2,029 matches
-
mai sus, mai multe dintre domeniile cercetate de Bloom și colaboratorii lui (Bloom, 1985), implică, fără îndoială, creativitatea, deși numai la nivel calitativ (sculptura, neurologia, matematica). În plus, se poate aduce argumentul că interpretarea muzicală și sportul pot implica creativitate. Instrumentiștii de cel mai înalt nivel, cei care au ajuns soliști de renume, se pare că se disting pe baza interpretării personale a lucrărilor muzicale. Cu alte cuvinte, sunt capabili să emoționeze ascultătorii. Această comunicare a emoției demonstrează, se pare, că
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
o dată.” (J.W. Goethe) Recomandarea este foarte educativă, deoarece nu poți gîndi „gîndul” altuia decît prin personalitatea și experiența ta de viață, ceea ce Înseamnă o contribuție personală asemănătoare acelei vibrații afective pe care o aduce, de exemplu un actor, un instrumentist, sau un cîntăreț vocal textului literar sau celui muzical pe care-l interpretează. * „Cercetarea științifică poate fi planificată, descoperirea nu.” (W.I. Beveridge) Însă descoperirea poate fi determinată, În mare măsură, de calitatea strategiei alese: „Dacă omul va Începe cu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mediu, mai ales la Brașov, fiind ulterior conferențiar la Universitatea din Cluj (1957-1958). Arestat în toamna anului 1958 din pretinse motive politice, va sta, până în 1962, în diferite închisori și tabere de muncă. Amnistiat, lucrează ca muncitor, mai târziu ca instrumentist la Filarmonica de Stat din Brașov, iar după reabilitare (1968) din nou ca profesor de liceu și cadru didactic universitar la Sibiu (1970-1984), conducând timp îndelungat Catedra de filologie. În semn de recunoștință, Universitatea „Lucian Blaga” îi conferă în 1997
SCHERG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289551_a_290880]
-
de front câteva sunt memorabile. Una din ele, remarcată pentru „oarecare realism dinamic capabil de simbol” (E. Lovinescu), evocă trecerea Dunării înot, în retragere, după înfrângerea de la Turtucaia. Un cuplu pitoresc, prilej de exersare a glumelor ostășești, e alcătuit din „instrumentiștii” Codică țambalagiul și Tache vioristul. Lumea din spatele frontului apare cu mai multă congruență epică într-o suită de tablouri, numeroase pagini având ton de pamflet. Descrierile faunei politice și ale protipendadei, amintind și de pamfletele lui T., sunt corozive, ca
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
că tatăl său făcuse politică înainte de război. Se transferă la Facultatea de Medicină Generală, pe care se vede obligat să o întrerupă în scurt timp, din aceeași cauză. Predispus experimentelor existențiale, colindă o perioadă prin țară ca solist vocal și instrumentist (clarinet și saxofon), participând la concerte, baluri, nunți și tot soiul de agape. Viețuiește în preajma unor lăutari și artiști de renume, precum Maria Tănase și Maria Lătărețu, Marcel Budală, Toni Iordache, Horia Șerbănescu și Nicu Constantin. O vreme lucrează ca
TANASESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
cânte în surdină o rumbă într-un aranjament nostim, pe ritmul căreia nu dansa nimeni. Cel de la mosacasuri își frecă vârfurile degetelor, ca și cum l-ar fi durut, și aproape cu aceeași mișcare își vârî o țigară în gură. Ceilalți patru instrumentiști, aplecându-se parcă simultan, întinseră mâna sub scaune și scoaseră niște pahare din care sorbiră, plescăind și aruncând priviri înflăcărate. Gesturile lor lăsau să se înțeleagă că beau tequila. Era probabil apă minerală. Farsa s-a dovedit la fel de inutilă ca
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
marchiză cu marcă inițiale NU 8. Două steaguri cu crepuri și panouri de doliu la poartă DA 9. Coliva și sfeșnicul garnisit DA 10. Cruce scrisă de lemn pentru mormânt DA 11. Doi lachei uniformați de serviciu NU 12. Șase instrumentiști fanfară NU 13. Două bocitoare NU 14. Sicriu pentru oseminte DA 15. Doi ciocli DA 16. Coroană flori de hârtie cu pamblică cu inscripție "Veșnică pomenire" NU Servicii complete + regie = 7.300 lei Suma plătită de 5.400 lei era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
marchiză cu marcă inițiale NU 8. Două steaguri cu crepuri și panouri de doliu la poartă DA 9. Coliva și sfeșnicul garnisit DA 10. Cruce scrisă de lemn pentru mormânt DA 11. Doi lachei uniformați de serviciu NU 12. Șase instrumentiști fanfară NU 13. Două bocitoare NU 14. Sicriu pentru oseminte DA 15. Doi ciocli DA 16. Coroană flori de hârtie cu pamblică cu inscripție "Veșnică pomenire" NU Servicii complete + regie = 7.300 lei Suma plătită de 5.400 lei era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îți notează în carnețel internațional styl asociațiunea arta noul bauhaus velele sunt întinse întru căutare de himere urmează stația anii patruzeci cu peronul pe partea stângă cocoșii de metal cântă recviemul la ore fixe atenție se închid ușile de piatră instrumentistul își cară în suflet pianul cu coadă lângă șemineu marie nebuna scrijelește cu emfază pe sânii lăsați cuvintele letrismul monocromismul spațialismul arta brută cobra zen 49 dau al set atenție se închid ușile de piatră arabii învață alfabetul ebraic și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
deși amândoi adorau să facă un mișto răutăcios unul de altul În fața mea. Sammy vorbi răspicat. — Nu era ceva legat de slujba lui Simon? mă Întrebă pe mine. Filarmonica l-a sunat pe Simon În ultima clipă, ca să Înlocuiască un instrumentist bolnav. Nu i-au dat de ales, pe bune. Pur și simplu n-a putut să refuze, turui el Înainte ca eu să i-o pot reteza. Era loial, trebuia să recunosc asta. Mama Îmi zâmbi mai Întâi mie, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ani și jumătate la San Quentin, în august ’48. Ultima adresă cunoscută e cea a unui centru de reabilitare de pe Strada 8, colț cu Alvarado. Căutat pentru că a încălcat regulile eliberării condiționate. Mandat emis de judecătorie. La ocupație e trecut instrumentist, membru al sindicatului local 3126 din Hollywood. Danny se gândi la Buickul furat din fața clubului de jazz din ghetoul negrilor. Avem ceva poze ale deținutului? — Tocmai au sosit. Danny își îndulci vocea: — Mă ajuți cu documentația, dragă? Câteva telefoane? Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
intrarea în cluburi. Portarii de la Zamboanga și Katydid își aminteau că-l văzuseră pe Martin Mitchell Goines „pe-acolo”. Un tip care scria meniul pe o pancartă din fața clubului Royal Flush duse identificarea un pic mai departe: Goines era un instrumentist de mâna a doua, cânta la trombon și era angajat când lipsea un titular. „Cam de pe la Crăciun încoace” cântase cu orchestra de la Bido Lito’s. Danny încercă să descifreze vreun semn de reținere pe fiecare din fețele negre și pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îl înfuria, în același timp îl făcea să gândească mai bine. Până acum, după două zile și jumătate, epuizase toate acțiunile de rutină. Cluburile de jazz de pe Central Avenue fuseseră cercetate în detaliu. Danny se întâlnise cu fiecare barman, portar, instrumentist sau solist din district, făcând același lucru și în zona unde fusese descoperit cadavrul. Karen Hiltscher sunase la San Quentin și Lexington State Hospital pentru a cere informații despre eventualii amici de suferință ai lui Goines. Așteptau acum rezultatele acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se încărcă de informații despre Cy Vandrich. Exista unul singur și la Cazier, și la Serviciul Circulație: Cyril - „Cy” - Vandrich, bărbat alb, născut pe 24.07.1918, șase arestări pentru furturi mărunte. La locul de muncă era trecut „flotant” și „instrumentist”. În prezent era în a șasea perioadă de internare pe trei luni, sub supraveghere strictă, la casa de nebuni din Camarillo. Cu un telefon dat acolo află că Vandrich se prefăcea nebun ori de cât ori era săltat pentru furturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
unde exersa la saxofon. Coleman a început să frecventeze cluburile de jazz din Valley, unde a întâlnit un cântăreț la trombon pe nume Mad Marty Goines. Mad Marty era consumator avid de heroină, dealer de iarbă, spărgător de case și instrumentist de mâna a doua. Constituia întruparea vieții josnice trăite de oameni josnici și avea un har autentic: preda hoția și muzica. Marty l-a învățat pe Coleman cum să pornească fără cheie mașini furate și cum să sufle ca lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și mult așteptate ocazii unii liceeni își etalau calitățile de dansatori, în timp ce alții se străduiau să-și perfecționeze această abilitate, plăcută și apreciată în mediul nostru tineresc. Ioan Pavel a înființat, cu eforturi numai de el știute, o orchestră de instrumentiști recrutați dintre tinerii săteni, instruiți în mare parte de el, formație cu care se mândreau nu numai dorobănțenii, ci și forurile tutelare județene. Numai o personalitate complexă ca a lui Ioan Pavel înzestrată cu un autentic talent, dublat de pasiune
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
iz de mucegai. Mică, urîtă, ascuțită, pe podium apărea o solistă în zuruit de castaniete, pocnind din poante. În fanta întredeschisă a ochilor mei se contura doar dînsa. Înfipte în bărbiile albe și grase ca niște burți de pește, viorile instrumentiștilor sclipeau. Cu obrajii plini, trompeții se ridicau în picioare. Un fel de șoarec speriat, semănînd cu vechiul meu profesor de literatură cînd îl ridica în slăvi entuziasmul unei recitări, ședea cu buza lăbărțată pe muștiuc. Sclipind din ochelari, dirijorul desemna
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
CÂNTEC PENTRU SFÂRȘITUL ZILEI Mai întâi instrumentele tac maestoso Instrumentiștii se retrag în partitura nocturnei Soliștii își demachiazå chipul și rolul atârnå pe umeraș ca o hainå de galå de searå de serviciu Pianissimo trotuarele se întind obosite de pașii cadențat trecåtori peste trupurile lor Șerpuind prin oraș andante încep
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1644]
-
care își ținea lira disproporționat de mică pe burtă, în timp ce ochii lui ridicați spre tavanul afumat prevesteau un iminent leșin al zeului chiar înainte de începerea reprezentațiunii. În fața cortinei, în spațiul strâmt dintre podium și public, fuseseră aduse câteva scaune pentru instrumentiști. Mai multe sfeșnice de tinichea cu lumânări din seu spânzurau de pereți. Fumul lor plutea ca o negură, estompând obiectele și modificând cu totul fețele celor prezenți în sală. Tinerii păreau atinși de o prematură îmbătrânire, în timp ce bătrânii arătau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ofițerilor ruși, asistența se ridică în picioare. Marele Komandir strânse câteva mâini, clătină capul într-un salut global către o parte a sălii, apoi către cealaltă, lăsându-se condus spre unica sofa îmbrăcată în catifea albastră, așezată în fața celor cinci instrumentiști. Pe fotoliul din dreapta stătea guvernatorul orașului București, Hristofor Comneno, pe care generalul îl salută zgomotos. Doamna și domnul conte Ledoulx ocupau fotoliile din stânga sofalei albastre. Înainte de a se așeza, generalul Kutuzov își pocni călcâiele și se înclină galant spre Toinette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o vă rupeți gâtul. Abia atunci se răsuci cu totul generalul, ca și cum ar fi avut gâtul înțepenit în gulerul înalt al tunicii lui de gală brodat cu frunzulițe aurii. ― Oh, dragă conte, și eu am mai aflat câte ceva. Și, pentru că instrumentiștii tocmai își acordau instrumentele, se strădui să se facă auzit cât mai bine, rostind cuvintele foarte clar și foarte tare, într-o franceză de coloratură autentic rusească. Zău, îmi pare sincer rău, dar cred că informatorii dumneavoastră nu fac nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
într-adevăr să-l cunoască? Dorea să câștige încrederea, poate chiar prietenia prințului? De ce? ― Începutuuu’ de-al doileaaa!... Începutuuu’ de-al doileaaa!... Servitorii în șalvari și cu turbane roșii își cântau anunțul de reluare a spectacolului, mergând spre fundul sălii. Instrumentiștii se furișară spre locurile lor și, un timp, se auzi doar rumoarea sălii punctată de sunetele stridente, oarecum haotice ale instrumentelor. Așa începu cea de a doua parte a acelei reprezentații despre care unii aveau să vorbească multe, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
drapat într-o mătase ivoire cu falduri ample, prinsă pe umăr cu o fibulă. Lacrimi strălucind în lumina tremurată a lumânărilor. O paloare de ființă supranaturală, de înger sau zeiță, perfectă întruchipare a unei triste iubiri și a muzicii. Chiar dacă instrumentiștii mai strecurară uneori și alte note sau modulații în acea arie din opera Orfeu și Euridice de Gluck, vocea cântăreței se ridică deasupra tuturor acestor neajunsuri, vibrând pe toate corzile nefericitei iubiri. Finalul se pierdu într-un delir general. Ovații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
roșii, un rest de lumânare și voalul negru, agitat cu înflăcărare de doi țigănuși. După ce trimise mai multe sărutări spre cei din sală cu brațele ei nefiresc de albe, Nanone își desfăcu fibula și o lăsă să cadă undeva, printre instrumentiști. Își aruncă apoi mătasea cu care era drapată - gest comentat și răscomentat mai multă vreme în toate saloanele bucureștene - și li se înfățișă în celebrul costum național de Harem. Doar trup și piele de înger, dacă acele aripate cerești au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o lase.” „Mai întâi ne-am năpustit toți în subsol”, s-a grăbit mama să-i întrerupă, „ar fi trebuit să fiți acolo și să vedeți, peste tot recuzită, instrumente muzicale și, printre ele, soliștii cu machiajul pe față, corul, instrumentiștii și publicul. Atâția câți au avut loc. După un timp, eu n-am mai rezistat, eram prea îngrijorată de soarta voastră, așa că am ieșit și m-am dus. Era macabru. Ca un mormânt și noi toți înăuntru. Am trecut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]