25,674 matches
-
pentru ea însăși, ca într-o terapie a rememorării, chiar dacă volumul a avut, cu siguranta, și acest rol. Nostalgia există, dar ea e atît de discretă și de sublimata, încît devine mai curînd o chestiune de tehnica literară, în măsura în care ea instalează în carte o anumita atmosferă, prielnica evocării și întoarcerii în trecut. Reverii strict puse la dispoziția autoarei nici nu ar fi cu adevarat posibile, căci prințesa la a cărei naștere s-au tras 21 de salve de tun e învățată
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
așează la masa de scris. Iar dezvoltarea lor este dictată de zig-zag-ul capricios al gândirii asociative. Așa se explică de ce nimic nu este previzibil în această carte, în afară de plăcerea lecturii, mereu aceeași, de la prima până la ultima pagina. Uneori, scriitorul se instalează în plină actualitate, așa cum face, de pildă, atunci când reacționează la mărturisirea Gabrielei Adamesteanu - urmată de una similară a lui Eugen Negrici - că Jurnalul lui Mihail Sebastian i-a schimbat complet imaginea despre "perioada dintre cele două războaie mondiale". Costache Olăreanu
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
spune inima”. Autorul continuă, cumva sacerdotal: „După acele cuvinte, m-am simțit aproape ca Iov, căruia Dumnezeu îi înapoiase toate avuțiile”. El nu mai interpreztează în consensul biblic, ci extrage de acolo, răstoarnă amintirea lecturilor ca un pilot ce se instalează confortabil în scaunul de carlingă și dă zbor avionului spre filosofare: „Încă nu aflasem că repetiții ale povestirii lui Iov sunt înscrise în viață precum soarele în zi și luna în noapte. Cu o mare ușurare, m-am cufundat în
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
acest stârv: uluitoare capacitate de autoiluzionare, bovarismul frenetic și plăcerea morbida de a vedea în minciună opusul sau. Îmbătați de gândul că se mută într-un palat, jalnicii învingători nu și-au dat seama că duhoarea pestilențiala a morții se instalase amenințător. Ei se credeau miri, pe când soarta le rezervase destinul de ciocli. Mințile lucide au cerut, imediat după alegeri, noii puteri să nu preia de la regimul Iliescu gestiunea, fără un riguros control prealabil al moștenirii. Sigur că Petre Român s-
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
sau inoportune (deși am spus destule de acest fel) câteva alte observări. Să le luăm pe rând. Pentru Concertul inaugural prezența unor laureați din ediții anterioare că Andrei Licaret, Olga Măncescu și Adrian Tomescu a fost o probă frumoasă care instala concursul într-un sistem de valori compatibile cu vocația lui. Mai puțin convingătoare, daca nu dezamăgitoare este ceea ce a fost anunțat a constitui Orchestră de Cameră "Jeunesses Musicales". Clar, formația a fost o încropire care nu putea să aibă șansa
Etape si zări by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17879_a_19204]
-
dintre cele două "române de dragoste" incluse în românul Traversând Washington Square are titlul Gluga suedeză și o aduce în prim-plan, ca partenera a personajului-narator, pe Linda Magnusson, o americancă de origine suedeză, care, în pat, obișnuiește să se instaleze deasupra bărbatului, ca pe un aparat pentru gimnastică aerobică, și să-l îmbrace în părul ei blond. Autorul numește "gluga suedeză" această situație și în continuare recurge la enigmatica sintagma ori de câte ori trebuie să numească actul sexual. Este modul său de
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
1947, ajungînd în exil. Avea, în decembrie 1989, 77 de ani, locuia la Romă și a voit să revină în țară pentru a-și lua locul ce i se cuvenea în conducerea P.N.T.C.D. Dar, deranjînd enorm pe liderii care se instalaseră în fruntea partidului, a fost sfătuit să nu nu se repatrieze (cu argumente fals protectoare) și lăsat să vegeteze la Romă, deși a stăruit mereu să revină la postul de comandă, avînd mai multe atuuri decît chiar Corneliu Coposu. Dar
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
lui Constantin Virgil Gheorghiu. Memorialistul nostru știe și relatează că, după succesul cu Ora 25, Constantin Virgil Gheorghiu a fost angajat, prin anii cincizeci, de generalul Peron, președintele Argentinei, să-i scrie biografia. S-a deplasat cu familia la Buenos-Aires, instalat într-un luxos castel, unde, săptămînal, dictatorul argentinian venea o zi sau două, relatînd fapte din viața sa. Lucrul avansa bine, cînd, fatalitate, Peron a fost debarcat de o lovitură de stat, fugind din țară. Rămas singur și uitat în
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
articolul, în forma lui sau lu, devenind un instrument invariabil, asemănător prepozițiilor (Valeria Guțu Romalo). O verificare a stadiului în carea se află acest fenomen în stilul colocvial al presei contemporane dovedește, cred, că uzul articolului hotărît proclitic e bine instalat, dar nu neapărat în extindere. E mai curând dependent de o categorie de fapte de limbă: rămâne profund asociat cu imposibilitatea sau limitarea flexiunii, deci cu nominalele invariabile sau cu numele proprii. Deocamdată nu pare a pune cu adevărat în
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
Astfel viața capătă un conținut și un program!! Verbalizarea Evident, nu poate exista un singur program pentru toată lumea. Această imposibilitate devine însă o realitate prin faptul acceptării ei, necondiționate. Adică cum se petrece asta? Prin forța cuvintelor, noțiunilor... Ele se instalează în spațiul interior pe care îl stăpânesc apoi prin sunetul lor clar și aparent univoc. Ele par a semnifica totdeauna același lucru, adică par a nu se schimba și sugerează o lume bine fixată, a unor sensuri imanente. Atunci când cunoști
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
deceniu (titular din 1870 pînă în 1873, predînd teologia morală). Apoi va fi numit asesor consistorial, intrînd - mai de mult, și în publicistica militantă, în acele vremuri aspre de prigoană împotriva populației românești din Transilvania. De altfel, în 1865 e instalat la conducerea ziarului Telegraful Român, întemeiat de Șaguna. Aici condeiul lui a vibrat timp de 18 ani, adică mult după ce maestrul său (mitropolitul) a murit (1873). Erau, atunci, vremurile aprige de după instituirea dualismului (1867), cînd maghiarizarea forțată a românilor (care
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
din jurul său, nepotismul sfidător (ilustrat de aducerea la Cotroceni a cuplului Petre, mama și fiul), credulitatea impardonabilă (președintele a menținut, o bună bucată de vreme, întregul personal de pe vremea lui Iliescu) sunt semnele unei rele conștiințe în raport cu forțele democratice. Abia instalat la Cotroceni a ajuns d-l Constantinescu să-și dea seama de impostura sa. Promisiunile nemăsurate, declarațiile bombastice (între care gogorița privind mutarea reședinței într-o clădire mai modestă a avut un efect-fulger asupra electoratului), l-au transformat, aproape instantaneu
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
pe coperta cărții, este o vedetă incontestabilă sau figura emblematică a acestui mod de a scie. La mașina de scris, toate senzațiile, amintirile, fantasmele, fragmentele de discurs se aliniază. Între toate aceste coordonate se pune un semn ale egalității, se instalează o sinonimie ontologică. Lucrurile sunt plasate într-un no man's land ideatic, unde își pierd autonomia și contururile și apar diverse contaminări, melanjuri." [...] "eu?", mă pronunț, "eu!", mă imaginez redus la simpla pronunție, "eu!eu!eu!", tac, însă scriu
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
jos, umplând desagii cu mâncare din loc în loc... Nu se poate face economie în comunism și de către comuniști. Ăștia nu-s în stare să conducă nici măcar o comună rurală. încurcă apele, înfundă fântânile... Comunismul este un cancer social. Unde se instalează, rămâne pustiu." Profet și măscărici deopotrivă, Petre Țuțea își entuziasmează ascultătorii, dacă aceștia sunt balcanici. "Discursul" lui filosofic poate fi precedat de un anunț de genul: "Lume, lume, veniți să-l ascultați pe omul care spune ce nu s-a
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
pentru extinderea Uniunii Europene unei jurnaliste de la BBC, apropo de o posibilă revenire la putere a lui Ion Iliescu în România și a lui Vladimir Meciar în Slvoacia, în contextul în care Uniunea Europeană a luat măsuri ferme împotriva extremei drepte instalate la putere în Austria. Horia Alexandrescu e de părere că dincolo de problema supărării PDSR, partid căruia editorialistul îi reamintește atît coabitarea cu partide extremiste pe vremea cînd era la guvernare dar și declarații de simpatie ale unora dintre fruntașii acestui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
perspectivele lui școlare. Unii profesori și chiar directori au rezistat cât au putut ingerințelor politice totalitare, un moment de oarecare relaxare strategică fiind cel al Olimpiadei din 1936. În 1938, însă, împrejurările au fost de așa natură încât întreaga familie, instalată la Berlin a primit, ca și mulți alții, ordin de evacuare în Polonia, la Varșovia. Episodul varșovian, de până în 1944 dar și în primii ani de după încheierea războiului, alcătuiesc paginile senzaționale ale memoriilor, - sub aspectul rolului jucat de Marcel Reich
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
fost niciodată chemat să participe la consiliile de redacție sau la alte reuniuni redacționale. Exista o rezervă a colegilor germani, pe care el n-o înțelegea. Resentimente reciproce colcăiau undeva pe ascuns. A părăsit F.A.Z.-ul și s-a instalat la Hamburg, angajându-se la prestigiosul săptămânal "Die Zeit". În acei ani - '70 și '80 - era cea mai bună revistă europeană de cultură. A fost adoptat de faimoasa "grupare 47" - la care participau acum scriitori din toate generațiile, era prezent
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
Societatea Română Mozart" din Cluj-Napoca este, fără îndoială, unul din modelele culturale de tip european care funcționează și la noi semnificativ, coerent, cu proiecte riguros finalizate. Am adoptat, iată, limbajul presei cotidiene pentru a încerca să comunic o realitate românească instalată bine în ordinea preocupărilor al căror înțeles, ramificat, își regăsește permanent elanul și mijloacele de a deveni faptă, comunicare, eveniment. Un "Festival Mozart" se desfășoară anual la începutul lunii decembrie; la fiecare dintre edițiile succesive, ca și la aceasta, a
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
de care s-a bucurat Tzigara din partea regelui, chiar de la începutul carierei, netezită ori de cîte ori se împotmolea. Evident, Tzigara afirma că introducerea sa în cercurile palatine o datora familiei Kremnitz (cu care era vecin pe strada Polonă), bine instalați acolo, Wilhelm ca medic, iar Mite ca amantă a regelui (o știu din memoriile lui Marghiloman, care o știa de la Maiorescu), care, devenindu-i și secretară particulară i-a scris, pe baza unor însemnări, suveranului vestitele memorii (17 volume, 1909-1912
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
creștinismului mondial... Doar un musulman de astăzi se consideră depășit de noi, sau în urma noastră, dacă scădem din 1999, anul 622, - anul Egirei, - cînd Mahomed a înființat islamismul. Ca musulman azi, ești doar în anul 1377, - (nici nu s-a instalat pe tronul țării românești Mircea cel Bătrîn!). Chaldeea, din Mezopotamia unde ființa Babilonul, cunoaște cifra de șapte secole înainte de Cristos, cînd țara a fost întemeiată de Nabopalassar. Un chaldeean care se respectă ar fi azi în anul 2700 care nu
Nedemni de un potop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17416_a_18741]
-
decenii în mediile intelectuale că, la noi, în domeniul filosofiei, s-a constituit o serioasă școală de epistemologie reprezentată de d-nii Mircea Flonta, Ilie Pîrvu, Vasile Tonoiu. Erau, ce-i drept, mai mult citați decît citiți, dar erau mai totdeauna instalați pe un podium de stima. Mărturisesc și eu vină de a nu fi citit din opera d-lui Mircea Flonta, decît prima sa carte, din 1975, Adevăruri necesare (pe care mi-a și dăruit-o) și nu celelalte, printre care
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
bisericii izbucnea în cor, puternic, ca și cum preotul ar fi fost un dirijor care își punea oamenii la treabă. În ultimii ani, efectul de cor al acestei cîntări e mediocru. Lumea abia de îngîna ceea ce ii ajunge la urechi din amplificatoarele instalate în curtea bisericii. Cîntarea e mai curînd șoptita de fiecare în parte. Iar cîțiva dintre adolescenții aflați în jurul meu doar dădeau din cap, fără să deschidă gură. Această interiorizare, pe care am observat-o și la persoanele vîrstnice, e cu
Slujba de Înviere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17977_a_19302]
-
atelierului comun, le-a unificat, într-un anumit sens, demersul artistic, însă a făcut-o într-un fel cu totul special: Vasilica și Panaite Chifu sînt perfect distincți că practica propriu-zisă, ca imaginar și că viziune artistică, dar la fel de solid instalați în același discurs, unic tocmai prin faptul că este construit pe atitudini complementare. În acest sens, expoziția lor comună este consecința firească a unei stări de fapt și nu atît rezultanta unei decizii administrative sau a unei cochetării de stare
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
și prin consecințe, Simpozionul de sculptură în metal de la Călărași este și un fenomen simptomatic: daca reflexele induse atîta vreme de spiritul Cîntării României dispar acum și din zonele cele mai expuse, e semn sigur că profesionalismul și rigoarea se instalează iarăși în viața noastră socială. Să sperăm că o fac ireversibil și nu doar în spațiul strict al acțiunii artistice.
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
apropiere, toată ziua citea la Bibliotecă Fundației, iar seara, adastă la Corso, care se află undeva printre clădirile situate peste drum de Palatul Regal, între Ateneu și Bibliotecă Fundațiilor, dărîmate, pentru amenajarea Pieții Palatului, spre sfîrșitul anilor treizeci. Cioran se instala în sala de jos, la o masă anume rezervată presei, actorilor și scriitorilor sau, de cele mai multe ori, la masa ardelenilor (era, acolo, la Corso, si o astfel de masă rezervată). Acolo, la masa ardelenilor, se află inevitabilul Crăciunel, de care
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]