4,420 matches
-
tot) a.m.d. Ideea de a reprezenta în poezie viziunile coșmarești provocate de migrene sau de a concepe poezia însăși ca pe un delir nu este, luată în sine, de disprețuit. Dar autorul o aplică neinspirat și abuziv, cu o insistență maniacală, ignorându-l pe cititor. Acesta devine martorul inoportun al unei defulări turbulente și adeseori dizgrațioase. El asistă la un act intim lipsit de semnificație artistică și nu poate decât să se rușineze de indiscreția pe care (involuntar) o comite
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
trebuie s-o simți, s-o trăiești cumva, pe cînd moartea... Rodion era conștient că în mintea sa gîndurile se succed alandala și numai logice nu sînt. Fata care îl servea la masă intră din nou în peisaj și reia insistențele: Poate ar fi mai bine să mîncați ceva. Este al șaselea pahar și o să vă facă rău. Poftim?! Am zis să nu vă fie rău. Nu, nu-mi este rău. Și chiar dacă mi-ar fi rău cumva, nu mai contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sînteți amici. Îmi este jenă. Nu se procedează așa. Te duci mîine la el. Să fii pregătit de internare. Buna dispoziție a dispărut total. Cei doi amici, efectiv speriați, îl roagă pe amicul lor să telefoneze la profesor. După multe insistențe telefonul sună la specialist și Gabi aude vorbele puțin repezite, parcă panicate. Ce a zis? se roagă Gabi. Nu primește răspuns, dar i se întinde telefonul. Ca un condamnat la moarte ascultă și nu înțelege. Ca într-un vis urît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
veghea doar ca moșneagul să nu facă ceva fără știrea lui. Bătrînul Damian nu avea pace aproape deloc. Treceau pe acolo mașini, opreau și-l întrebau: Nu vindeți o parcelă, dom' Damian? Totul este vîndut, mințea omul ca să scape de insistență. Păcat. N-au rămas vrea 4-500 mp? Nu, îmi pare rău. În lumea asta, fiecare cojoc își găsește acul și moș Damian și l-a găsit fără să vrea. Într-o zi vine deputatul, salută și se așează la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ai văzut ce nesimțită este? Anume a intrat. Ce credea, că o să ne surprindă? Ce animală! Margareta s-a jucat cu moșul și acesta a achitat integral apartamentul cu două camere. Altfel nu încăpea la rînd la OCLPP . Cu toate insistențele, sora cea nouă n-a acceptat să joace piesa decît crescendo. Cînd mă mut, domn' profesor, nu mai avem mult de răbdat. Dădea de înțeles ingenua Margareta că și ea răbda. Numai că apartamentul trebuie mobilat și Nicoară o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca un arc cînd în Romeo dădeau hormonii în clocot. Te abandonez aici, înțelegi? Mă descurs și fără tine. Am 1000 de euro, așa că pa și pusi! După ce a tras concluzia că Tina este nebună, Romeo a rărit-o cu insistențele. Mai ales că fata i-a spus-o pe șleau: Dacă mă dorești, însoară-te cu mine. Dar sîntem neamuri. A noua spiță. Dacă nu vrei, poate patronul tău... Ălă nu se însoară că n-are de ce. Are 45 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
poziție intermediară între impozit și cotizație socială. (n.tr.) 1 Revenu minimum d'insertion alocație menită persoanelor fără resurse sau cu resurse inferioare unui plafon fixat prin decret. (n.tr.) 2 Juste héritage (în original). (n.tr.) 3 Nota de insistență aparține autorului. (n.tr.) ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------8 1 DEMOGRAFIE ȘI SOCIETATE Introducere 41 Structuri pe vârste... Demografie și îmbătrânire... Demografia locului de muncă Creștere demografică... Reînnoirea politicilor familiale Problematica pensiilor Protejarea sănătății Solidaritatea între generații Concluzie Bibliografie Indice de nume Indice tematic
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
pot fi sigur. Era o dimineață de iarnă fără zăpadă. Pe nepusă masă, se hotărăște ca eu și cu mama Floare să mergem În vizită la tanti Neli. Pesemne că nu-mi convenea să merg, de aceea țin minte anume insistențele de a fi evacuat de la fața locului. Pămîntul era cu siguranță Înghețat, fiindcă, luînd-o direct peste grădini, nu țin minte nici vreo urmă de zăpadă ori de noroi. Ajungem la tanti Neli unde am stat plicticos de mult. N-am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a ratat urechile și coada porcului, cum s-a Întîlnit de trei ori cu grenada fără să știe ce era, cum a uitat-o În două rînduri și cum aceasta i-a tăiat de fiecare dată calea, cum, sîcÎit de insistența ei, a lovit-o de două ori și cum ea, tot În doi timpi, i-a retezat definitiv lumina și i-a astupat pentru un timp urechile. Ca prin minune, nu l-a spulberat de tot. E de mirare că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de Isus însuși, cu nimic mai prejos decât ceilalți unsprezece. Isus știe că va fi predat și mai știe cine este cel care-L predă (ho paradidous). Într-un pasaj de numai câteva rânduri, verbul paradidomi apare de trei ori, insistență care dovedește importanța lui semantică și teologică. Scena „predării în mâinile păcătoșilor” face parte dintr-un scenariu divin pus la punct în toate amănuntele, un scenariu cu câțiva actori obligatorii și indispensabili: Dumnezeu, Isus, Iuda, ho paradidous, păcătoșii. Vom reveni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
te-am Întrebat sau nu? Privește aici!” - i-a arătat Păpădie automatul. Prizonierul a Început să bâiguie cuvinte de neînțeles. „Amice, așa ne Înțelegem ca turcu’ cu chistolu’. Ia-o domol și spune ce căutați voi la podul nostru?” După insistențe repetate, rusul a spus că au fost trimiși să mineze podul, pentru a-l avea sub control În caz de atac din partea inamicului... „Harașooo! Numai că nu ați nimerit-o, deștepților. Nu bănuiați că există și un inamic isteț, care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ore. CAPITOLUL V 1 După ce stătu în expectativă o vreme, cântărind cu grijă toate avantajele și inconvenientele posibile, Stelian Teodorescu se decise în cele din urmă să accepte postul de contabil cu jumătate de normă de la sfatul popular, oferit cu insistență de vicepreședintele Girolteanu. Așa că, punându-și pe el costumul cel bun, ieși grăbit într-o dimineață pe poarta casei și o porni cu pas întins spre sfat. Aa, bine-ați mai venit pe-aici, pe la noi, domnule Teodorescu! îl întâmpină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
împiedica să bată ulițele satului nestingherit. Pe dracu, tratament în stațiune! Nu suntem agenție de binefaceri!... N-avem bilete!" îi trânti grosolan politrucul comunal și îi ieși din birou trântind ușa foarte supărat. Din acea zi, Tarbacea îl slăbi cu insistențele și, dintr-un motiv sau altul, activitatea comisiei de lămurire rămase deocamdată mai mult pe hârtie, deși despre colectivizare continuă să se mai vorbească mult și bine. În schimb, într-o zi popa Niță Niculescu îl pofti la el acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spune nimic despre colectivizare... Și remarcile sale păreau îndreptățite. După sărbătorile de iarnă, nimeni de la sfat sau de la raion ori de mai sus nu-l mai bătuse la cap cu comisia aceea de lămurire, din care i se ceruse cu insistență în anul precedent să facă parte. Într-adevăr, în sat domneau o liniște și o pace relative, de parcă între regim și talpa țării ar fi fost parafat în mare secret un pact de neagresiune. Părând satisfăcuți de cele înfăptuite până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
magazie. Bătrâna se urcă cu ușurință pe un taburet metalic capitonat cu plastic gri. Este îndemânatecă, sigură în mișcări și face treaba necontenind să o îmbărbăteze cu vorbe blânde, materne, pe tânăra din fotoliu. Dora se uită la tânără cu insistență, poate cu prea multă insistență. Frumosul chip machiat a căpătat aspectul unei păpuși de ceară cu trăsături prea pronunțate. Buzele și pomeții sunt de un roșu strident. Pleoapele au căzut peste lumina ochilor. De sub streașina genelor rimelate încep să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ușurință pe un taburet metalic capitonat cu plastic gri. Este îndemânatecă, sigură în mișcări și face treaba necontenind să o îmbărbăteze cu vorbe blânde, materne, pe tânăra din fotoliu. Dora se uită la tânără cu insistență, poate cu prea multă insistență. Frumosul chip machiat a căpătat aspectul unei păpuși de ceară cu trăsături prea pronunțate. Buzele și pomeții sunt de un roșu strident. Pleoapele au căzut peste lumina ochilor. De sub streașina genelor rimelate încep să se prelingă două lacrimi. Dâre negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a mai liniștit. Este alungită pe o parte și geme ușor. Firele care legau cele două mici antene de monitor îi înfășoară în mod ciudat gâtul. Un gând macabru trece prin capul Dorei : "Dacă se strangulează ?" Apasă din nou cu insistență butonul soneriei. După un alt timp, ce i se pare nesfârșit, o infirmieră intră cu pas alert, aprinde plafoniera. O mustră pe Dora : "V-am spus să aveți răbdare că aveam și alte urgențe ! Ați uitat că aveți interdicție sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
uitați de noi, cei care ne credem normali, se aude un strigăt animalic care este deîndată acompaniat de alte țipete indefinibile. Justin tresare de parcă ar răspunde la un semnal cunoscut și îl privește în fine pe profesor. Îl privește cu insistență, în adâncul ochilor. Profesorul este ca și paralizat. Nu poate face o mișcare, nu poate rosti o vorbă. O clipă are impresia că a descoperit în ochii necunoscutului alți ochi pe care nu putea să îi uite. Ochii lui Margo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
alăturate în cotlonul cel mai ferit de curent. Dora nu a mâncat din seara precedentă și nu și-a luat cu ea nici o provizie în această călătorie spre "nu se știe unde, nu se știe când". Vorba calmă, aspectul și insistența străinului o înduplecă și descoperă cu plăcere gustul pâinii aproape înghețate și fiorul cald care îi străbate măruntaiele după ce dă pe gât capacul sticlei, de mărimea unui un degetar, plin cu horincă. Nu, nu sunteți indiscret, chiar sper să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai este un detaliu foarte important : doamna Dora are cetățenie franceză ! Și față de francezi problemele se pun diferit față de "indezirabilii" de români ! Chiar presupunând că se întâmplă ceva, la Kiev este ambasadă franceză care poate soluționa orice. Nu văd rostul insistențelor tale, Ciprian, doamna Dora trebuie să hotărască. Puținele cuvinte ale lui Dragoș sunt rostite pe un ton imperativ, dat de o îngrijorare greu de ascuns. Dora găsește răgazul să intervină : Domnul Ciprian nu a făcut decât să mă pună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fotografie au existat și ce s-a întâmplat cu ele. Dora scoate din poșetă cea de a doua fotografie cu care pornise înarmată la un drum al cărui deznodământ nu îl poate încă bănui. În timp ce cei doi frați privesc cu insistență fotografia, Dora continuă : Urmare a unui impas al vieții, prin care am trecut nu demult, pentru mine restabilirea adevărului legat de Teo și de fetița din fotografie a devenit o necesitate existențială. Este foarte important să aflu ceea ce mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
După vreo săptămână cineva adusese de la oraș fotografiile. Nu contenise să privească acea imagine, să se mire că cea care o privește este cu adevărat ea și să folosească fotografia, cu discreție, ca semn de carte. Mama o căutase cu insistență ca s-o aranjeze în albumul familiei, dar degeaba. Oare nu știuse, cu adevărat nu știuse că fotografia plecase, cu cărțile de care se despărțise cu greu, la cei doi frați pe care nu îi cunoștea ? Oare nu o trimisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de nimic. Nu pierdea prilejul să îl caute mai întâi pe Dragoș, mai întotdeauna aplecat pe paginile unor cărți cu minunate ilustrații. Doamna Ana îl îmbia să cineze cu ei, cina era modestă, dar tot ce punea în gură, după insistențe și ezitări, avea un gust mai bun, mai suav, mai delicat. Așa îi spun amintirile de azi lui Atanasie, dar atunci știa doar că tot ce era atins de mâinile doamnei Ana era minunat. Minunate erau mai ales clipele, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
contenesc să admir înțelepciunea ei. Nu observasem că pusese trei bancnote de câte zece ruble într-un buzunar profund al șorțului ce îl purta și doar două rămăseseră în punga de piele atârnată la gât, sub cămașă. Când nerăbdarea și insistențele paznicilor au început să fie însoțite de înjurături și lovituri, ea a scos din buzunar cele trei bancnote. Au fost destul de cumsecade că s-au mulțumit cu o bancnotă fiecare și ne-au lăsat și nouă, una în afară de cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai munceau. După o zi și jumătate de hurducături pe un drum cu greu de bănuit prin pădurea tot mai deasă am ajuns la Cingaly, localitatea în apropierea căruia se afla spitalul la care eram duse, așa cum aflasem iscodind cu insistență pe unul dintre militari. În sfârșit am ajuns la un grup de barăci noi, încercuite cu sârmă ghimpată care formau ceea ce scria pe o scândură la intrarea în incintă, cu litere strâmbe, de o culoare roșie ca sângele : "ЖЭщИHА БOЛЪНИЏА
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]