705 matches
-
the absurd, such as Tudor Arghezi, Teodor Mazilu and Marin Sorescu. As already stated in this section, the complete image of Caragiale's inheritance must take into account not only the regressive affiliations but also the instances in which the intertextual reading is directed from Caragiale towards his followers. In other words, we should mention that this author's presence in our 20th century literature is revealed from both temporal directions: either from the texts of his successors backwards, when Caragiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
In conclusion, the analysis grid consisting in the combination of the major benchmarks of the comic and of the absurd functioned like a network designed to capture those illustrations that keep the image of Caragialism alive. Either by marking the intertextual dissemination in a large number of writers' works or by emphasizing Caragiale's precursor status in relation to Urmuz, Tudor Arghezi, Eugen Ionescu, the representatives of the 80's etc., the establishment of a notable Caragialian tradition in our last
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
180 Idem, p. 97. 181 Idem, pp. 100-101. 182 Mircea Nedelciu, Și ieri va fi o zi, Editura Cartea Românească, 1989, p. 107. 183 Mircea Nedelciu, Adriana Babeți, Mircea Mihăieș, op. cit., p. 20. 184 Smaranda Vultur, Infinitul mărunt. De la configurația intertextuală la poetica operei, Editura Cartea Românească, 1992, p. 132. 185 Valeriu Cristea, Fereastra criticului, Editura Cartea Românească, București, 1987, p. 204. 186 Gabriela Adameșteanu, op. cit., p. 283. 187 Smaranda Vultur, op. cit., p. 136. 188 După cum remarca și Mircea Vulcănescu, pledând
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mentalul colectiv, din care nimeni (autor sau cititor) nu se poate sustrage total.754 Continuitatea, dimensiunea esențială a benzii desenate în serial (publicată periodic în serii de zeci sau sute de episoade) conform opiniei lui Richard Reynolds, este non-istorică, cea intertextuală și cea metatextuală creând o lume subsidiară în care procesele temporale pot fi ținute sub control (deși nu abolește istoria, desparte viața personajelor a super-eroilor, în speță de contextul istoric).755 De altfel, continuitatea structurală metatextuală este strategia prin care
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fiind pasivi, responsabili cu menținerea stării de fapt, intervenind doar când statu-quo-ul este amenințat prin acțiunea celor dintâi. Dacă ticăloșii sunt actorii principali ai povestirilor episodice, contribuind la perpetuarea continuității, eroii sunt actorii principali ai propriului lor mit ca lectură intertextuală, sunt antagonici și reacționari.759 În plus, mai trebuie amintit că motivațiile ticăloșilor nu sunt întotdeauna raționale, ei plasându-se în logica Vechiului Testament, conform căreia puterea corupe spiritul, puterea fiind prezentată ca o formă particulară de cunoaștere. Astfel are
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de contrast (dar la fel de necesar În economia Întregului, bazat pe denivelări de text semnificative). Legătura dintre jurnale o realizează practic scrisorile. Precizăm că relația erotică ce-i apropie pe protagoniști nu apropie și textele lor. Acestea comunică strict la nivel intertextual, În actul lecturii. Procedeul ține de o anume practică semnificantă În roman, producătoare de autenticitate. Dar denivelarea textuală despre care vorbeam continuă prin „vocea naratorului“ și „vocea lectorială“ introduse deliberat În roman. Dacă scrisorile au același registru stilistic ca „Jurnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
eului propriu. Cred că aici trebuie căutat sensul adevărat al autenticității la Marin Mincu, ca o sublimare „textuală“ a faptului primar de viață. În sfârșit, tonul se menține tot timpul grav până la tragism, limitat numai de aspectul parodic, datorat viziunii intertextuale la nivelul Întregului. Un Marin Mincu romancier era greu de anticipat cu ani În urmă. Poate că și acum cei obișnuiți cu poetul și criticul literar au fost surprinși de apariția cărții. Să fie vorba oare despre un nou Marin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din când În când cu ochiul, Într-o dulce familiaritate...“. Teoria cheamă practica. Între două gesturi ale personajului, naratorul descrie pe o Întreagă pagină o scrumieră de Limoges, oarecum În felul În care Robbe-Grillet descria cafetiera din Le Mannequin. Jocul intertextual e, firește, deliberat, cum va fi și În final, unde naratorul e cu ochii, mereu ațintiți asupra personajului ș...ț. Marin Mincu a contat foarte mult pe cruzimea autoscopică a jurnalului lui M., care conține remarci ale autorului despre sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
metodele de atragere de spectatori pe OTV, vom remarca aceleași tehnici de exploatare a senzaționalului, prin prezentarea, pe ecran, a unor formule de genul: Incredibil! Senzațional! Excepțional! O declarație bombă! În sfârșit, exemplul (5) trimite la diverse jocuri de cuvinte intertextuale, prin utilizarea în titlu a unui cuvânt anume, care trimite și la un ziar specific: Adevărul. Toate aceste titluri au evidențiat metode diferite de atragere a atenției potențialului cititor. Titlul articolelor trebuie să fie simplu, inedit, redus ca dimensiuni, ușor
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
PSD își jumulește trandafirii petală cu petală", mod plastic de a exprima ideea coborârii accentuate în sondaje a Partidului Social Democrat, cauzate de conflictele dintre liderii acestuia. Modalitățile plastice de exprimare atrag auditoriul prin ineditul textului. Identificăm, de asemenea, jocuri intertextuale: ironii, calambururi. Ironia este acel procedeu al limbajului prin care se transmite un mesaj astfel încât interlocutorul să îl perceapă ca abatere și să îl înțeleagă în sensul opus. Calamburul constă în inventarea unor cuvinte noi, de obicei prin intermediul unirii a
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
de la zămislirea lui, poporul român a dus o luptă necurmată pentru libertate și unire" (Almaș și Fotescu, 1976, p. 133). Seria manualelor de istorie din generația 1964-1971 a fost înlocuită în bloc după tezele din iulie 1971 cu un angrenaj intertextual care a definitivat tranziția de la internaționalismul proletar la naționalismul socialist. Între paradigma rolleriană a anilor '50 și discursul vehiculat prin noua generație de manuale (în special edițiile din anii '80), diferențele sunt radicale. De la un discurs iconoclast care destrăma fibra
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mai puțin elitiste" de scriitori și critici literari contemporani. Aranjate alfabetic, articolele care îl alcătuiesc creează un caleidoscop al societății americane, pe cât de divers, pe atât de frumos colorat. Impresionantă este nu numai varietatea spectrului socio-politico-istorico-cultural, dar și excelentele legături intertextuale, trimiterile la concepte similare, conexe, comparative sau antitetice. Ori trimiterile la bibliografie. În felul acesta, Dicționarul este mai mult decât un simplu instrument de lucru; el devine o modalitate rapidă de informare și de formare a unor repere culturale fundamentale
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Lowell, marcând o trecere spre o viziune mai largă, un angajament și mai clar cu actualitatea și istoria americană decât cele schițate doar în unele poezii din volumul central al "școlii" nășite de M.L. Rosenthal. Poezia invită la un dialog intertextual, în care vestita "Ode to the Confederate Dead" a mentorului său din sud, Allen Tate, trebuie luată ca punct de reper. "For the Union Dead" pleacă de la un prezent nedemn, în care afacerile sunt mai importante decât trecutul chiar în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
prin transformările societății în care un produs cultural specific, The Sopranos, este conceput, distribuit și consumat. În cultura contemporană, influența, receptarea și negocierea unor texte dintre cele mai variate și mai neașteptate a devenit un lucru normal, în care relațiile intertextuale duc la configurații caleidoscopice neprevăzute. Astfel, serialul The Sopranos este considerat de câștigătoarea Premiului Pulitzer pentru literatură în 2011, scriitoarea Jennifer Egan, una din influențele fundamentale asupra romanului său, A Visit from the Goon Squad, alături de proza lui Marcel Proust
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
făină vie. Îți spun, catalogul îngerilor lăuntric fard Râsul se rupe în două ca un gard Se apropie noaptea: despletire albă, troică în nebunie. (Cloroform) Al doilea exemplu, cel din Sfârșit, e poate și mai edificator permițând, pe deasupra, o raportare intertextuală la cunoscutul Lamento al lui Ion Vinea, în care „personajul” apărea în final suferind, nevăzut, „sub țilindrul inutil”: „N-auzi? Râd pentru reprezentația de sfârșit”. În volumele următoare, și mai cu seamă în Ulise, Brățara nopților, Plante și animale, codul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
au vrut admiratorii sau adversarii săi. Pentru transmodernismul său avant la lettre, prima piatră de încercare este raportarea la Eminescu și la alți scriitori ai tradiției. Nichita Stănescu nu se raportează la Eminescu al formelor poetice la modul parodic și intertextual, ca Mircea Cărtărescu, bunăoară. Apoi, cu siguranță, dacă ar fi trăit și în anii de după 1989, poetul n-ar fi respins gândirea lui Eminescu și nu l-ar fi găsit anacronic ca poet. Nichita Stănescu acorda cea mai înaltă cinste
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Înțelegem aici, transmiterea cu intenție a unui anumit mesaj către receptor) poate eșua - mesajul receptat de cititor poate să fie altul decât cel intenționat de autor. Pentru aprecierea dimensiunii unui asemenea tip de context lingvistic ne ajută Ricoeur: “Acest raport intertextual generează, prin estomparea lumii despre care se vorbește, cvasi-lumea textelor sau literatura (sublinierea autorului)<ref id = "22"> Idem </ref> . Chiar dacă prin intertextualitate se face, În general, referire doar la operele literare, extinderea fenomenului asupra textului În sens larg, așa cum rezultă
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Buzura și Bălăiță au trebuit să treacă de furcile caudine ale cenzurii comuniste nu este fără legătură cu preferința acordată de scriitori pentru descrierea unor opere de artă care să filtreze semnificația textului. Scriitura livrescă, rafinată și plină de aluzii intertextuale este, de altfel, o trăsătură caracteristică a scriitorilor discutați în această lucrare. Textualismul, adaptarea poeticii Noului roman francez sau a Postmodernismului la contextul românesc au condus la apariția un stil rafinat și elegant, în care referirea la alte arte este
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
doar sub tălpile ultimilor doi orbi solul este, foarte scurt timp, sigur. În planul îndepărtat, într-un peisaj de toamnă timpurie cutreierată de corbi și ciori, o biserică vegheată de o persoană cu scufie verde" A doua parte cuprinde excursul intertextual : "[...] probabil că în ea vreun preot îl citează tocmai pe Matei: Când un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă". Involuntar, Ioana continua să descopere detalii noi: verdele trestiilor răsfrânt în apa unui lac adormit, împăcat
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
unele prăpăstii, cad în altele"34. Al doilea nivel decelabil în structura fragmentului ekphrastic este invenția unei lumi în baza unui element al discursului vizual. În acest caz, biserica aflată în centrul planului secund este detaliul - pretext al unui fragment intertextual (Probabil că în ea vreun preot îl citează tocmai pe Matei: Când un orb călăuzește pe alt orb...". Citatul din Evanghelia lui Matei (XV, 14) explică sursa de inspirație a tabloului descris, Parabola orbilor fiind, așa cum am văzut, reprezentarea acestei
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
este, în romanul lui Augustin Buzura, subiectul unei puneri în scenă a reacțiilor celor doi protagoniști ai dialogului, doctorul Vlad Cosma și Ioana Olaru. Pentru Vlad Cosma pictura din cabinetul său este un prilej de introspecție, dar și de excurs intertextual. Siluetele orbilor figurați pe pânză îi amintesc întrebarea retorică din poemul Orbii pe care Baudelaire îl scrie pornind de la acest tablou: "De ce-și ridică ochii spre cer, sărmanii orbi?"35. Asimilarea tabloului poemului baudelarian provoacă și o reevaluare a
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
obiectivității, prin reflecția asupra condiției cercetătorului și a metodelor și tehnicilor utilizate. O astfel de reflexibilitate este necesară pentru a arăta obiectivitatea distanței și condițiile sociale care o fac posibilă, cum ar fi externalitatea observatorului, obiectivitatea tehnicilor utilizate etc.reflexibilitatea intertextuală ce vizează reprezentarea reprezentărilor existente în momentul cercetărilor etnografice de descoperire și de descriere a unor populații ce nu mai fuseseră studiate anterior; - reflexivitatea ca poziționare epistemologică și ca practică în cercetările etnografice feministe, care presupune luare în considerare a
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
derivate din normativele politicului. Corpusul de documente folosit pentru exemplificare va apărea în comentariu însoțit de trimiteri punctuale la imaginea plastică și la monumentul arhitectural. Așa cum anunță și Le Goff, scriitura nu mai poate fi privită autonom și nici doar intertextual sau contextual. "Textul-testis", mărturie, și "textul-textum", țesătură de discursuri, simboluri, imagini, reflexe de mentalitate (Fonio 16), constituie cele două fețe ale "textului-monument", care adună în el semnificații ale trecutului și deține resurse pentru o reintegrare viitoare a sa. Discursul public
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Modul narativ redă o realitate a gândurilor, senzațiilor și a conflictelor. Compoziția textelor și-a pierdut importanța, iar compoziția liberă, Ulise, de exemplu, devine centrală. Limbajul este singura unealtă adevărată pentru un text narativ ce presupune literatura trivială deschisă universului intertextual, în timp ce conținutul lor se concentrează asupra unei noi construcții și duce la o nouă dimensiune metaficțională a textului narativ. Realitatea textului narativ oferă subiectului o nouă realitate care are efectul de a destabiliza și de a marginaliza realitățile simțului comun
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
iar cealaltă întrupată din „metafora vie a trupurilor și lucrurilor”, reclamă anumite coduri de lectură și nu se poate mărgini la modalitățile naratologice ale structuralismului, adică la modelele interpretative pur textuale. Pledoaria se îndreaptă spre o hermeneutică simultană, contextuală și intertextuală, spre o receptare de tip pragmatic, după modelul oferit de Camil Petrescu, „unul din primii pragmaticieni ai teatrului”. Din multitudinea de ilustrări prin intermediul cărora se configurează construcția teoretică, autoarea se oprește îndeosebi asupra pieselor lui I.L.Caragiale, Camil Petrescu și
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]