1,806 matches
-
duios, frământat și capricios. A.I., cel mai de seamă orator bisericesc la noi, a dat prin suita de didahii străluciri literare elocvenței sacre. Spontaneitatea exordiilor, trecerea firească de la planul material la cel alegoric, reintrările familiare în chestiune, indignările, întristările, mustrările, interogațiile retorice, curmate la timp înainte de a deveni bombastice, pasiunea ce echilibrează toată exacta mașinărie a cazaniei destăinuie un orator excelent și un stilist desăvârșit. Didahiile rămân și azi vii. G. CĂLINESCU SCRIERI: Predice făcute pe la praznice mari, îngr. și pref.
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
sunt purtate de o nebuloasă aspirație spre afirmare socială, de o puternică dorință de a trăi intens. În fuga permanentă de monotonie și plictis, de involuție biologică și de conștiința morții, „sensul unic” al vieții este satisfacerea instinctului vital, fără interogații și angajări. Însă această cale nu neutralizează obsesia unui „altceva” nedefinit. Autorul folosește o formulă epică modernă, structurându-și cartea în trei părți, cu trei naratori - Povestește ea..., Povestește el..., Și acum autorul. Scris în alt registru, romanul Fericirea nu
APOSTOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285406_a_286735]
-
postmodernitatea? „Cine sunt?” Sau „Cine ești?”. Sau „Cine este?” (cel ce mă privește din oglindă). Toate trei, speculări dintotdeauna pe marginea uneia și aceleiași teme, cu toate derivatele ei posibile, dezbătute până la istovire: identitatea. Cel mai cuprinzător răspuns dat Întreitei interogații Îi aparține filosofiei, În dialogul său spornic cu numeroase alte discipline (logică, antropologie, psihologie, psihanaliză, sociologie etc.). Nu vom schița Însă aici bilanțul acestui gen de cercetare și pentru că ar depăși intențiile cărții noastre, dar și pentru că l-am făcut
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dintre paradoxurile modernității. Hiperinvestirea eului merge mână În mână, sugerează Gilles Lipovetsky În Era vidului, pe urmele lui Chr. Lasch, cu „dezafectarea marilor sisteme de sens”1. Dar cu cât eul e suprainvestit, suprachestionat și suprainterpretat, cu atât „incertitudinea și interogația cresc. Eul devine o oglindă vidă, o Întrebare fără răspuns, o structură deschisă și indeterminată” 2. Un eu care Își pierde conturul, care se desubstanțializează, se dizolvă, anticipat tot de Nietzsche atunci când anunța sfârșitul voinței. „Sfârșitul voinței coincide cu era
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
om și caracterul natural al egoismului uman și Richard Dawkins, Gena egoistă, Editura Publica, București, 2013. 949 Tomas Sedlacek, Economia binelui și a răului, Editura Publica, București, 2012, p. 76. 950 "Întrebarea dacă omul este bun sau rău constituie o interogație fundamentală pentru științele sociale. De la această întrebare va porni reglementarea. Dacă omul este rău din fire, atunci se impune să fie împins cu forța spre bine și să i se limiteze libertatea. Dacă este o lume sălbatică, a luptei pe
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
de a evalua critic informațiile (proprii sau ale altora), de a le corela În constructe abstracte coerente și de a le susține prin argumentare. Altfel spus, recursul la tradiție este Înlocuit de două instanțe, ambele Întemeiate pe folosirea reflecției critice: interogația individuală asupra unei probleme și dezbaterea ei publică. Nu este aici locul pentru a redeschide dosarul voluminos consacrat cauzelor, agenților și etapelor prin care „miracolul grec” a condus la desprinderea de gândirea mitică și religioasă și la deschiderea porților pentru
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
au existat niciodată, este la fel de posibil ca nici faptele și numele atribuite zeilor de către aceleași povestiri să nu aibă niciun fel de acoperire. Criticarea legendelor de către istorici dă naștere unei dileme teologice. Ea se intersectează cu un alt tip de interogații, născute În mediile filosofilor, care, din perspective diferite, ajunseseră și ei să pună la Îndoială un alt „adevăr” al miturilor - cel religios. Milesienii și ionienii erau preocupați de găsirea unor explicații pozitive ale fenomenelor naturale, de identificarea unui lanț de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Da Matta, p. 104). Charivaritc "Charivari" Sintetizând o amplă dezbatere (care a implicat antropologi, sociologi, istorici, filologi) asupra acestui ritual, Isac Chiva și Françoise Zonabend (1981, p. 365) Își Încep analiza cu o Întrebare simplă și gravă: „Există oare charivari?”. Interogația și neîncrederea În valoarea conceptuală a acestui termen se explică prin „plasticitatea extemă” (p. 367) a riturilor etichetate cu acest nume, care au la un pol un ansamblu de manifestări zgomotoase, hilare, licențioase, asociate ceremoniilor matrimoniale, și la celălalt pol
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și reflexivitate. Fiu al Bărăganului, poetul se manifestă ca un vitalist. Primul său volum, Adierea tărâmului (1972), e alcătuit dintr-o suită de versuri, fără virgulă, fără punct, uneori fără titlu, doar semnul de întrebare marcând grafic cenzurarea efluviilor lirice. Interogația ontologică e de sorginte livrescă, poate reminiscență a lecturilor din Blaga. Mai târziu, poetul încearcă o meditație asupra evenimentului cotidian, inclusiv politic, cu alunecări spre o poezie encomiastică, declamatorie. Vâna sa lirică autentică îl îndrumă spre tema generală a iubirii
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
Cultural Francez din Iași, alte manifestări, consacrate unor personalități românești din exil. Propunându-și, în Constructori ai romanului, să studieze manifestările și importanța „rolului construcției în existența estetică a operei”, C. analizează resorturile tensiunilor dramatice și tragice (Ion, Răscoala), implicațiile interogației interioare (Pădurea spânzuraților, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război), „anatomia caracterelor” și „sintaxa imaginarului” (ciclul Hallipilor), poetica „dosarului de existențe” (Patul lui Procust). „Construcția”, concept central, e văzută ca un câmp al solicitărilor (și tensiunilor) estetice. Figurile de
CREŢU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286488_a_287817]
-
universului („Usca-s-ar izvoarele toate și marea,/ Și stinge-s-ar soarele ca lumânarea./ Topească-se zarea ca scrumul”) și ale dezagregării monstruoase a materiei. În centrul liricii argheziene stă, însă, proiecția unor neliniști interioare de ordinul căutării morale (interogația conștiinței etice, opțiunile ei) și al cunoașterii. Ceea ce refuză el e viețuirea amorfă, anestezierea elanurilor într-un orizont meschin, incoerența sinelui: „Ca fluturii, ce rabdă să-i poarte-n praf omida,/ Să rabd și eu în mine, povară, două vieți
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Vreau să te pipăi și să urlu: «Este»!” Între credință și tăgadă, nici una biruitoare, încordarea către nemărginire („Sunt, Doamne, prejmuit ca o grădină,/ În care paște-un mânz”), „neliniștita patimă cerească” e chiar prețul râvnit: existența se substanțializează în patosul interogației, zbaterilor, iar omenescul se dezvăluie eroic în neostenita sa sete de perfecțiune. Drama căutării de sine întru Dumnezeu revine ciclic în poezia lui A. Un rezumat al ei e alegoria din Între două nopți. Între opacitatea destinului biologic (pământul), Deus
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
formele, deci din afara tradiției” - I. Negoițescu), ca și la modernitate (ea nu se datorează opțiunilor formale, ci observării, adânci, neconvenționale, a sufletului omenesc). Poezia îl situează între cei mai de seamă lirici ai secolului al XX-lea, prin patosul unei interogații moral-cognitive care unește altitudinea căutărilor cu limbajul violent și cu simboluri de largă rezonanță, integrând în curentul unui lirism organic și al unei energii expresive cu nesfârșite resurse reacția în fața spectacolului omenescului, reflecția asupra poeziei înseși. Totul, cu o forță
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
interuman direct, ci și instituțional-administrativ, social, politic. Raportarea b. literar la sensul larg, inevitabilă, se face - și s-a făcut mereu - la modul repunerii în discuție a legăturilor și demarcațiilor, al integrării celui de al doilea în sinteze superioare, de interogație și joc estetic, cristalizate în opere importante aparținând literaturii române. Premisele unui astfel de fenomen țin de un context geopolitic, bine precizat, și de un întreg proces istoric, din care au rezultat unele tendințe caracteristice - convergente - ale mentalităților din aria
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
tonul elegiac, alături de notația meditativă, alegoria ironică, viziunile grotești. Poezia lui B. își adaugă un registru reflexiv, care se arată dominant, chiar și în incantațiile elegiace. Tema lirică principală este timpul, ca biografie și ca istorie. Locul reveriilor îl iau interogațiile fără răspuns, neliniștea discretă, sentimentul trecerii inevitabile, presimțirea unui sfârșit al tuturor lucrurilor. Trecutul (biografic, istoric) este pretextul unor „popasuri durute”. Poetul rămâne același artizan al versului, fie că poemul se alcătuiește ca reflecție esopică, fie că ia forma comentariului
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
inevitabile, presimțirea unui sfârșit al tuturor lucrurilor. Trecutul (biografic, istoric) este pretextul unor „popasuri durute”. Poetul rămâne același artizan al versului, fie că poemul se alcătuiește ca reflecție esopică, fie că ia forma comentariului, descrierii în gust parnasian sau a interogației și parabolei. B. a publicat și două romane istorice, Romanul Caterinei Varga (1960) și Când era Horia împărat (1962), evocând eroi din istoria românilor ardeleni. Paginile memorialistice, răspândite în presă, în ultimele două decenii, adunate, apoi, în volumul Între Capșa
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
sugerează acțiunea, mișcarea, freamătul, tensiunea, izbucnirea, marcând o adevărată febră lirică. Departe de a fi direct descriptivă, poezia lui C. este expresia unei proiecții de peisaje interioare, de viziuni, stări, trăiri. Versurile tipărite postum indică o deplasare spre meditativ, spre interogație și alegoria filosofică, în repetate încercări de reprezentare poetică a adevărurilor vieții umane, atât în relația individului cu ceilalți, cât și cu divinitatea (De profundis..., Inelul minunilor). SCRIERI: Răsărit, Craiova, 1927; Pământul luminilor mele, București, 1940; Cununa soarelui, București, 1942
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
favorizează în ultimă instanță menținerea inițiativei și stabilirea agendei confruntării de către teroriști. Cântărirea unor strategii eficiente de luptă împotriva terorismului au determinat și dileme ale politicii externe. Nici definirea axelor noile politici externe a statelor puternice nu este scutită de interogații de tip dilematic. Nu lipsesc din arsenal nici atenționările privind necesitatea imperativă de a se depăși atât abordarea emoțională a problematicii contraterorismului, cât și tendința de neglijare a altor riscuri, al căror potențial destabilizator poate complica și mai mult parametrii
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
de asemenea consemnată de W.J. Bronzwaer în poemul lui W.B. Yeats Leda și lebăda 120. În timp ce catrenele și prima terțină a acestui sonet conțin o descriere a acuplării Ledei cu lebăda la timpul prezent, ultima terțină conține o interogație în care eul liric din poem se întreabă care este semnificația întîmplării descrise. Perspectiva observatorului pasiv, subliniată de "prezentul tabular" al descrierii, devine perspectiva unuia direct afectat, în care timpul trecut pare să stabilească o relație de interes personal între
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în funcție de vîrstă, nivel de instruire, apartenențe etc. și în funcție de obiectele consensului (națiunea, amenințarea exterioară, inamicul public nr. 1, serviciul militar, divorțul etc.). Dar, din nefericire, o îngrămădire neorganică de fapte empirice nu alcătuiește un concept. Natura consensului provine dintr-o interogație metafizică, pe cînd ea este izolată de modul său de funcționare. Să ne reamintim că filologia, mama științelor umaniste, plasează consensul la intersecția dintre concentio, arta de a cînta împreună, și consensio, sau conformitatea sentimentelor.61 Natura instrumentelor și acustica
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
abstracție niciodată confirmată de experiență. Dacă acceptăm teoria conform căreia segmente distincte ale realității au ajuns treptat în zona preocupărilor cognitive, imaginea familiară a oamenilor trăind împreună a făcut printre altele ca socialul să nu devină foarte devreme subiect al interogațiilor. Spectaculozitatea fenomenelor naturii le-ar fi impus inițial pe agenda explicațiilor. Fiind aspecte situate în preistorie, este dificil de spus dacă astfel au stat lucrurile sau dacă nu cumva dreptate au cei care consideră că omul primitiv includea în explicațiile
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de puțin explicite, așa cum o face orice discuție legată de concepte. Multitudinea aspectelor semnificative raportat la un concept conduce la maniere diverse de utilizare, în funcție de anumite aspecte considerate semnificative. Definițiile de lucru operează fiecare în contextul unei anumite argumentări sau interogații. Comunitate "este un concept lipsit în mod cumplit de formă, altfel spus nu există și nu poate exista o specificare exhaustivă a condițiilor pentru utilizarea corectă a sa" (Taylor, 1989: 2). Frecvența utilizării termenului este îngrijorătoare. Andrew Mason (2000: 1
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ndreaptă c(tre comunit(ți, caută baze pentru constituirea lor. 2.3. Comunitatea "instrucțiuni" de "asamblare" și "depanare" Există oare, un tip de comunitate care să fie valorizat pozitiv în mod deosebit la nivelul statului? Dacă răspundem cumva afirmativ acestei interogații, ce ar putea statul să facă, în mod legitim, pentru a promova acel tip de comunitate? Dar nu ar coincide aceasta cu o restrângere a practicilor comunităților de la nivel sub-statal? Este astfel pusă în discuție legitimitatea construirii de către stat a
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
un tip anume de comunitate, ci comunitatea la nivelul statului. Și dacă procesul este valabil la nivel național, la nivel internațional s-ar putea face același lucru pentru a promova un tip de comunitate globală? În domeniul filosofiei politice, aceste interogații sunt de maximă actualitate și relevanță, ideea construcției comunităților având deosebită relevanță chiar la acest nivel macro. Dar nu acesta este nivelul care ne preocupă pe noi aici în mod deosebit. În funcție de tipul comunităților identificăm mai multe modalități în care
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
erau acelea care vor exercita un control social eficace, alături de alte forme de constrângere, păstrând vechile coordonate. Anterior, românii ca și alții la timpul lor, nu furau căci privirea divinității nu obosea și nu cunoștea umbre. Dar o dată cu modernitatea, apărând interogații cu privire la existența lui Dumnezeu, acestea au dispărut treptat. Credințele care țineau ordinea socială dispar la rândul lor. Totul se relativizează, cine strigă mai tare crede că are dreptate, orice facem și nu este interzis de lege este bun etc. Instituțiile
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]