7,575 matches
-
în echilibru (clasic), ci în agitație continuă, în luptă. Este lupta pentru interiorizare a unui poet care înclină spre excentricități. Și, în egală măsură, este obstinația de a rămâne excentric, adică vizibil, viu, când nevoia de interiorizare devine confundabilă cu instinctul de conservare. Gesturile se amplifică între "pereți de oglinzi" și nu rareori poetul acordă o mai mare importanță imaginii (studiate și ajustate) din oglindă decât trăirilor interioare: Am o casă Numai oglinzi. În ea mă închid Ca un fermecat Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
caz, Emil Botta pare să vâneze mai ales starea androginală, nu numai pentru a atinge "frontierele inocenței" (v. Radu Călin Cristea) ci mai ales dintr-o necesitate logică, pragmatică, survenită într-o stare de criză, în regim de urgență, ca instinct de supraviețuire: starea androginală este cea din oglindă. Iubirea-pasiune este spiritualizată în lumina necruțătoare și neînduplecată a oglinzii. Filtrul este impalpabil și în același timp foarte eficient. Se realizează totuși o sciziune dureroasă. Efortul nu este pentru a recupera jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Ce-i rămâne mimului să facă? Să mimeze, desigur, cu toate că instrumentul ales este foarte fragil și timpul se scurge foarte repede. Somnul, lenea echivalează cu o închidere a pleoapei, cu o conservare de sine. Câștigă nu poezia, nu talentul, ci instinctul de conservare. Aceste tendințe au trecut din poezie în viața de zi cu zi, după cum notează unii contemporani: "Era un rătăcit în lumea asta. Întâlnirea cu el îți dădea șansa să vezi cum e un geniu pe pământ. Totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și nu înțeles, la Dumnezeu nu ai acces prin luciditate. MACEDOROMÂNI Mă întreba Marin Preda cum era cu macedoromânii și i-am zis: domnule Preda, macedoromânii nu sunt români, sunt super români, români absoluți. Atât de năpăstuiți și goniți, au instinct național de fiară bătută. Iar eu și dumneata, pe lângă ei, avem forță domestică de rațe. Măcăim. Am stat cu macedoromâni în temniță. Îi băteau până îi omorau, dar nu declarau nimic. Au o bărbăție perfectă. MANIFESTUL COMUNIST Manifestul comunist e
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
și crima, iar prezența lor în viața noastră, mai ales când capătă conotație istorică, trebuie luată în considerare. După 1948, ura organizată ca principiu de guvernare a pustiit societatea română: a pustiit sufletele oamenilor și relațiile dintre ei, așa cum, prin instinctele de distrugere declanșate, a pustiit acumulările trecutului și, deopotrivă - devenite ale tuturor și ale nimănui -, pământul țării, apele și pădurile ei. Procesul acesta continuă astăzi în alte forme. Ceea ce ne chinuim noi să punem pe picioare este în fond o
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
și el ne înghite”. De ce Manuela nu simțea timpul? Ea nu trăia, doar exista! Este excepțional prezentată drama individului care are conștiința existenței, dar mai ales a existenței sinelui lipsit de trai, de viață. Femeia prin natura sa umană are instinctul vegetării, este un fel de inerție existențială în care ea nu face altceva să observe. Oglinda este labirintul în care ea și caută trecutul pentru a se echilibra pe bârna vieții, căci starea predominantă este de labilitate. Asemeni unui suflet
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a proporțiilor lui?” Conștientizarea nevoii de iubire acutizează simțurile sexuale, căci trupul se manifestă în paralel cu gândul și simultaneitatea lor le contopește într-o voluptate care are tot atâta farmec câtă durere. Pretextul musical este suficient eroinei pentru ca jocul instinctului feminin să asculte de chemarea de care se teme și de care ea se apără înainte de a i se supune. Primitivismul manifestărilor instinctive fac din acest personaj, destul de plat, o femeie ce ascunde comoara senzualității, căci ea avea mintea acoperită
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
enervare arbitrară, cu un absolutism aprig, care nu avea generozitate, care parcă ura și avea spaimă de tot ceea ce, din gânduri sau din existență, nu avea culoarea albastră în care optica lumii a închipuit cerul și idealul) Făptura lui de instincte și hotărâri cinstite purta indelebil un ser blestemat căruia îi suprapuse cultul idealului. Cum va fi fost dezgustul lui de înseși gusturile lui, refuzul lui de el singur?” Această descriere a idealului masculin pare mai degrabă o viziune a sinelui
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
în toată puterea cuvântului. Partenerul este o necesitate, o extindere spre ea a lui, o fantoma a gândurilor ei. Este posibil ca mitul androginului să se regăsească în gândurile femeii care trăiește dincolo de realitatea primă, realitatea de gradul II, realitatea instinctelor înfrânate. ȘARPELE VERDE În structura eroinei, alături de iubire, gelozia este sentimentul ce o trezește pe Manuela din visare, depășind primul traseu al labirintului existențial. Metaforă a geloziei cu vechi rezonanțe, șarpele se strecoară pe nesimțite și ajunge la punctul vulnerabil
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cred și ce gândesc. Dar când lumea se folosește de mine, când aud minciuni din partea lor, și știu care-i adevărul, mă simt rănită. Fiecare femeie tânără are un simț pe care numai ea poate să-l aibă. Este acel instinct, care face să simți adevărul. Și eu, mereu, simt când cineva încearcă să-mi zică povești, când are nevoie de mine doar cu un interes. Proiecte de viitor Prima zi după votare. Unii dezamăgiți, unii fericiți, alții încep să provoace
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
totuși! - exclamă autorul într-o paranteză - dacă nu procreația, ci doar iubirea, împlinirea sufletească prin, alături și pentru celălalt sunt scopul, mai contează o diferență de 20-25 ani?” I s-ar putea răspunde că „omul tradițional” urmează „legea nescrisă” a instinctului: însoțirea bărbatului cu femeia are drept unic scop perpetuarea speciei. De aceea individul matur sexual alege un partener tânăr și puternic, care să garanteze vigoarea urmașilor. E tot o „selecție naturală”. Și uite cât de ușor se poate ajunge de la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Intuiția feminină prevede acest „complex viril”, încearcă să-l prevină sau, în fine, îl acceptă, menajând sensibilitatea masculină. Poate și pentru că ea știe ce îi poate oferi răbdarea... Aici, P.H.Lippa aduce un elogiu femeii superioare, capabilă să-și domine instinctul cu înțelepciunea așteptării calme a acelor momente de „fericire totală”. Ea știe să provoace și să dirijeze impulsurile bărbatului, controlându-l cu discreție pentru a-l proteja, pentru a nu-l pune în inferioritate. Intenții abia schițate și răspunsuri adecvate
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
simte în momentul de „maximă satisfacție” ar putea da seamă despre complicațiile sufletești ale scriitorului însuși. P.H.L. părea multora un sentimental incorigibil și un pudibond. În secret, era obsedat de întrebări privind omul în genere, inclusiv conținutul senzațiilor provocate de instinctul sexual. Ceea ce mi se pare firesc la un scriitor, chiar dacă, presupun, nu era un adept al teoriilor lui S. Freud. Așadar, se întreabă P.H.L., cum poate (și adesea reușește) omul să proiecteze „pulsiunile sexuale” (Freud -nota mea) pe un ecran
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
un scriitor, chiar dacă, presupun, nu era un adept al teoriilor lui S. Freud. Așadar, se întreabă P.H.L., cum poate (și adesea reușește) omul să proiecteze „pulsiunile sexuale” (Freud -nota mea) pe un ecran plin de culori vesele, luminoase, înfrumusețând un instinct care, la drept vorbind, îl face solidar cu toate bestiile? Simplu! crede scriitorul. Printr-un joc erotic complex, dirijat parțial de rațiune, deci prin conștientizare și control. Animalul adulmecă, omul admiră. Desigur, ajunge și să se îmbete cu parfumul celuilalt
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
care poate contura un complex numit de poeți „arta de a iubi”. Oare Ovidiu, autor al operei poetice Ars amandi (Arta de a iubi), nu înțelegea prin artă mai mult decât meșteșug sau tehnică? Adică, un fel de sublimare a instinctului, transfigurarea organicului în fericirea dăruirii generoase până la identificarea cu ființa morală (și fizică!) a partenerului. Dincolo de trăirea strict personală a senzației, a plăcerii secrete ce inundă cele două trupuri îmbrățișate, petrecerea în doi „se justi 25 fică” prin consistența umană
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
anul. Oare omul când ajunge la „solstițiu”? P.H.L. își vede eroul ca pe un bărbat aflat pe treapta superioară a echilibrului dintre rațiune și sentiment. (Binomul clasicist „funcționează” și la P.H.L.!) Profesorul a atins vârsta favorabilă unui control rațional al „instinctelor fundamentale”. Părerea scriitorului... După unele indicii, momentul în care începe să imagineze povestea Domnului R. și a Teodorei se plasează în preajma războiului, poate chiar în timpul refugiului românilor dincoace de Prut, după căderea Basarabiei (iunie 1940). P.H.L. avea în jur de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ar avea 20 de ani!” exclamă P.H.L. După care admite totuși că bărbatul este un „animal ciudat”: în fața unei femei care îi place se comportă ca un potențial cuceritor, indiferent dacă are 30 de ani sau 60 de ani. Presiunea instinctului îl face să uite de vârstă. Mai mult, ajunge să ignore pentru moment posibila atingere la exigențele situației sociale sau ale prestanței profesionale. Tot efortul de analiză la rece, cu raționamentul ce îl obligă la un comportament decent și onest
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
încercări ale vieții (comparativ cu femeia). Asumarea unor responsabilități nu decurge totdeauna firesc, ca izvorând din substanța propriei ființe. O anume nestatornicie, tentația de a fugi din calea provocărilor grave apar adesea la inșii a căror rațiune cedează ușor în fața instinctului de conservare. De aceea, și mai ales în contextul relației cu sexul opus, se va fi vorbit de „egoismul” bărbaților, prin contrast cu statornicia, generozitatea și capacitatea de sacrificiu ale femeii. Chiar etimologia cuvântului femeie (din latinescul familia) sugerează că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
altfel-zis să bârfească, să afle toate relele în vecin, cunoscut, prieten sau dușman, fără alegere. Și dorința de a studia omul ca fenomen unic, de o complexitate inepuizabilă, și aplecarea spre bârfa de cea mai evidentă vulgaritate au la origine instinctul social. Chiar și când se dorește unic, exemplar, superior etc., insul uman trebuie să se vadă tot alături de ceilalți... Nu știu în ce categorie mă înscriu, în calitatea mea de „comentator”, dar mărturisesc că, de la început, întâmplările relatate de P.H.L.
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că și Teodora ar putea fi victima convenției sociale numite căsătorie. Poate fusese pionul unui aranjament matrimonial sau, cine știe, era doar victima credulității ei de fată, puțin cunoscătoare a psihologiei masculine. Încă nu știa că patima sau, mai bine-zis, instinctul de cuceritor îl face pe bărbat să arunce vorbe și să comită gesturi ce pot impresiona decisiv sufletul unei tinere. Iar el marchează, orgolios, încă o cucerire, fără vreun scrupul de responsabilitate și de onoare. Mi-aduc aminte cât de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
umilit, proiectat pe scara regresivă a speciilor. I se „spovedește” Teodorei. Ea îl completează zîmbind: „Dar și motanii fac la fel!” A văzut chiar ea. Însă nu continuă, din delicatețe. Deja a sugerat comparația cu un „motan egoist”, dominat de instinct. P.H.L. face aici o umilă încercare de a-și „salva” „eroul”. Rememorează ceea ce el însuși a trăit, în urmă cu decenii, când i s-au născut copiii din prima căsătorie. Nu a gândit (fiindcă nu a fost cazul) că întreruperea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
său, aflat, totuși, la o vârstă „coaptă”. Absorbit aproape „periculos” de iubirea sa pentru Teodora, Domnul R. uită mobilul predestinat al oricărei acuplări: procreația. Se pare că numai femeia îl trăiește permanent în adâncul ființei sale, cu forța indelebilă a instinctului matern. Bărbatul, indiferent de vârstă, pare mai superficial, mai limitat, chiar dacă are capacitatea de a „prelucra” în mod corect toate „datele subiectului”. În fața argumentației simple, expusă pe un ton calm de Teodora, Profesorul s-a simțit „școlar”. Tot ce spune
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
altădată. Trebuie să admită că de-acum trupul dragei sale nu-i mai aparține! Da! Gândul egoist al bărbatului care nu acceptă cu toată inima schimbarea partenerei din amantă în mamă... Dorința de a întârzia în sfera de atracție a instinctului acuplării este partea „întunecată” a naturii masculine. Este ca o ceață „organică” ce se împrăștie numai când soarele iubirii desăvârșite se strecoară în cămara ascunsă a sufletului. Profesorul știe că de acum înainte dragostea Teodorei va suferi o „metamorfoză”. Pacea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
știe că, uneori, aștepți decenii ca să ai revelația unui adevăr simplu, ori să descoperi un om deosebit. Sau, în cazul său, să ajungă să cunoască „dragostea vieții lui”. Ce a cunoscut în tinerețe, în preajma femeii, merită numit mai curând „cântecul instinctului”. Atracția pentru „sexul frumos” era ca un miraj întreținut de propria combustie hormonală, când inima bate mai iute decât aripa minții. Și bate adesea prea dezordonat, din cauza unor imagini tulburi, induse copilului de odinioară de povestirile false, voit cinice, ale
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
un proces de decantare lentă a tuturor aluviunilor culturale. „Femeia de alături”, respectată, admirată și iubită, a devenit un personaj complex: amanta care știe să dăruiască mângâieri unice; prietena devotată și iubitoare chiar și în mustrare; mama exemplară al cărei instinct controlat și dirijat cu responsabilitate o înalță ca pe o icoană, vie și memorabilă. Domnul R. o admiră pe Teodora în această postură, atâta vreme cât el însuși mai păstrează ceva din copilul care-și venerează propria mamă la modul primar, „matricial
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]