964 matches
-
scrisă monologată exclusiv pietrificat în clișee) duce la concluzia aparteneței acestuia la registrul exprimării colocvial-familiare. În textele scrise, alocutivele devin mărci ale oralității simulate. Majoritatea exemplelor citate în aceste lucrări aparțin literaturii beletristice. 40 "Având sens apropiat de al imperativului, interjecțiile hortative prezintă unele trăsături comune cu vocativul și cu imperativul: pot apărea izolat în frază, se rostesc cu o intonație specială și servesc spre a ne adresa cuiva; de aceea interjecțiile acestea pot însoți un vocativ sau un imperativ." (GALR
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
literaturii beletristice. 40 "Având sens apropiat de al imperativului, interjecțiile hortative prezintă unele trăsături comune cu vocativul și cu imperativul: pot apărea izolat în frază, se rostesc cu o intonație specială și servesc spre a ne adresa cuiva; de aceea interjecțiile acestea pot însoți un vocativ sau un imperativ." (GALR II: 895). 41 Formularea aparține lui Zafiu (2005). 42 În operația de stabilire a corespondenței între mijloacele de expresie și intenția de comunicare, s-a demonstrat că aceeași marcă gramaticală poate
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
receptor se concretizează, între altele, pe secvențe directive formate din slogan invadat de verbe la imperativ, plasate strategic în poziție forte, inițială de enunț" (Cvasnîi Cătănescu 2005: 314). 47 Vezi Zafiu (2003): Formula hai, pa! reflectă valoarea de intensificare a interjecției: efectul pe care îl produce e nu de atenuare, ci de accentuare energică a îndemnului la despărțire (care, în varianta cea mai nepoliticoasă, devine act de alungare; în cea mai amicală, rămâne doar expresia unei energii simpatice). Motorul de căutare
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
10 minute și-ți spun timpii de la boxe... hai pa...; mai vorbim noi. Hai pa. De cele mai multe ori, salutul apare singur, la încheierea mesajului, fără mărci particulare". 48 Vezi și Zafiu (2003 și 2005a): "Diferențe pragmatice interesante apar în funcție de combinarea interjecției cu forme verbale care au anumite persoane gramaticale, realizându-se astfel valoarea de îndemn, de asociere sau de anunț cooperativ al unei acțiuni proprii (hai vino - hai să mergem - hai că vin)". (Zafiu 2005a). 49 "Diferențe pragmatice interesante apar în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
forme verbale care au anumite persoane gramaticale, realizându-se astfel valoarea de îndemn, de asociere sau de anunț cooperativ al unei acțiuni proprii (hai vino - hai să mergem - hai că vin)". (Zafiu 2005a). 49 "Diferențe pragmatice interesante apar în funcție de combinarea interjecției cu forme verbale care au anumite persoane gramaticale, realizându-se astfel valoarea de îndemn, de asociere sau de anunț cooperativ al unei acțiuni proprii (hai vino - hai să mergem - hai că vin)" (Zafiu 2005) 50 Ibidem. 51 În cazul talk-show-ului
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
și cultul, superstițiile popoarelor sunt, poate, arhivele lor cele mai vechi"**. Sunt în firea românească aceste drăgălășenii ațâțătoare care caracterizează doina, aceste mici vorbe dulci, aceste diminutive prețioase, aceste alintări voluptuoase care le-nnebunesc pe femei. Povestirea este punctată de interjecții provenite din natura câmpenească și care marchează o etapă, în timp ce povestitorul recită și citește în memoria sa ca într-o carte fermecată. Nu știu nimic mai frumos, mai grațios și mai proaspăt decât aceste refrenuri sau pauze care întretaie povestirea
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Cuvintele limbii române se grupează în zece clase lexico-gramaticale numite părți de vorbire. Din punct de vedere morfologic, cele zece părți de vorbire se pot clasifică în flexibile -substantivul, articolul, adiectivul, pronumele, numeralul și verbul și neflexibile prepoziția, conjuncția și interjecția. Adverbul ocupă o poziție de mijloc: deși neflexibil, prin categoria gradelor de comparație se leaga și de părțile de vorbire flexibile. Părțile de vorbire flexibile își modifică formă pentru a exprima noțiunile morfologice fundamentale, numite categorii gramaticale. Categoriile gramaticale ale
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
vorbire se disting după conținutul exprimat: ele pot exprima obiecte (substantivul și pronumele}. însușiri ale obiectelor sau ale acțiunilor (adjectivul și adverbul). un numar sau o determinare numerică (numeralul), o acțiune sau o stare (verbul), o senzație sau un sentiment (interjecția). Articolul, prepoziția și conjuncția nu au înțeles de--sinestatator. ele sunt instrumente gramaticale, servind la exprimarea raporturilor sintactice. Ținând cont de aceste considerații teoretice, de baremele prevăzute în programele școlare și de particularitățile de varsta ale copiilor de 9-10 ani, consider
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
două propoziții, dintre care una este principala. Par țile de propoziție sunt cele mai mici unități sintactice. Numai unele părți de vorbire, c e l e ce au un sens lexical de sine stătător (substantivul, adiectivul. pronumele, numeralul, verbul, adverbul, interjecția) pot avea funcție de parte de propoziție. Celelalte (articolul, prepoziția, adverbul din structura qradelor de comparație, verbele auxiliare) ajuta la formarea părților de propoziție. Conjuncția are rolul exclusiv de a leqa unele unități sintactice între ele. Legăturile care re stabilesc între
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
în situația de a crea comunicări stereotipe, lipsite de nuanțe și originalitate. De aceea consider că elevii trebuie să învețe și: propoziția poate fi eliptica de predicat; predicatul poate fi exprimat și prin locuțiuni verbale sau alte părți de vorbire (interjecția); noțiunea de verb copulativ; noțiunea de subiect inclus și subînțeles; unele propoziții nu pot avea subiect; să deosebească substantivele din vocativ de cele din nominativ; noțiunile de atribut adjectival și atribut substantival; complementul exprimat prin adverb; noțiunile de părți de
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
părți de vorbire flexibile și neflexibile; substantive defective de număr; gradele de comparație ale adjectivului (fără denumire); alte pronume (posesiv, demonstrativ etc.) fără denumire; noțiunea de verb auxiliar; forme ale verbului la timpul trecut; funcțiile sintactice ale verbului; adverbul și interjecția (definiție, exemple). Din propria mea experiență am observat că aceste cunoștințe suplimentare îi ajută pe elevi să înțeleagă mai bine alcătuirea sistematică a limbii și corelația dintre nivelele acesteia pe de o parte, iar pe de altă parte îi ajută
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
verbe auxiliare și verbe copulative; formele verbului pentru timpul trecut; funcțiile sintactice ale verbului; la "Substantivul" substantive simple și compuse; la "Adjectivul" gradele de comparație (fără denumire); la "Pronume"alte pronume; la "Predicatul"predicatul verbal exprimat prin locuțiuni verbale sau interjecții; la "Subiectul"subiectul inclus, subiectul subînțeles; la "Atribut"atributul substantival, atributul adjectival la "Complementul" complementul exprimat prin adverb. Manualul este un auxiliar prețios în procesul de învățământ. Dar, pentru cei mai mulți elevi și învățători, el reprezintă instrumentul de bază. De aceea
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
3); cum (3); cuvînt (3); de ce (3); fără (3); poate (3); urmare (3); adaos (2); adaugă (2); and (2); apoi (2); ci (2); cînd (2); condiție (2); coordonare (2); de (2); mai departe (2); după (2); el (2); indiferență (2); interjecție (2); însă (2); limba română (2); mai mult (2); mult (2); pe (2); prepoziție (2); și ce? (2); tot (2); va urma (2); de aceea; aceeași; acolo; a adăuga; adăuga; adăugire; afirmație; afla; aha; aici; alăturare; altul; ambele; amîndoi; apar
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
la eroul grec și metafora „brățării nopților” o indică încă din punctul de plecare (ca de altfel și „terasele” din titlul celuilalt volum publicat în 1929: Plante și animale. Terase). Schimbarea unghiului de vedere se face, în chip semnificativ, prin interjecția iată, extrem de frecventă chiar în spațiul aceleiași secvențe: marcă a surprinderii imediate, spontane, proaspete a imaginilor lumii și a fluxului interior al trăirii, astfel încât traiectul urmat de privire este un neîntrerupt lanț de uimiri în fața unor spectacole mereu reînnoite. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
iată-te la casablanca ești fără lucru”, „iată grânele bumbacurile ca amulete” - sunt versuri extrase abia din primele secțiuni ale poemului Ulise. În Brățara nopților ele nu sunt mai puțin prezente, precum în cel dintâi panou al textului, unde, alături de interjecția amintită, semnele deschiderii ochiului spre peisajele schimbătoare se adaugă întru sporirea sugestiei fundamentale: „În ochii noștri apele cresc și se întunecă”, „Iată un șarpe se târăște peste pleoapele noastre”, „Dar iată aici în poemul acesta eu vă sărut gleznele sângerate
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mai multe ipoteze care ar sta la baza insuccesului: dificultatea traducerii neologismelor de proveniență franceză stâlcite de autor, a indicațiilor scenice, a repetițiilor, a clișeelor, a numelor proprii, a poreclelor și a formulelor de adresare afectivă, transferarea referințelor culturale, redarea interjecțiilor, a punctuației și a derizoriului. "Deși se intitulează adaptare", constată Magda Jeanrenaud, "traducerea pieselor lui Caragiale nu specifică însă și dacă a fost făcută pentru scenă sau pentru o ediție destinată lecturii. [...] Această indecizie subminează proiectul traducătorilor și suspendă oarecum
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
îmi place. Te iubesc pe tine. Apoi, mi se părea exasperant pentru o limbă romanică dizgrațiosul sunet "î", atât de răspândit în limba română. La noi, el nu apare la începutul unui cuvânt decât în limbaj popular, cu precădere în interjecții de tipul Îhî, Îhîm și vă imaginați cât de greu îmi venea să rostesc atât de frecventul învață, spre exemplu. Slavă Domnului că mi-a căzut în mână, complet în afara programei, un volumaș de versuri de Lucian Blaga și astfel
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
alte părți. Trebuie adăugat că, dacă musafirii ne iau în serios și ne spun: "Bine, fie cum doriți", apoi se urcă în mașină și pleacă fără noi, îi vom detesta din tot sufletul. Tot din Iran a adus superbul kuft!, interjecție ce exprimă sila și chiar disprețul, pe care-o oferea împreună cu europeanul câh, la fel de expresiv, dar care trebuie însoțit de o grimasă, riscând astfel să pară vulgar. Cu vârsta, ambițiile lui au crescut. S-a gândit că modestul lui comerț
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
Rodica Zafiu Iată e o interjecție cu vechime și stabilitate în limbă. Funcția și istoria cuvântului sunt foarte bine rezumate în Dicționarul limbii române (DA, Literele F-I, 1934): „interjecț ie demonstrativă, întrebuințată spre a atrage luarea-aminte asupra celor exprimate în propozițiunea sau cuvântul ce urmează
Iată... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4805_a_6130]
-
istoria cuvântului sunt foarte bine rezumate în Dicționarul limbii române (DA, Literele F-I, 1934): „interjecț ie demonstrativă, întrebuințată spre a atrage luarea-aminte asupra celor exprimate în propozițiunea sau cuvântul ce urmează; înlocuiește, începând de pe la sfârșitul sec. XVI, pe adecă”. Interjecția e de origine sudslavă (bulgară) și apare în textele vechi cu funcții similare celor actuale: „Iată, amu plata voastră multă e la ceriure” (Tetraevanghelul lui Coresi, în DA); „Iată păgânii încordară arce” (Dosoftei, Psaltirea, în DA). În limba contemporană iată
Iată... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4805_a_6130]
-
registrului cult (spre deosebire de echivalentele sale populare și colocviale: iacătă, iaca, uite...); probabil că explicația acestei plasări stilistice e tocmai tradiția utilizării sale în limba veche. Mai multe texte populare și culte foarte cunoscute perpetuează prestigiul literar și valoarea narativă a interjecției: „Iată, vin în cale...” (Miorița); „Iată, vin colindători” (Florile dalbe); „Iată vine-un sol de pace...” (Eminescu, Scrisoarea III) etc. Iată e, din perspectiva pragmalingvisticii, un marcator discursiv, un mijloc de focalizare, de reliefare, dar și de „indicare a probei
Iată... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4805_a_6130]
-
prefața iată sunt foarte diferite, domeniul său extinzându-se de la vizualizarea obiectelor concrete până la evocarea mentală a imaginilor și a abstracțiilor. Cel mai adesea, iată este plasat la începutul enunțului; cuvântul apare însă și în incidență, înaintea elementului reliefat, „arătat”. Interjecția e adesea asociată emfazei argumentative: „Iată ce ne face FMI”; „Și iată cum populația plătește 2500 dolari tona de păcură față de 1500 dolari anul trecut”; „Și iată că avem import”; „Și atunci iată că am pierdut 713 milioane dolari” (Antena
Iată... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4805_a_6130]
-
repetitiv. Iată este una dintre emblemele acestui stil: „un copil care, iată, a rămas fără mamă” (B1 TV, 12.03.2012); „pentru a-i oferi, iată, un cadou” (B1 TV, 18.03.2012) etc. Semne ale „decăderii” sunt frecvența exagerată (interjecția apare de mai multe ori în interiorul aceluiași enunț) și diminuarea valorii specifice. E total nefiresc ca interjecția demonstrativă să apară într-o întrebare, reliefând un element care nu este nici prezent, nici cert - reprezentând o simplă ipoteză: „ați avut alte
Iată... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4805_a_6130]
-
TV, 12.03.2012); „pentru a-i oferi, iată, un cadou” (B1 TV, 18.03.2012) etc. Semne ale „decăderii” sunt frecvența exagerată (interjecția apare de mai multe ori în interiorul aceluiași enunț) și diminuarea valorii specifice. E total nefiresc ca interjecția demonstrativă să apară într-o întrebare, reliefând un element care nu este nici prezent, nici cert - reprezentând o simplă ipoteză: „ați avut alte rude care, iată, au pierit?” (RTV, 12.03.2012). În ultimul exemplu, iată nu are decât rolul
Iată... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4805_a_6130]
-
să dea pumni, palme, ghionturi. Se desfășoară astfel, minute în șir, un fel de balet repetitiv, cu mișcări sacadate, în care personajele sînt împiedicate de mascați să lovească mai tare, se smucesc și îmbrîncesc, urlînd cam aceleași enunțuri, demarcate de interjecții și întretăiate de bip-uri. Eroii joacă un rol care le este desigur familiar, dar care devine artificial prin exces: fac eforturi ca scena să țină cît mai mult, răcnesc toți odată, cît mai strident, astfel încît adesea nu se
Codul îmbrîncelii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8267_a_9592]