1,474 matches
-
construit funcții reale, neconstante, a căror derivată se anulează în orice interval, denumite funcții Pompeiu. Este creatorul școlii matematice de teoria ecuațiilor cu derivate parțiale și de mecanică. Într-o scurtă lucrare publicată în anul 1929, Pompeiu demonstrează că dacă integrala dublă a unei funcții continue în plan are aceeași valoare pe orice pătrat de latură dată, atunci funcția se reduce la o constantă. Aceasta simplă observație a generat una dintre cele mai interesante probleme ale analizei matematice, cunoscută ca „problema
Dimitrie D. Pompeiu () [Corola-website/Science/305706_a_307035]
-
de la prieteni, au fost publicate postum. La înmormântarea sa, riguros supravegheată de Securitate, s-au strâns cei mai buni prieteni, alături de care a suferit nedreptățile regimului comunist. La Editura Polirom i se publică (în coeditare cu Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia) integrala operei sale. Seria de autor cuprinde atît operele de tinerețe (începând cu articolele publicate în presa interbelică, cu volumul de debut din 1934, „În genul... tinerilor”, și cu teza de doctorat, „Principiile clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional. Critica
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
Valentino Bucchi” (Roma, 1984) și a primit de două ori (1981 și 1986) premiul Asociației criticilor muzicali din România. Este doctorand al Universității de muzică din București. Din 1983 este solist concertist al Filarmonicii „Marea Neagră” Constanța, cu care a realizat integrala concertelor pentru pian de Beethoven (1993), Brahms (1998) și o parte din concertele pentru clavecin de J.S. Bach (2000). În perioada 6-13 decembrie 1997, a fost invitat, la inițiativa Guvernului S.U.A., să reprezinte România la Sesiunea 352 a Seminarului de la
Andrei Deleanu () [Corola-website/Science/309956_a_311285]
-
Taylor. Oamenii mărșăluiesc laolaltă, purtând haine identice și sunt apelați pe baza indicativelor. Masculii au numere impare, precedate de consoane, în timp ce femeile au numere pare, precedate de vocale. D-503, un matematician, este inginerul șef al proiectului de construire al INTEGRALEI, o navă spațială care va duce "marea roată a logicii" pe alte planete și va ajuta Statul Unic să cucerească sistemul solar, după ce a cucerit lumea. Prietena lui D-503 este O-90. Prietenul său, poetul R-13, este angajat să
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
D-503 menționează că ar avea 32 de ani, vârsta pe care o avea Zamiatin când a fost la Newcastle. Anual, de Ziua Unanimității, au loc "alegeri", Binefăcătorul fiind reales în unanimitate. Votul este public, așa încât fiecare știe cine votează. INTEGRALA, nava spațială a Statului Unic, a fost proiectată de D-503 pentru a duce mesajul Statului Unic către restul universului. Acest lucru este deseori considerat o analogie la idealul statului comunist global enunțat de primii marxiști, dar poate fi privit
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
luând decizia de a răspunde cererii Statului Unic adresate tuturor celor cu talent literar să "alcătuiască tratate, poeme, manifeste, ode sau orice alte opere care vor preamări frumusețea și măreția Statului Unic". Aceste contribuții urmează a fi puse la bordul INTEGRALEI ca primă încărcătură, ducând eficiența și non-libertatea către popoarele universului. Înainte de a deveni conștient de problema sufletului, D-503 scrie "Meditații despre poeziei", în care preamărește "mărețul" Institut al Poeților și Scriitorilor. Împreună cu "Călcâiul de fier" a lui Jack London
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
ca al lui Zamiatin, lipsindu-i în întregime umorul ironic care străbate opera rusului." În cartea "The Right Stuff" (1979), Tom Wolfe descrie "Noi" ca pe un "roman teribil de mohorât al viitorului", care conține o "navă spațială omnipotentă" numită INTEGRALA, a cărei "proiectant este cunoscut doar ca 'D-503, Constructorul INTEGRALEI. - " Wolfe folosește în continuare INTEGRALA ca o metaforă pentru vehiculul spațial sovietic, programul spațial sovietic și Uniunea Sovietică. Jerome K. Jerome este citat ca una dintre influențele romanului lui
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
străbate opera rusului." În cartea "The Right Stuff" (1979), Tom Wolfe descrie "Noi" ca pe un "roman teribil de mohorât al viitorului", care conține o "navă spațială omnipotentă" numită INTEGRALA, a cărei "proiectant este cunoscut doar ca 'D-503, Constructorul INTEGRALEI. - " Wolfe folosește în continuare INTEGRALA ca o metaforă pentru vehiculul spațial sovietic, programul spațial sovietic și Uniunea Sovietică. Jerome K. Jerome este citat ca una dintre influențele romanului lui Zamiatin. Eseul lui Jerome "The New Utopia" (1891) descrie un oraș
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
The Right Stuff" (1979), Tom Wolfe descrie "Noi" ca pe un "roman teribil de mohorât al viitorului", care conține o "navă spațială omnipotentă" numită INTEGRALA, a cărei "proiectant este cunoscut doar ca 'D-503, Constructorul INTEGRALEI. - " Wolfe folosește în continuare INTEGRALA ca o metaforă pentru vehiculul spațial sovietic, programul spațial sovietic și Uniunea Sovietică. Jerome K. Jerome este citat ca una dintre influențele romanului lui Zamiatin. Eseul lui Jerome "The New Utopia" (1891) descrie un oraș și o lume al viitorului
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
interpretare. Totuși, părând a păstra linia lui Dostoievski, Zamiatin a făcut din roman o critică a exceselor unei societăți deterministe, atee. Romanul folosește în mod simbolic conceptele matematice. Nava spațială a cărei construcție e supervizată de D-503 se numește INTEGRALA, el sperând ca ea să "integreze grandioasa ecuație cosmică". D-503 menționează că este profund tulburat de conceptul rădăcinii pătrate a lui -1 - baza "numerelor imaginare" (imaginația fiind dezaprobată de Statul Unic). Punctul de vedere al lui Zamiatin, probabil în
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
Rubinstein Collection" și editată de BMG în anul 1999 ce conține peste 700 de înregistrări, însumând peste 100 de ore de muzică; de departe cel mai înregistrat și reînregistrat compozitor fiind Chopin (nocturnele, concertele, scherzouri-le, polonezele, baladele și mazurcile). Integrala concertelor pentru pian de Beethoven poate fi găsită deasemenea în trei ediții.
Arthur Rubinstein () [Corola-website/Science/311746_a_313075]
-
formule din acest clasament. În plus, Euler a elaborat teoria funcțiilor transcendentale superioare prin introducerea funcției gamma și a introdus o nouă metodă pentru rezolvarea ecuațiilor polinomiale de gradul IV. El a găsit, de asemenea, o modalitate de a calcula integralele cu limite complexe, prefigurând astfel dezvoltarea analizei complexe moderne și a inventat calculul variațiilor, inclusiv bine-cunoscuta ecuație Euler-Lagrange. De asemenea, Euler a fost primul matematician care a utilizat metode analitice pentru a rezolva probleme de teorie a numerelor. În acest
Leonhard Euler () [Corola-website/Science/303072_a_304401]
-
cele mai mari succese lui Euler se regăsesc în rezolvarea problemelor concrete, din lumea reală, prin metode analitice. Astfel, el a realizat numeroase aplicații folosind numerele Bernoulli, seriile Fourier, diagramele Venn, numerele Euler, constantele e și π, fracțiile continue și integralele. A integrat "calculul diferențial" al lui Leibniz cu "metoda fluxurilor" a lui Newton și a dezvoltat noi metode pentru aplicarea mai ușoară a calculului diferențial în problemele de mecanică. El a făcut pași importanți în îmbunătățirea aproximării numerice a integralelor
Leonhard Euler () [Corola-website/Science/303072_a_304401]
-
integralele. A integrat "calculul diferențial" al lui Leibniz cu "metoda fluxurilor" a lui Newton și a dezvoltat noi metode pentru aplicarea mai ușoară a calculului diferențial în problemele de mecanică. El a făcut pași importanți în îmbunătățirea aproximării numerice a integralelor, realizând metoda cunoscută în prezent ca "aproximările Euler". Euler a demonstrat, simultan cu matematicianul scoțian Colin Maclaurin (dar independent de acesta), formula "Euler-Maclaurin". De asemenea, el a introdus constanta Euler-Mascheroni : În mecanica fluidelor, Euler a formulat sistemul de ecuații care
Leonhard Euler () [Corola-website/Science/303072_a_304401]
-
organizând și conducând 29 de turnee internaționale ale acestui teatru, în care a colaborat cu mari actori și regizori ai teatrelor din România, din SUA și din Germania. Principalul său proiect, ca director al Teatrului Evreiesc de Stat, a fost „Integrala Șalom Alehem”, în cadrul căreia operele marelui clasic al literaturii idiș au fost transformate în musicaluri pe melodii folclorice evreiești, printre ele, în primul rând, spectacolele de mare succes „Vânzătorii de haloimes” și „Romanul unui om de afaceri”. Cele mai multe din aceste
Harry Eliad () [Corola-website/Science/331054_a_332383]
-
a acestei relații este: Eliminând parametrul formula 16, și separând variabilele formula 23 și formula 24 se găsește relația: Pentru găsirea ecuației curbei care satisface condiția de tautocronism, se integrează relația de mai sus după variabila y, găsindu-se soluția: Unde formula 27. Această integrală reprezintă aria unui sector de disc, care în mod natural se poate descompune în aria unui triunghi și a unei pene circulare Forma ecuațiilor parametrice de mai sus corespund unei cicloide cu o parametrizare neobișnuită. Pentru separarea variabilelor algebrice de
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
de identitățile triunghiurilor, care implică atât unghiurile cât și laturile triunghiului. Acest articol acoperă doar identitățile trigonometrice. Aceste identități sunt utilizate acolo unde apar expresii care implică funcții trigonometrice, care trebuie să fie simplificate. O aplicație importantă este aceea a integralelor care nu conțin funcții trigonometrice, dar care implică folosirea acestor funcții prin aplicarea metodei substituției variabilelor, iar apoi simplificând integrala rezultantă prin identitățile trigonometrice. În general, pentru notația unghiurilor se folosesc literele grecești, precum alpha ("α"), beta ("β"), gamma ("γ
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]
-
prin seriile lor Taylor, atunci derivatele pot fi găsite prin diferențierea termen cu termen a seriilor de puteri. Restul funcțiilor trigonometrice pot fi diferențiate folosind identitatea de mai sus și regulile de derivare: Identitățile integrale pot fi găsite în "Lista integralelor funcțiilor trigonometrice". Câteva forme generice sunt listate mai jos: Faptul că diferențierea funcțiilor trigonometrice sinus și cosinus rezultă din combinații liniare ale acelorași două funcții este de importanță fundamentală în multe domenii ale matematicii, precum ecuațiile diferențiale și transformata Fourier
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]
-
n" din aproximarea Fourier. Același lucru este valabil pentru orice funcție generalizată. Dacă facem schimbarea de variabilă: atunci în care formula 93 Aceste substituții sunt folositoare la transformarea funcțiilor sinus și cosinus în funcții raționale de "t", pentru a găsi primitivele integralelor.
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]
-
reprezintă frontiera regiunii în care se află toate stările cu energie mai mică decât sau egală cu formula 24, ele definesc "regiuni" sau "domenii" formula 1 al spațiului fazelor în mod univoc determinat de relația formula 26. Volumul acestei regiuni este dat de integrala formula 27, volumul infinitezimal în spațiul fazelor s-a notat prin formula 28 formula 29 este o funcție monoton crescătoare de formula 30; pentru sisteme cu un număr foarte mare de grade de libertate ea este o funcție rapid crescătoare. formula 58 formula 76 Paranteza Poisson
Teorema lui Liouville (mecanică statistică) () [Corola-website/Science/326246_a_327575]
-
A studiat lucrările matematicienilor anteriori și contemporani. S-a ocupat de problema rentelor viagere și paradoxul Sankt Petersburg (1709), cu teorema referitoare la independența valorii derivatelor parțiale față de ordinea derivării. De asemenea, a mai studiat teorema jocului de la Geneva, teoria integralelor despre care a scris mai multe memorii. În 1713 a publicat lucrările unchiului său, Jakob Bernoulli, sub titlul: "Acta conjecturii".
Nicolaus I Bernoulli () [Corola-website/Science/326395_a_327724]
-
contribuția deosebită a Orchestrei de Cameră Radio. Numeroasele lucrări înregistrate, multe în primă audiție absolută, dintre care o parte fixate pe CD-uri, completează imaginea activității acestui ansamblu muzical. De numele Orchestrei de Cameră Radio este legată monumentala realizare a “Integralei concertelor pentru pian și orchestră” de W.A. Mozart, în versiunea interpretativă a pianistei Dana Borșan, un eveniment discografic în premieră absolută în istoria muzicii românești. Repertoriul specific formației s-a axat și pe promovarea unor lucrări mai puțin cunoscute
Orchestra de Cameră Radio () [Corola-website/Science/330099_a_331428]
-
obține informații cu privire la evoluția dinamică a sistemului fără integrarea completă a ecuațiilor diferențiale ale mișcării. Pentru aceasta, trebuie în mod necesar, să existe cel puțin o relație între timp, coordonatele de poziție și coordonatele vitezei. O asemenea relație se numește "integrală primă" a mișcării. Din forma expresiei de definiție, rezultă că integrala primă este o ecuație în termeni finiți între coordonatele unei particule (punct material), componentele vitezei acesteia, timpul și o constantă arbitrară, oricare ar fi condițiile inițiale care pot fi
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
ecuațiilor diferențiale ale mișcării. Pentru aceasta, trebuie în mod necesar, să existe cel puțin o relație între timp, coordonatele de poziție și coordonatele vitezei. O asemenea relație se numește "integrală primă" a mișcării. Din forma expresiei de definiție, rezultă că integrala primă este o ecuație în termeni finiți între coordonatele unei particule (punct material), componentele vitezei acesteia, timpul și o constantă arbitrară, oricare ar fi condițiile inițiale care pot fi stabiliți, anterior integrării complete a ecuației mișcării. Constantele arbitrare care apar
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
este o ecuație în termeni finiți între coordonatele unei particule (punct material), componentele vitezei acesteia, timpul și o constantă arbitrară, oricare ar fi condițiile inițiale care pot fi stabiliți, anterior integrării complete a ecuației mișcării. Constantele arbitrare care apar în integralele prime se pot determina folosind condițiile inițiale. Cu alte cuvinte, dacă la momentul formula 1 vectorul de poziție este formula 2 și viteza formula 3 , atunci prin înlocuirea acestora în ecuația integralei prime se găsește valoarea constantei formula 4: formula 5 Un sistem mecanic, aflat
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]