49,761 matches
-
Aceasta este, la zece ani de la apariția Anei Roșculeț și la opt de la apariția Desfășurării întrebarea. Doctorul Sîrbu, prin intermediul se afirmă tezele Preda 1960 îi răspunde ("așa de crâncen" încât trebuie să ascultăm nu doar vocea, ci și ecourile ei interioare): Ideea că am fi putea orfelini e exclusă. Singura grijă care ia proporții mari în conștiința unui om este cum să nu se piardă pe sine.," Întrebarea va rămâne până la ultima carte, răspunsurile se vor schimba de la roman la roman
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
și la ea e vorba într-o anumită măsură de autoficțiune: are un auz perfect pentru limbajele străzii, capacitatea virtuoză de a crea personaje din doar discursurile lor, un mare interes pentru adevărul de viață, exterior, paralel cu un cinema interior care scoate la suprafață răni necicatrizate, are originalitate stilistică și construcție epică pe contrapuncte și complementarități. Persoajele naratoare din Pulsul lui Pan și Băgău au multe în comun: și Vlada și Andreea sînt studente la Litere cu pulsiuni nevrotice și
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
continuând cu Către Ieronim (1970), Inima reginei (1971), Crini pentru domnișoara mireasă (1973), Ardere de tot (1976), Peste zona interzisă (1979), Sora mea de dincolo (1980), Urcarea muntelui (1986) pun în pagină obsesia unei conștiințe scindate între dorința de claritate interioară și dizarmoniile unui real ieșit din matcă, marcat de anomie și de indistincție. Tocmai de aceea, atitudinea lirică predilectă a poetei este aceea a retragerii în sine, a recluziunii în imaginarul propriei ființări, a retranșării în limitele făpturii proprii. Singurătatea
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
acesta translucid și agonic, iluminat de palorile thanatosului și tentat, în aceeași măsură, de puritatea și candoarea adolescentine. Solitudinea nu este, însă, pur și simplu, renunțare absolută la racordul cu lumea, ci, mai degrabă, tentativă de limpezire a unui relief interior dominat de afectivitate. Laurențiu Ulici are dreptate în acest sens, atunci când notează că "un demon al singurătății, ahtiat de neasemănare și suficient sieși, dotat cu o uriașă forță hipnotică atrăsese privirea poetei de la contingent". Erosul reprezintă o temă privilegiată a
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
de lumină aproape difuz/ Și prin el vi se văd toate oasele frânte"). O metaforă esențială pentru poetica Ilenei Mălăncioiu este "regina moartă". Este o metaforă a singularității, a unui eu ce se detașează de planul contingentului, regăsindu-și universul interior și, implicit, arogându-și o postură și o poziție transcendentă față de elementele aparente, dizarmonice ale firii. În același timp, o astfel de metaforă are incontestabile conotații tanatice. Simbolistica morții, adierea neantului sunt evidente aici. În fapt, se poate spune, și
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
singurătății, al separației este aici iremediabil: "Ne-am separat, nimeni nu mai este cu nimeni/ Cineva a avut grijă să nu mai fim cu adevărat/ Nici măcar doi la un loc și a reușit/ Și totul e mai greu de-ndurat". Dinamica interioară a poemelor Ilenei Mălăncioiu nu este deloc una centrifugală, întoarsă spre lume, ci, mai curând, una centripetă. Majoritatea versurilor sale sunt construite în vederea configurării unei mitologii a eului, cu universul său apăsat de taine și de vini neștiute, de fantasme
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
spațiul privilegiat al Palatului Mogoșoaia este în același timp prilej de contemplare introspectivă. în viziune picturală modernă, artistul George Țipoia prelucrează dezideratul Renascentist al privirii din tabloul menit anume să-și scruteze spectatorul. El face din proiecția imaginii o experiență interioară, amintindu-ne, dacă am uitat și astfel ne-am pierdut, de reperele divine ale existenței noastre.
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
unde părinții se aflau la studii, anul următor venind în țară. Recent, am primit de la doamna Jeanne Marzesco câteva texte pe care și le numește "fragmente-strigăt". Sunt pagini cu însemnări iscate din experiențe și reflecții zilnice, alcătuind un pasionant jurnal interior. Departe de țară, la vârsta când întâmplările vieții prind a se ordona cu alte înțelesuri, trăind într-o lume de care este legată prin tradițiile familiei, doamna Marzesco scrie spre a se mărturisi. Îmi place tonul împăcat al acestor fragmente
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
exclusiv de om și condiția umană în general, de om debarasat de contextul geografic-istoric. Individualismul meu e cosmopolit și, ca atare, îmi ajunge, la limită, să mă știu europeană. Și cum lucrurile se petrec pe mai multe planuri de viață interioară, dacă am început prin a admira exemplul rușilor în emigrație, la urmă îl și resping. Mi se impune concluzia că sensibilitatea mea pro-românească e mai mult o complicație psihologică, un tic al spiritului, un gest din ce în ce mai lipsit de conținut. Dar
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
la G. Călinescu între Enigma Otiliei și Scrinul negru. Imixtiunea a fost atât de brutală și de radicală încât nu se mai poate distinge retrospectiv cât a fost ploconire în fața unui imperativ și cât a fost mărturie a unei deliberări interioare. Căci viclenia aparatului de control și de îndrumare a constat și în intervențiile de detaliu în maniera de a scrie, în construcție în asocierea metaforelor pentru a da impresia de liber consimțământ. Am încercat să înfățișez în studiul asupra lui
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
Cu cât scriitorul de azi e mai solicitat să trateze contradicțiile (adică conflictele) neantagonice în sânul societății noastre, el va avea grijă ca fiecare erou-teză să-și reprezinte, oricât de larvar și antiteza celuilalt erou, contradicția devenind în modul acesta interioară...". E greu de aflat o lume atât de armonioasă, aproape ideală, chiar și în democrațiile stabile și libertariene. Prozatorul, plecat aproape de căderea regimului din România comunistă, pe care se străduise să o înțeleagă, după două decenii de activitate literară, în
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
poate din ce în ce mai puțin scrie la noi". Comarnescu disjunge culturalul de politic. Pe acesta, de voie de nevoie, îl acceptă, însă respinge indignat "prigonirea artei, științei și culturii de șcătreț un conformism dogmatic" (s. m.), care taie orice elan, orice lumină interioară, orice putință de realizare monumentală a scriitorului. Sfătuit și de alții, se gândește să se înscrie în P.C.R., dar asta înseamnă pentu el anularea independenței de spirit și a personalității lui de până atunci. Doctorul în filosofie de la University of
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
telemobil, Fac să se-nalțe-n aer păsările De pe drumul de pămînt Se vede-atunci un zbor Spectaculos de triunghiuri negre Treci pe lîngă nave urcate în aer Pe suporturi de metal Zorelele păstrează-albastrul zorilor Cît ține ziua Reminiscența altui timp interior Stăruie-n zare " delicata Și fina funingine cenușie a mării Salivă pe un dinte de metal Rozeta albă de ochiul boului Mă-ntoarce-n curtea casei părintești Arde un foc cu flăcări țepoase în interiorul begoniei Lamele papurii răsfoiesc Cartea secretă
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
împrejmuindu-mi copilăria pierdută pe malul Nistrului, alipită imensului necunoscut... cantonul de la Merișani, cafeneaua (unde se juca biliard!) din Curtea de Argeș, pavilioanele C.F.R. din Ciceu, halta din Belcești, casa dărăpănată din Iași, de pe Socola, altă casă, în centru, cu o curte interioară, castan, vînzători de butelii, prostituate pentru soldați (una avea un picior de lemn și era foarte căutată!) domni, doamne în capoate lucioase, fîlfîind desfăcute de emoție, în taioare pocnind de șoldărărie profesorală și de sîni în cămăți de forță... sutiene
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
scriitură sugestivă și muzicală, în versuri limpezi, clare, încadrate într-o arhitectură în mare măsură armonios articulată. Pe drept cuvânt s-a scris despre poezia lui Emil Brumaru că se încadrează în tipologia liricii intimiste, a universului mărunt, a spațiului interior, cu certe inflexiuni ale sensibilității rococo și cu o apetență deosebită pentru suprafețele lucrurilor. Vizualitatea este calitatea preponderentă a poetului, facultatea sa dominantă, felul său de a-și anexa realul, cu multiplele sale înfățișări și metamorfoze. Pe de altă parte
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
Aha". A înaintat până în dreptul meu, privind țintă flăcăiandrul. - Acuși vine Feteștii, m-am răstit la el. - A, păi mă duc. Ați fost geană. La cât îs de muncit, treceam de pod. Se clătina, într-adevăr. Genul acela de beție interioară, fără semne vizibile. O practică doar cei cu antrenament zilnic. Băietanul cu "Ceresul" era dintre profesioniști. Nici nu apucase să-și termine vorbele, că pistruiata se și strecurase lângă fereastră. El a privit-o lung, apoi s-a întors spre
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Mihai Zamfir Jurnalul portughez al lui Eliade începe într-o stare de dezordine interioară: autorul lui nu se decide ce anume să întreprindă cu adevărat ( " Nu știu acum de care operă mă voi apuca; de roman sau de Introducerea în Istoria Religiilor " " 6 mai 1941); ignoră căt timp va rămănea la Lisabona, de aceea
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
adevărate autobiografii”. Parcă pe urmele lui Ibrăileanu, Vladimir Streinu vede lucrurile echilibrat, ambele formule având îndreptățire într-o construcție armonioasă. Comentatorul “va observa frumusețea «etern actuală» a romanului roman (de acțiune, n.m.), dreapta cumpănire adică în sinteza creației, a dinamicii interioare cu aceea exterioară”. Într-adevăr, evoluează mijloacele de investigație ale prozei, dar în același timp, în strânsă conexiune, și stilul (Note despre stil). Mai întâi, acela al criticilor. “Sinceritatea”, “naturalețea”, “adevărul” devin “autenticitate”, “unitatea-organicitate”. Vechea terminologie critică s-a perimat
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
e “un Julien Sorel din Le Rouge et le Noire”. Împreună cu Andrei Pietraru din Suflete tari de Camil Petrescu, el reprezintă același tip de umanitate. Amândoi sunt dominați de eros, însă el nu se constituie ca singura trăsătură. Iată portretul interior al lui Mihai Aspru: “E voluntar, inteligent, stăruitor, susceptibil, e mândru și egoist, pare însuflețit câteodată numai de gândul parvenirii, dar obsesia erotică e totuși resortul principal”. Cu totul alt fel îi apare Tănase Scatiu, “omul-căpușă, care se umflă pe măsură ce
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
documentar. Scrisorile lui Rebreanu sunt în genere ceea ce numim „lettres d’affaires”, n-au expresivitate și relief în comparație cu ale unor contemporani, precum Tudor Arghezi sau Ion Barbu. Autorul e prin excelență pragmatic, lăsând prea puțin să se contureze portretul său interior și individualitatea stilistică. Ele, de fapt, nu au stil, sunt pur informative, dar nu lipsite de importanță, atât în privința biografiei lui Rebreanu, cât și a vieții literare românești din prima aproape jumătate a secolului trecut. În cele mai multe epistole, scriitorul solicită
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
fanat / din saloane”; Mai știi melodrama / din strada Bastiliei zece” /.../ Șoseaua e plină de albe femei cu landouri, / de bănci tăinuite-n tufișuri, de chitare, / de pantaloni în carouri”...) propune o lirică de atmosferă, de album vechi, cu evocări de interioare și mici întâmplări domestice ori de viață socială de “belle époque” (“Fiecare zi e o pleoapă închisă la birou / manuscrise, table, bonton; acasă Șaliapin / la patefon... “), readuse în memorie cu un soi de elegantă oboseală, variantă a spleenului simbolisto-decadent, detensionat
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
tuburi de orgă strivite de mană apa se evaporă din pocalele sfinte în echilibru pe marginea ferestrei de la etajul 101 aud tânguiala celor sfâșiați cu o sută de gloanțe recviemul topit lagăre aeriene și șarje de oțel lichid în curțile interioare plutoane de execuție cu masca pe față privesc convoaiele trecând cu aceeași uniformă anonimă sfâșiat între idee și omul destrămat ochii deschiși văd și acum știai de mult că o să se întâmple se mai întâmplase cu alții mai inteligenți bogați
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
literară devine, astfel, o fotogramă a unei periferii reale generalizate. Seria "pedagogică" din Rebarbor (Pas de vals, Vals, Disciplina, Mela, Frig, Terasamentul) vorbește tocmai despre noua natură umană a omului periferic/socialist, preocupat prin orice mijloace să-și obțină pacea interioară. În Pas de vals, un fost boxer de performanță, numit pedagog școlar după război, își impune cu grația și eficiența vechii meserii metodele didactice asupra elevilor care îi tulbură, prin simpla lor existență, liniștea: "Izbea sec și precis, fără patimă
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
în parte și toți la unison își exprimă entuziasmul față de acest "debut valoros", ba chiar "uluitor", vorbesc pertinent despre "realitatea fantastică a lucrurilor", despre lucida "jupuire a conștiinței", despre demnitatea de tragedie antică ce ar caracteriza atît de fascinantele "experiențe interioare". În 1937, în Istoria literaturii române contemporane, E. Lovinescu semnalează și el "debutul remarcabil" al tînărului scriitor. Sînt primele poduri, încă mobile, ce leagă continentul literaturii interbelice cu reliefuri atît de capricioase de o conștiință insulară, fragilă, dispusă în orice
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
cere poezia lui Geo Dumitrescu (opinie totuși discutabilă măcar la nivel de nuanțe), această formulă de antologare ne arată, mai degrabă, încercarea de a scăpa tocmai de o prea mare contextualizare. De aici și o posibilă căutare a unei coerențe interioare a poemelor. Altă explicație nu găsesc! Poetul vrea să i se "piardă urma", fuge cât poate de etichetările reductive cu care s-a procopsit încă de la debut. Dacă a doua perioadă a creației sale, din anii ’60, este una îmblânzită
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]