-am avut chiar și în fața lucrurilor mărunte, cum ar fi adaptarea la hrana insipidă pe care ne-au oferit-o sintetizoarele. Dar n-am să vă vorbesc despre toate astea, fiindcă astăzi e o zi a bucuriei, e ziua când știm că ne-am angajat definitiv pe un drum care va duce la recucerirea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
tânărul ei frate Lucio, un tip grăsuliu, vlăstar efeminat al aristocrației locale; abandonat acum de Flavia, care îi stătuse aproape în timpul banchetului, studia muzicanții cu o privire plictisită, peste care cădeau fatal pleoapele îngreunate de prea mult vin. Conversația sa insipidă contribuise, cu siguranță, la a o face pe tânăra patriciană să abandoneze tricliniul, sub motiv că voia să respire puțin aer proaspăt în grădină, din pricina unei dureri insuportabile ce îi cuprinsese capul. în realitate, motivul principal al acelei dezertări trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de vibrațiile de lumină, mereu altele în diferitele ore ale zilei, ce modifică peisajul poetic al Iașului. "Tinerii aceștia [Bălțatu și Băeșu] scria Tonitza au dezertat dezgustați din cuprinsul rânced al Academiei oficiale, unde frumosul este servit în mici doze insipide și pedante și au căutat inspirațiunea în contemplarea priveliștilor pitorești, pe care împrejurimile Iașului le dezvăluie așa de discret și așa de bogat. Aici și-au făcut școala, în natura etern grăitoare și plină de învățământe nestrămutate."5 Gestul pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
care îți place îți reflectă “trăirile” profunde, și nu doar cele de suprafață. -DULCEPrea mult dulce te îngrețoșează, toate gusturile (din viață) te “adaptează”. -TELEVIZOR Multe emisiuni tv sunt ca “guma pentru ochi”, au același gust la început, apoi devin “insipide”. -PESCUITCând pescuiești un “pește” mic, dă-i drumul, deoarece nu-ți va asigura “cina”. -DIPLOMANu trebuie să ne tapetăm casa cu diplome, ci mintea. -MEDIC Un medic bun va desemna un alt medic pentru a da un diagnostic adevărat, dacă
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
nimicuri la discreția celor fericiți și sănătoși. Față de teribila realitate a morții și a chinurilor pe care le traversam, ceea ce mă învățaseră despre răsplata rezervată sufletului pe lumea cealaltă și despre ziua Judecății de Apoi îmi apărea ca o amăgire insipidă. Rugăciunile pe care le învățasem erau ineficace în fața fricii de a muri. Nu, teama de moarte nu mă slăbea deloc. Cei care n-au suferit nu vor înțelege. Setea de viață devenise atât de puternică în mine, încât cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
înfățișare avea oare umbra ei pe peretele umed al băii? Senzuală și plină de promisiuni, fără doar și poate. Într-un cuvânt, alegerea târfei nu-mi plăcu de astă dată: bătrânul negustor de mărunțișuri nu era o haimana vulgară și insipidă de genul amatorilor de femei desfrânate și proaste. Suferințele și nenorocirile sedimentate în straturi pe fața sa, dezgustul pe care-l inspira persoana sa îi confereau, fără să fie poate conștient de asta, aparența unui fel de semizeu. Cu marfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
revoltei e încă viu, spune Gulie, mi s-a făcut poftă de-o țigară, își amintește, cine îmi dă și mie un foc? Libertatea e contagioasă, zice același Financial Times o mare prostie în numărul din 20 decembrie, în articolul insipid intitulat „Și acum, România“. Istorie pe înțelesul tuturor, asta ați vrut, asta primiți, se gîndește Bătrînul. Cifre peste cifre, combinații întortocheate, psihologie pentru cretini. Și noi care ne-am bătut capul ani de zile să ne dăm seama cam ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
CHARLES: Spune-mi că nu! EMMA: Ce nu? CHARLES: Că ai glumit. Că o să spui adevărul. EMMA: Adevărul e că ești o secătură plicticoasă și te condamn la o viață agitată. O să te temi! Iar eu o să-ți refuz bomboanele insipide, iar ceaiul o să mi-l fac singură. Să nu pui în el vreo spurcăciune de praf. CHARLES: Emma, te mai rog o dată... Te iubesc... Tu ai fost idealul meu. EMMA: Dacă mai spui o dată cuvîntul ăsta sau orice altă vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
sociologia ta. Citești tot felul de prostii, citești toate ziarele, vezi toate emisiunile, care de care mai demente, și nu pricepi nimic. CHARLES: Ai văzut tu că nu pricep? EMMA: Văd mereu. Nici măcar atîta lucru nu scrie în studiile alea insipide: că trebuie să-ți lași nevasta să vadă și ea un film. CHARLES: Nu era nimic de capul lui. EMMA: Las' că-ți știu eu gusturile. CHARLES: Poftim. Asta-i caseta. Ai jumătate de oră ca să-l vezi. EMMA: Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
clar că i-o ștupuia 1... Păi, nu? O adusese acasă, din câte zicea el, ca să vadă și ea cum e „o mâncare evreiască adevărată“. De câteva săptămâni ne tot bălmăjea despre noua casieră goișe („o persoană foarte ștearsă și insipidă“, zicea el, „care se îmbracă în șmates 2“) care îl zăpăcise de cap - ăsta era textul pe care nu se putea stăpâni să ni-l tot bage - din prima ei zi de lucru la Boston & Northeastern, cum că vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sala restaurantului, din mulțimea risipită pe la mese apar tot felul de chipuri. Ospătari care oficiază ceremonioși, profesioniste de lux, sorbind lasciv băutura din pahare înalte, samsari eleganți, cu ceva dur, periculos, în înfățișarea lor, alături de partenere puternic platinate, cu aspect insipid, care etalează nonșalant bijuterii și mătăsuri scumpe, politicieni împreună cu familiile lor, ziariști cunoscuți. Și mulți, foarte mulți ofițeri nemți care petrec în București așa cum nici la ei acasă nu pot să o facă. Brusc, muzica încetează. Se aude un "Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să-l sun, n-am mai vorbit cu el de două săptămâni - e ok, dar, cum să spun (a căutat cuvântul ridicând ochii în tavan și, când l-a găsit, și-a coborât privirile asupra mea; pupilele îi străluceau), e insipid, e nivelat. Se complace. Nu avem ce discuta, așa că stăm unul lângă altul și ne uităm aiurea. Tăceam. Țineam un cot pe masă și-mi sprijineam bărbia cu o mână. - Trec printr-o perioadă destul de... Mă rog, să zicem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
îmbrăcată altfel decât la plecare, cu părul năclăit de un lichid necunoscut și cu tricoul rupt, o să mă scandalizez, dominându-mi însă pornirile agresive. Trebuie să-mi terfelesc băiatul. E o mare dezamăgire pentru mine, fiindcă un e ins șters, insipid, pseudo-revoltat și kitschos. Îmi pare rău că l-am făcut așa târziu și îmi pare rău că am rămas acum atât de singur. - Bună dimineața, Mirciulică. Așa-i zic când vreau să-l enervez, Mirciulică. Întoarce spre mine o față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a spus că a știut încă de la început că are să se despartă. Nu a intrat în nici un amănunt și, se înțelege, n-am întrebat-o nimic. Patern și grav, am sfătuit-o să se căsătorească, sprijinind îndemnul cu argumente burgheze insipide. Întâi a tăcut. La insistențele mele stupide și nedelicat repetate, a răspuns: "Poate". Sfatul acesta dezinteresat făcea nule și neavenite toate câte se întîmplase între noi până acum. Eterna ipocrizie! Eram aproape sincer când vorbeam, poate cu totul sincer. Dar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
însăși, mai cordial decât "Adela M...".) 0 revoluție tot atât de complicată este: "Iubitul meu prieten". Oricât ar fi o formulă, "iubitul", mai ales din partea unei femei, conține încă în el căldura verbului din care provine, iar "prieten" suprimă distanța pusă de insipidul "maître", care de altfel nu se mai potrivește astăzi. Dar o diferență de douăzeci de ani între doi oameni exclude apelativul "prieten", mai ales din partea celui mai tânăr. (Discipolul meu T... nu mi-ar putea spune niciodată: "Iubitul meu prieten
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
asta ca să-l ajut pe bietul om. Kitty se Încruntă ușor. Nu-i plăcea să i se spună ce să zică sau ce să facă. Se uită plină de curiozitate la „bietul om“. Dan Zachary era un bărbat corpolent și insipid, În jur de patruzeci de ani. Era Însoțit de o femeie la fel de corpolentă și insipidă, Îmbrăcată Într-un costum care atârna pe ea fără pic de grație și care părea să spună limpede că nu e din Manhattan. Ambii păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]