719 matches
-
inconștiența vulgului și necinstea sufletească a politicianului; a nu sta în calea oamenilor cu idei fixe, nici a ne face părtași cu ei în acțiuni care ne discreditează moral; a ne feri să cădem în plasa plăcerilor ușoare, a satisfacțiilor instinctuale, a plăcerilor perverse și, în fine, a rămâne prieteni devotați regelui (Rațiunii Supreme), „căzând mai bine pe drumul onoarei, decât învingând printr-o mișelie”. Acesta este adevăratul joc de șah: șahul de pe tabla vieții. Nu pierzând vremea ore întregi, aplecat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
După ce au fost îmblânzite prin această falsă credință și dezarmate, ele trebuie aduse la formele de credință și viață păgână pe care o aveau mai înainte și care este proprie ființei lor de animale de jug, ființe minore, supuse stărilor instinctuale, viața lor reducându-se la satisfacerea nevoilor pântecelui și bucuriilor degradante: beție, lăcomie, furt, minciună, desfrâu, sodomie, crimă și-n final anarhie morală, socială, politică, nihilism. Pentru că s-ar putea totuși ridica făclii de lumină care să călăuzească viața spirituală
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fântânile creației, reinstaurând în opera creatorului armonia dorită, dimpotrivă, în al doilea caz, dezechilibrul se va adânci, alterând definitiv . Centrul de gravitație despre creație, la Freud (ediția 1980) (13), îl constituie teoria sublimării (1908; 1910). Prin aceasta, Freud proclamă capitalul instinctual (mai ales sexual) drept izvor al oricărei creații. Tensiunea generată de de aglomerarea tuturor tendințelor ce au fost refulate în inconștient poate alimenta nu numai apariția lapsusurilor, viselor, simptomelor psihonevrotice, aberațiilor sexuale, violenței, crimei, ci și a creației. Gesturi de
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
neuronului motor periferic: sechele poliomielitice; leziuni nervoase periferice; spina bifida; distrofii neuromusculare. II. Raportarea la perspectiva psihomotricității: 1. Conduitele neuromotorii - au ca substrat componentele neuromotorii ale psihomotricității, reprezentate de tonusul muscular și de reflexele neuromusculare; 2. Conduitele motrice de bază (instinctuale): a) coordonare dinamică segmentară: coordonarea membrelor superioare; coordonarea oculo-manuală; coordonarea ochi-mână-picior; motricitatea fină (precizie, abilități, etc.); ritmul mișcărilor segmentare; ritmul mișcărilor respiratorii (controlul respirației). b) coordonarea dinamică generală (are ca substrat locomoția): deprinderi motrice de bază (mers, alergare, sărituri, aruncare-prindere
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
structură unitară, generalizatoare. În esența comportamentală victimală se constată încercarea victimei de a anticipa rezultatul acțiunii agresionale a infractorului. Inconștientul victimal. Fixat în ereditate, inconștientul comportamental stabilește forma concretă de asimilare și de integrare a individului în mediul social. Relația instinctuală programată ereditar nu va putea fi prevăzută de individ și nu va reprezenta un comportament individual constant de natură asociativ-previzibilă. În relația cu agresorul conduita victimei este dată de structura conștient-inconștient. Voința victimei în răspunsul la agresiune poate fi nascută
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
participarea la relații, parcurgerea timpului instituțional, anturajul. Pe scurt, conviețuim cu ideea, până când viața ne impune din nou cadența și normele ei de autoconservare. Întotdeauna se interpune ceva între noi și ceilalți. Este foarte important ce se interpune: principiul, valența instinctuală, folosul/profitul, orgoliul, teama, controlul, nemulțumirea (de sine, de celălalt), prudența, încrederea (de sine, în semen), neîncrederea (în sine, în semen), bunăcredința, respingerea, subestimarea (de sine, a semenului), supraestimarea (de sine, a semenului), duritatea, blândețea, masca, ostilitatea, convenția, suferința, împăcarea
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
influențează remarcabil comportamentul parental și determină calitatea și durata interacțiunilor precoce. Deosebit temperament între părinți și copii sunt frecvente și cel mai entuziast are nevoie de timp ca să se adapteze copilului propriu, relația părinti-copii nefiind nici automată și foarte puțin instinctuală, instinctul intră oricum în discuție doar pentru mamă. Încrederea (optimismul părințiloră auto-stima și relația bună a părinților cu proprii lor părinți au un rol pozitiv în dezvoltarea unui atașament adecvat. Experiențele personale dezastruase își pun amprenta asupra dezvoltării personalității mamei
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
publicul său, ar îngreuna comunicarea, fie ea și metaforică. Acest aspect determină o mare varietate de forme prin intermediul cărora urâtul să-și depășească limitele aparențelor fizice și, prin contrast, să aducă în atenție raporturile reale dintre oameni, dintre moral și instinctual, dintre dorință și putință. Din galeria urâților „fac parte toate măștile personaje nefaste: dracii, vrăjitoarele, zgripțuroaicele, moartea etc. iar din ceata frumoșilor fac parte toate măștile personaje ce aduc noroc: îngerii, bumbierii, feții frumoși etc”<ref id=”34”>Romulus Vulcănescu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
deistă și cea a nemuririi sufletului. Considerațiile lui Rousseau cu privire la educația sexuală și la iubire au o notă originală și prezintă și azi un interes deosebit. El susține că este necesar să se întîrzie cît mai mult posibil împlinirea tendinței instinctuale; energia fizică să fie cheltuită prin mișcare și activități potrivite; să se evite adunările, spectacolele și lecturile care stimulează tendința erotică; să se dezvolte idealul vieții familiale, care să înlesnească printr-un climat moral superior plenitudinea vieții. Astfel pregătit, elevul
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
p. 301, 1221 Discutând despre căutarea fericirii, S. Freud arată cum omul încearcă mereu mai multe căi. Este vorba despre "satisfacerea nevoilor în mod nelimitat ...", apoi despre alte metode: "izolarea voluntară, îndepărtarea de oameni (...), metoda chimică, intoxicarea"; "...acțiunea asupra nevoilor instinctuale" și în sfârșit "o altă tehnică de apărare împotriva suferinței recurge la deplasarea libido-ului, atâta cât o permite aparatul nostru psihic (...) Sublimarea este în acest caz de mare ajutor . În acest sens rezultatul cel mai complet se obține atunci când
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Gheorghe Grigurcu " Cezar Ivănescu este poetul stărilor primordiale, al lumii ce se naște murind și moare născând, al spaimei biologice de dispariție, al metamorfozei. Un extraordinar simț al efemerului și al inconsistenței, o pătrunzătoare intuiție a materiei, o trăire viscerală, instinctuală se întrevăd în fluxul continuu de senzații, în furia dezordonată a imaginilor, în gâlgâirea impresiilor primare. Este o poezie grea, zguduitoare până la teroare, de o cumplită acuitate și de o brutalitate a verbului vecină cu cinismul, apăsător de concretă, senzuală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Noaptea geniului). Solarul, raționalul devin veșnică trecere. Orizontul se închide, apăsând asupra eului liric care se simte călător prin moarte. Feminitatea aceasta ambiguă rămâne astfel unica sa călăuză. E foc și apă totodată, niciodată soare, întotdeauna prezență lunară, semn al instinctualului, al iraționalului izbucnit din străfunduri. Deși uneori impresia e de contopire, de unire cu această ființă fantomatică ("Ești pasul meu de patru vânturi"), totuși apropierea e adesea imposibilă Ascultă vuietul adâncurilor dintre noi/ Cum crește în amurgurile lumii, ca o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se înscrie în sfera eminescianismului, sugerează focul ascuns, dorința neconștientizată, latentă. Iubirea este reflexul unei izbucniri primare, ilustrativă, în acest sens, fiind plasarea ei într-un mediu al regnurilor inferioare ("ferigile ochilor"). Atracția erotică presupune căutarea idealului și pierderea în instinctual, dualitatea ei e subliniată de altminteri prin evidențierea contrariilor ("în fiecare clipă îți duc sufletul în palme/ și hoitul important în spinare"). Mitizarea și demitizarea iubirii au loc succesiv, imaginile denigratoare reflectă și ele teama de a fi copleșit de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
e bruma..." (Partitură). Și de data aceasta, natura nu este prezentată doar într-o stare profundă de degradare, ceea ce, de altfel, corespunde perfect trăirilor transmise de eul poetic, ci este ea însăși una dintre cauzele acestei degradări, invazia abisalului, a instinctualului pe care asemenea elemente ale spațiului exterior le simbolizează coincide cu moartea sufletească: "Prin sângele nostru vin câinii de ling -/ ne biruie iarba, ne mistuie somnul" (Partitură). Viața însăși este doar descompunere și atunci nici rememorarea trecutului nu mai poate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Decăzut din iluzii, poetul acceptă constrîngerea realității. Ultimul vers sună ca un semnal de retragere: „Și-i frig, și burează”. Un personaj colectiv, amanții revin în „Fanfară”3) și în „în altar”4). Comportamentul lor e determinat de imperative obscure, instinctuale, mai puternice decît orice rațiune. Sînt exaltați și triști, în primul poem, cuprinși de delir, în al doilea. Suferința lor nu e numită, se deduce însă de fiecare dată din inadecvarea cu care reacționează: rămîn în „grădină” pînă tîrziu, deși
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a-și „demonstra” normalitatea: un copil fiind perceput ca o dovadă pentru ceilalți, cât și pentru sine, că ea este ca și celelalte femei. Dorința de avea un copil este deci o nevoie de origine predominant socio-culturală și mai puțin instinctuală. Cel mai adesea la adolescentele și femeile tinere, diabetul este perceput ca o rană narcisică, ca „ceva” care le frustrează în nevoia lor de a fi admirate și iubite; de aici tentativa de disimulare a bolii. Apare un conflict narcisic
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
este tipul boierului trădător, Înrăit, doamna Ruxanda e În totală discordanță cu lumea În care a fost aruncată de destin. Lăpușneanul e romantic pentru că Întrunește trăsături contradictorii, excepționale În condiții excepționale, exemplar rar, capabil sa dea glas unor impulsuri necontrolate, instinctuale. Se spune că se compune din mari calități (e o exagerare) și mari defecte puse exclusiv În slujba răului. Dorința lui de răzbunare e patologică. Setea de sânge nu poate fi controlată. G. Călinescu Îl caracterizează astfel: „Abstrăgând de la sensul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
proporția unui cataclism al geloziei, În conștiința lui. Despărțirea devenită iminentă, risca anularea personalității eroului. A fost o despărțire chinuitoare, cu căutări Îndelungi, cu momente de nepăsări parțiale, cu intenții de Împăcare, cu hotărâri Întrerupte, cu aruncări orbești În mocirlele instinctuale, pentru a se răzbuna. Noua lui experiență nu-i scoate din suflet dragostea pentru Ela; ea e o componentă a ființei lui. Împăcarea a fost „o beție de dureri amare, transformată În bucurii tari, cum se schimbă drojdiile zăcătorilor În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
din Poliție, dar și alții, de pildă veșnic controversatul Gelu Voican-Voiculescu), au existat executanții conștienți (polițiștii și anchetatorii care torturau în lagărul de la Măgurele, de pildă, care arestau abuziv și maltratau încă din timpul arestării) și executanții manipulați (minerii - primitivi, instinctuali, mulți dintre ei neștiind de fapt de ce au invadat capitala, cu excepția lui Miron Cozma și a altor lideri sindicali). Nu în ultimul rând au existat bucureștenii care au maltratat la repezeală alți bucureșteni, dacă aceștia erau bănuiți a fi „golani
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
mereu și de la subordonații săi, ca un pact de loialitate cu cei ușor șantajabili care, la rândul lor, pofteau să parvină asemenea lichelei. Desigur, licheaua nu este proastă, ci nemernică nu este lipsită de inteligență, ci are o viclenie țărănească instinctuală. Atunci când este atacată pentru mârșăviile sale, licheaua oscilează: poate fi lașă, dacă îi este frică de mesajul celui care o sancționează; sau poate fi agresivă, atunci când consideră că ar putea pierde totul. În ultima situație, face orice ca să racoleze colaboratori
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
nădejdea în țara mea poate fi un simțământ constructiv: fără rugăciuni vizibile ori invizibile, fără cuvinte mari, fără inflamări, fără accente sangvine, fără exces. Nădejdea e un simțământ firesc și omenesc. De aceea și nădejdea mea în România este firească, instinctuală chiar. O chestiune de bun-simț. Ce mai înseamnă astăzi a fi patriot? Ce mai înseamnă patriotismul? A-ți iubi țara cu luciditate, nu orbește. A o grădinări rațional, nu pasional și coleric. Fără steaguri de sărbătoare, fără prapuri de înmormântare
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
general, ale ființelor viețuitoare: nutriția, relația cu mediul și reproducția Astfel se descriu 3 tipuri de instincte: - instincte de nutriție - ființa întotdeauna alege din mediul său acele nutriente care pot să-i asigure nutriția. Cantitatea și calitatea lor sunt reglate instinctual; - instincte de relație ^ dominante aici fiind instinctul de conservare, altfel spus instinctul de apărare, stadializat în funcție de intensitatea lui în: repulsie, scârbă, teamă, spaimă și groază. Reacția imediată instinctuală și firească este de a evita pericolul prin fugă, sau anxietate și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
care pot să-i asigure nutriția. Cantitatea și calitatea lor sunt reglate instinctual; - instincte de relație ^ dominante aici fiind instinctul de conservare, altfel spus instinctul de apărare, stadializat în funcție de intensitatea lui în: repulsie, scârbă, teamă, spaimă și groază. Reacția imediată instinctuală și firească este de a evita pericolul prin fugă, sau anxietate și autoapărare dacă fuga nu este posibilă; - instinctul de reproducție cu cele 3 stadii ale sale: atracție, dorință și trebuință. Acest instinct operează foarte puternic numai în cadrul speciei și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și precisă. Totuși parte din actele voluntare se bazează pe instincte pe care le transformă în acte conștiente, împlinite în vederea unui scop. Pentru a ilustra acest lucru, Paulescu exemplifică prin 2 situații: zahărul este căutat de copil pentru gust (plăcere instinctuală), pe când adultul îl caută pentru trebuință (nevoia nutritivă) și căsătoria care nu înseamnă decât fondarea unui cămin cu scopul satisfacerii unui instinct, care abia în plan secundar are ca scop reproducerea (act voluntar), în fapt singura finalitate biologică valabilă. Ambele
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
amenințată. Voința inhibitoare ca act voluntar, urmare a raționamentului, nu acționează niciodată asupra reflexelor inconștiente, ci numai asupra celor conștiente, mai ales asupra acelora care amenință existența, și mai puțin asupra reproducerii. Această voință devine benefică pentru că poate modera pornirile instinctuale, care atunci când devin excesive se transformă în pasiuni, patimi sau vicii. Deturnările instinctuale, în viziunea lui Paulescu, pot avea impact social negativ cum ar fi: beția - exagerarea instinctului de nutriție, lăcomia - exacerbarea instinctului de proprietate, trufia - hipertrofierea instinctului de dominație
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]