720 matches
-
este justificată). Stabilirea structurii ierarhice a grupului răspunde nevoii individului de recunoaștere socială, deci de ocupare a unei poziții dominante, pe de o parte, iar pe de altă parte, de ținere sub control a agresiunii intraspecifice, ceea ce înseamnă că omul, instinctual, se străduiește să ocupe un loc cât mai sus pe scara ierarhică, concomitent cu disponibilitatea de submisiune față de aceia care dețin o poziție ierarhică superioară: "Un principiu de ordine, fără de care se pare că nu se poate dezvolta o viață
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
pentru prima oară în mână un topor de piatră? Foarte probabil că ceva asemănător cu ce se poate vedea în cazul copiilor de doi, sau chiar trei și mai mulți ani, care nu sunt împiedicați de nici un fel de inhibiții instinctuale sau morale să-și arunce reciproc în cap obiecte atât de grele că abia le pot ridica. La fel de puțin va fi ezitat și inventatorul toporului de piatră să-l lovească cu el pe un tovarăș care-l înfuria. Sentimentele sale
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
spune, instinctualizare) a naturii umane, atunci nu este vorba decât de o privire superficială, așa cum demonstrează Michel Onfray, rebelul gânditor francez; pentru acesta, dimensiunea hedonistă a vieții trimite cu necesitate la celălalt, la intersubiectivitate, adică la împărtășiri care depășesc sfera instinctuală: "Cred, într-adevăr, că desfătarea fără conștiință nu aduce decât ruina sufletului, dacă ne este permis să spunem astfel. Rutul și iarba păscută, copulația sălbatică și prada sfârtecată de animal îi dau cu siguranță acestuia o anume satisfacție, dar ea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Euripide, și care ni se dezvăluie acum în plină lumină". (Nietzsche, 1992, p. 60) Critica ditirambică (și pe alocuri nedreaptă) a lui Nietzsche scoate în evidență și acest aspect marginalizat sub impactul aseptic al Luminilor, că omul are o parte instinctuală pe care rațiunea nu o poate ține sub control întotdeauna; de altfel, raportul rațiune- instincte este paradigmatic nu doar pentru scopul educației, ci și pentru orice raport de dominație care își face loc în mod inerent în viața omului; în
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și învățăcelul, preotul și credinciosul, stăpânul și servitorul, regele și supușii lui, republica și cetățenii ei, patronul și slujbașii lui, intelectualul și muncitorul necalificat". (Onfray, Rațiunea gurmandă, 2000, p. 67) Luminile au preluat ideea platonică a cunoașterii atotputernice în raport cu impulsurile instinctuale și au concretizat-o prin două afirmații: prima, educația trebuie să vizeze rațiunea (ceea ce reprezintă o "lectură infidelă" a lui Platon, care este mult mai complex și mai nuanțat); a doua, impulsurile instinctuale sunt rele, motiv pentru care le ignorăm
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ideea platonică a cunoașterii atotputernice în raport cu impulsurile instinctuale și au concretizat-o prin două afirmații: prima, educația trebuie să vizeze rațiunea (ceea ce reprezintă o "lectură infidelă" a lui Platon, care este mult mai complex și mai nuanțat); a doua, impulsurile instinctuale sunt rele, motiv pentru care le ignorăm sau încercăm să le eliminăm prin educație). Astfel, punem în lumină una dintre iluziile programului luminist, care se face vinovată de unilateralitatea ineficientă a acestuia (Freud va semnala iluzia, dar educația o ignoră
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
puțin la fel de mare ca aceea a ignorării culturii în definirea umanității omului. Dar optimismul naiv al Luminismului a constat în ideea că istoria este progresul ritmic al eliberării omului de superstiții, de tradiții, într-un cuvânt, de constrângeri social-economice și instinctuale; instrumentul acestei eliberări este educația, iar educația presupune dobândirea autonomiei raționale a individului; cu alte cuvinte, în ceea ce privește subiectul nostru, progresul în umanitate înseamnă eliberarea noastră de propria noastră natură instinctuală, pentru a ne asemui, pesemne, îngerilor. Din păcate, constată Andrei
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
superstiții, de tradiții, într-un cuvânt, de constrângeri social-economice și instinctuale; instrumentul acestei eliberări este educația, iar educația presupune dobândirea autonomiei raționale a individului; cu alte cuvinte, în ceea ce privește subiectul nostru, progresul în umanitate înseamnă eliberarea noastră de propria noastră natură instinctuală, pentru a ne asemui, pesemne, îngerilor. Din păcate, constată Andrei Cornea, ne aflăm în prezența unei iluzii periculoase: "[...] tribalismul, slugărnicia, conformismul, resentimentul etc. au de partea lor îmbrățișarea generoasă a mamei-natură, căldura instinctuală a devenirii firești; de aceea sunt nu
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
înseamnă eliberarea noastră de propria noastră natură instinctuală, pentru a ne asemui, pesemne, îngerilor. Din păcate, constată Andrei Cornea, ne aflăm în prezența unei iluzii periculoase: "[...] tribalismul, slugărnicia, conformismul, resentimentul etc. au de partea lor îmbrățișarea generoasă a mamei-natură, căldura instinctuală a devenirii firești; de aceea sunt nu numai previzibile, dar și probabile. Opusele lor libertatea, curajul, singularizarea, generozitatea, toleranța rațiunea -, dimpotrivă, fiind de fapt străine firii noastre adânci, formează marea excepție, iar a le trata drept inevitabile istoricește, când sunt
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
fi însă decît speculație, dacă ambiția teoretică nu ar corespunde unui fapt psihic, o nouă instanță în curs de formare și căreia îi revine sarcina realizării viitorului evolutiv. Această nouă instanță nu poate fi nici conștientă (adică intelectuală), nici inconștientă (instinctuală), nici subconștientă (patologică); ea va fi supraconștientă, adică mai mult decît conștientă. Ea este caracteristică ființei umane și o distinge cel mai decisiv de animal, în ea sălăȘIuiește țelul evolutiv al speciei umane. Ea este atît realitate, cît și ideal
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mai evoluat al omului: spiritul supraconștient, care tebuie el însuși să devină conștient. Omul a pierdut siguranța instinctivă (aceasta fiind cauza spaimei lui) și trebuie să găsească certitudinea spirituală, care nu se află decît în adevărul legal. Animalul este adaptat instinctual exigențelor invitabile ale mediului său; prin intermediul intelectului omul modifică ambientul și îl adaptează nevoilor sale, ceea ce include pericolul exaltării acestora, prejudiciu datorat intelectualizării. De asemenea, prin spiritul său, omul trebuie să-și adapteze nevoile nu numai la accidentul ambiental, ci
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
că acestea din urmă se instanțiază ca inconștient pentru cele dintâi. Astfel încât ceea ce constituie exteriorul mașinilor tehnologice în termenii raporturilor de producție devine interioritatea mașinilor dezirante. Prin urmare, Deleuze și Guattari nu resping doar psihoanaliza freudiană care a obturat viața instinctuală și dorința, încarcerându-le în „complexul lui Oedip”, codul limbajului familiei alcătuit în numele controlului social, ci și capitalismul însuși. Teoreticienii propun, pe de o parte, analiza schizofreniei ca o modalitate de observație a naturii umane obscurizate de controlul social al
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
De la mitologie la fabule, trecând prin bestiarele medievale, animalele sunt învestite cu o puternică încărcătură alegorică. Încarnează dimensiunea instinctivă și pulsională și trimit ființa umană la condiția sa primordială și arhaică. După cum explică Jung: Animalul, care reprezintă în om partea instinctuală a psihicului, poate deveni periculos atunci când nu este recunoscut și integrat vieții individului. Acceptarea spiritului animal este condiția unificării individului, a plenitudinii înfloririi sale (Jung, ???, p. 239). În funcție de reprezentare, animalul semnifică o calitate sau o slăbiciune umană. Îl regăsim în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Jung, ???, p. 239). În funcție de reprezentare, animalul semnifică o calitate sau o slăbiciune umană. Îl regăsim în simboluri ca: - embleme; - însoțitor al omului sau expresie a organelor de simț; - caricatură a ființei umane; - încarnare a pasiunilor și dorințelor; - expresie a dezvoltării instinctuale; - reprezentare a spiritului individual (mai ales păsările); - expresie a mentalului, a conștiinței și a gândirii imaginative; - manifestare a pulsiunilor agresive. Coarnele animalelor au fie o semnificație pozitivă, de antene cosmice, fie o semnificație negativă, de agresivitate și brutalitate. Iată de ce
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
amenințarea revărsărilor pulsionale; Subiectul nu știe să își gestioneze energia și cade pradă dorințelor; - dacă este rănit ori mutilat, înseamnă o pierdere de energie, lipsa libidoului, instalarea unei stări depresive; - dacă este legat, speriat, pus în jug, exprimă refularea aspectului instinctual a individului, care trăiește lipsit de emoții sau de dorință. Alura calului oferă și informații cu privire la evoluție: dacă merge la pas, evocă lentoarea, dar și constanța, la galop, viteza și violența, la trap, exprimă un ritm echilibrat, nici prea lent
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
bogată). Continentul european împărtășește parțial aceleași semnificații; - Africa, pământ de foc în imaginarul colectiv, asociată cu animalele sălbatice, cu savana, cu vegetația specifică, cu riturile animiste, simbolizează partea arhaică a psihicului și indică faptul că situația face apel la dimensiunea instinctuală; în funcție de scenariu, această animalitate îl sperie sau îl atrage pe cel ce visează; - Asia are o semnificație de mister și de spiritualitate; cel care visează este angajat într-un proces de transformare interioară; - simbolismul Oceaniei poate fi legat de cel
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
acesta prezintă în mod sistematic insuccese școlare ; Dificultăți de realizare a activităților de analiză și sinteză, comparație, abstractizare, clasificare, cu conținut semantic și simbolic; Dificultăți de comunicare și stabilire a unor relații interpersonale datorate unei imaturități social afective, hiperactivitate motorie, instinctuală și emotivă, tulburări de comportament pe fondul trăirii lipsei de eficiență școlară, autocontrol redus, incapacitate de stăpânire a impulsurilor primare, teamă de insucces, nivel de aspirație redus, neîncredere în sine; Integrarea școlară a copiilor cu intelect liminar este posibilă în
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
individului: temperament predominant coleric, carențe intelectuale și, bineînțeles, caracteristicile mediului în care există individul. Și în cazul alcoolismului se face simțită nevoia de a realiza distincția între alcoolismul ocazional și cel cronicizat, primul facilitează exacerbarea anumitor senzații, sentimente și porniri instinctuale ceea ce poate determina apelarea la unele comportamente deviante dar de slabă intensitate (insulte, jigniri etc). În cazul cronicizării acestei tulburări, individul manifestă o serie de deliruri sistematizate, halucinație și epilepsie alcoolică, toate acestea favorizează dezvoltarea unor idei delirante, de persecuție
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
impuls natural; conștiinciozitatea lui este dublată de "sentimentul răspunderii față de viitorime". În afara recunoașterii de sine nu se poate înfăptui ridicarea energiilor unui popor până la nivelul culturii spirituale, pornind de la rădăcinile sale cosmice. Dezinteresul față de propriile nevoi este, într-un fel, instinctual și merge până la uitarea de sine, stare care are semnificație spirituală. Rămas însă într-un blocaj biologic, dezinteresul nu caracterizează vocația. În fond, câți dezinteresați de propria lor persoană nu sunt și nu pot fi oameni de vocație? Conștiinciozitatea răspunderii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
evocă tărâmurile visului. Regresia în trecut ajunge la identificarea cu stări vechi (avataruri), în decorul epocilor revolute. Călătoria e fie nedefinită, fie exotic îndepărtată. Se cultivă o poezie a pietrelor prețioase. Explorarea universului floral incitând la fiori, extaze, sinestezii, erotica instinctuală și demistificatoare, acompaniată baudelairian de viziunile descompunerii (Al. Macedonski, Idile brutale, Mircea Demetriade, Spasm, Desflorare, Beția cărnii, Cincinat Pavelescu, Senzitivă), ca și poezia obiectelor evocatoare (G. Orleanu, Pendula de stejar) nu sunt străine de simbolism. La Șt. Petică apar stilizări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
general, ale ființelor viețuitoare: nutriția, relația cu mediul și reproducția Astfel se descriu 3 tipuri de instincte: - instincte de nutriție - ființa întotdeauna alege din mediul său acele nutriente care pot să-i asigure nutriția. Cantitatea și calitatea lor sunt reglate instinctual; - instincte de relație ^ dominante aici fiind instinctul de conservare, altfel spus instinctul de apărare, stadializat în funcție de intensitatea lui în: repulsie, scârbă, teamă, spaimă și groază. Reacția imediată instinctuală și firească este de a evita pericolul prin fugă, sau anxietate și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
care pot să-i asigure nutriția. Cantitatea și calitatea lor sunt reglate instinctual; - instincte de relație ^ dominante aici fiind instinctul de conservare, altfel spus instinctul de apărare, stadializat în funcție de intensitatea lui în: repulsie, scârbă, teamă, spaimă și groază. Reacția imediată instinctuală și firească este de a evita pericolul prin fugă, sau anxietate și autoapărare dacă fuga nu este posibilă; - instinctul de reproducție cu cele 3 stadii ale sale: atracție, dorință și trebuință. Acest instinct operează foarte puternic numai în cadrul speciei și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și precisă. Totuși parte din actele voluntare se bazează pe instincte pe care le transformă în acte conștiente, împlinite în vederea unui scop. Pentru a ilustra acest lucru, Paulescu exemplifică prin 2 situații: zahărul este căutat de copil pentru gust (plăcere instinctuală), pe când adultul îl caută pentru trebuință (nevoia nutritivă) și căsătoria care nu înseamnă decât fondarea unui cămin cu scopul satisfacerii unui instinct, care abia în plan secundar are ca scop reproducerea (act voluntar), în fapt singura finalitate biologică valabilă. Ambele
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
amenințată. Voința inhibitoare ca act voluntar, urmare a raționamentului, nu acționează niciodată asupra reflexelor inconștiente, ci numai asupra celor conștiente, mai ales asupra acelora care amenință existența, și mai puțin asupra reproducerii. Această voință devine benefică pentru că poate modera pornirile instinctuale, care atunci când devin excesive se transformă în pasiuni, patimi sau vicii. Deturnările instinctuale, în viziunea lui Paulescu, pot avea impact social negativ cum ar fi: beția - exagerarea instinctului de nutriție, lăcomia - exacerbarea instinctului de proprietate, trufia - hipertrofierea instinctului de dominație
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
reflexelor inconștiente, ci numai asupra celor conștiente, mai ales asupra acelora care amenință existența, și mai puțin asupra reproducerii. Această voință devine benefică pentru că poate modera pornirile instinctuale, care atunci când devin excesive se transformă în pasiuni, patimi sau vicii. Deturnările instinctuale, în viziunea lui Paulescu, pot avea impact social negativ cum ar fi: beția - exagerarea instinctului de nutriție, lăcomia - exacerbarea instinctului de proprietate, trufia - hipertrofierea instinctului de dominație și desfrâul - deturnarea instinctului de reproducere. Acestea sunt de fapt cele patru patimi
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]