1,269 matches
-
ești tu, suntem noi toți. - VARIANTA 15 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Camil Petrescu, Act venețian) 1. sinonim neologic: cinstit - onest; a îndura - a suporta 2. Izolând interjecția de restul enunțului, primul semn al exclamării are rolul de a marca intonația ascendentă specifică. Semnul al doilea evidențiază sfârșitul enunțului exclamativ, reliefând implicarea afectivă a locutorului/conotând dezamăgirea, frustrarea. 3. Acest tânăr este fiul meu. (substantiv); Era prea tânăr pentru a înțelege totul. (adjectiv) 4. adresare directă: substantive în cazul vocativ (Signor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
uitați așa la mine? Nu v-am spus că mă întorc?"... După două-trei minute, secretarul de partid găsește forța de-a glăsui: "Păi... tovarășul Ternovici... vezi dumneata... telegrama era cam echivocă...". Indignat și cabotin, "vienezul" a ridicat tonul, vorbind cu intonație de înrăit politruc: "...Echivoc ești tu, cu mă-ta! Eu am scris, clar, tovarăși, că am ales libertatea! Or, unde este adevărata libertate? La ăia? Nu tovarăși, la noi, pe meleaguri mioritice!"... Ședința a fost suspendată. Iar proaspătul patriot a
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Caragiale spunea întâi replicile, îi corecta pe actori, iar le spunea, iar îi corecta, până se declara mulțumit. Nottara adaugă că totul se petrecea într-o atmosferă de prietenie. Dramaturgul își juca personajele într-un fel unic, schimbându-și vocea, intonațiile, mimica, gesturile, cu o demonie de inegalabil actor, care trecuse prin clasa de mimică și declamație a unchiului său, Costache Caragiali. Caragiale nu făcea teorie, nu enunța principii generale, nu intra în amănunte de ordin psihologic, ci traducea totul în
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
pe care le manipulează. Scriitorul nu este un descriptiv-vizual. Impresia atât de vie a mediului (în special a mediului social) reiese din vorbirea personajelor, surprinsă cu o mare acuitate a auzului și reprodusă cu aceeași exactitate în notarea vocabularului, a intonațiilor, a particularităților sintactice și stilistice. Vorbirea omenească este marea experiență a lui Caragiale, celula germinativă a întregii lui arte. Conștiința artistică a lui Caragiale este una dintre cele mai scrupuloase pe care le putem semnala în literatura română. El scrie
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Istituto Patristico Augustinianum, Roma, 2003, p. 440. footnote>. O parte din audiența sa este atrasă, de fapt, nu atât de rafinamentul doctrinelor și ale moralei, cât de însuflețirea retoricii. Îi încântă pe ascultătorii săi prin subtilitățile sale, prin gesturi și intonație, prin figurile de stil care atunci făceau parte din repertoriul sofiștilor ce aveau mult succes ca oratori. Elocvența Sfântului Ioan Gură de Aur contrastează puternic cu cea a sofiștilor, aceasta datorându-se sincerității și profunzimii celor spuse de sfânt, ideilor
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
de cunoscutul stilist Tudor Vianu: „În mânuirea dialogului realist, Creangă obține efectele sale literare cele mai de seamă și, în această privință, darul său poate fi asemănat din nou cu al lui Caragiale. Vorbirea personajelor este redată cu speciala lor intonație și în culoarea exactă pe care le-o conferă formalitățile verbale onomatopeice și zicerile tipice ale limbii-. S-ar putea spune despre Creangă faptul că toarnă „limba veche și-nțeleaptăîn tipare noi, artistice, nu se mulțumește doar să le împrumute din
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
grafic, punctele de suspensie, apare în finalul citatului și marchează de data aceasta o altă stare sufletească, furia ce a cuprins-o pe „hapsânace-și vedea cozonacii amenințați de lăcomia colindătorilor. Supărarea femeii e marcată și la nivel nonverbal, prin variația intonației: în amintita înjurătură „aprinde-v-ar focul, să vă aprindă-, ghicim accentuarea verbului aprinde, cu sugestii evidente. Interogația și exclamația, cu nuanțele și semnele lor grafice, au de asemenea o valoare stilistică la fel de puternică. Și câte nu s-ar mai
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Istituto Patristico Augustinianum, Roma, 2003, p. 440. footnote>. O parte din audiența sa este atrasă, de fapt, nu atât de rafinamentul doctrinelor și ale moralei, cât de însuflețirea retoricii. Îi încântă pe ascultătorii săi prin subtilitățile sale, prin gesturi și intonație, prin figurile de stil care atunci făceau parte din repertoriul sofiștilor ce aveau mult succes ca oratori. Elocvența Sfântului Ioan Gură de Aur contrastează puternic cu cea a sofiștilor, aceasta datorându-se sincerității și profunzimii celor spuse de sfânt, ideilor
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
dar care au tendința să se amplifice în nesfirșite meditații, invadînd întreaga viață psihică prin exaltare imaginativă și sfîrșind prin "a se încarna", adică prin a se manifesta chiar și în activitățile somatice, și ele adesea imponderabile: gesturi, mimici și intonații ale vocii care trădează meditațiile secrete și care, acumulîndu-se, se exteriorizează activ prin calomnii reciproce, intrigi și în cele din urmă prin explozii de violență. Nu este vorba atît de o pierdere de energie și de timp, cît despre concentrarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
unui text; caracterizarea unui personaj. Exemple de sarcini de lucru la lecții din manualul de “Limba și literatura română”, clasa a III-a, autori: Victoria Pădureanu - Mariana Norel, Editura “Aramis”, București, 2002: „Cuvânt” - de Tudor Arghezi citiți fiecare poezia, respectând intonația cerutde semnele de punctuație; pentru a înțelege textul, căutați, în dicționarul manualului, sensul cuvintelor: “cimpoi”, “harpă”, “celulă”, “moleculă ”, “slove”, “violoncel”. „Cum începe toamna” - de Marin Preda delimitați fragmentele textului; scrieți cum ați delimitat fragmentele și despre ce se povestește în
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
sunetelor deficitare s-au pronunțat cuvinte mono și polisilabice, pe baza unui suport intuitiv care să-i stimuleze, antreneze și să-i îmbogățeasccopilului vocabularul activ. S-a trecut apoi la monitorizarea unor scurte poezii/strofe și la recitarea acestora cu intonația corespunzătoare educându-se și limbajul nonverbal mimică, gestică, pantomimicăă, cu rol de susținere a celui verbal folosit preponderentă. Copilul a fost antrenat în jocuri de folosire a propozițiilor simple, apoi dezvoltate, la început pe baza unui suport intuitiv -joc “Săculețul
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
două categorii există, însă, studii punctuale pentru evidențierea acestor deosebiri privind dislalia, afazia, alalia etc.43. (Lucru valabil și pentru nevăzători și surzi.) Nu numai că lexicul oligofrenilor este mai sărac, că regulile gramaticale nu sunt decât parțial respectate, că intonația este de multe ori nepotrivită, dar și tulburările motricității aparatului fono-articulator, ritmul vorbirii și conținutul acestora sunt afectate. Așadar, nu vorbim doar despre deosebiri de formă (de exprimare), ci, și, așa cum este de așteptat, și despre deosebiri de conținut. Cauzele
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
trecem în revistă diferențele limbajului dintre cele două categorii, există, însă, studii punctuale pentru evidențierea acestor deosebiri privind dislalia, afazia, alalia etc.153. Nu numai că lexicul oligofrenilor este mai sărac, că regulile gramaticale nu sunt decât parțial respectate, că intonația este de multe ori nepotrivită, dar și tulburările motricității aparatului fono-articulator, ritmul vorbirii și conținutul acestora sunt afectate. Așadar, nu vorbim doar despre deosebiri de formă (de exprimare), ci, și, așa cum este de așteptat, despre deosebiri de conținut. Cauzele pot
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
de la Studioul de Radiodifuziune Iași (din 2004). Debutează cu versuri la "Miorița", revista liceului din Târgu Frumos (1969), iar editorial cu placheta de versuri Întoarcerea menestrelului (1979). Publică apoi un substanțial grup de poeme intitulat Nopțile Șeherazadei, în volumul colectiv Intonații (1989). Colaborează la revistele "Alma Mater", "Ateneu", "Antiteze", "Cronica", "Convorbiri literare", "Luceafărul", "Dacia literară", "Dialog", "Oglinda literară", "Porto-Franco", "Poezia" etc. Volume de versuri: Întoarcerea menestrelului, Centrul de Creație Botoșani, 1979; Ghemuit într-un sâmbure, Editura Junimea, Iași, 1998; Nopți cu chirie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
meilleure femme du monde, dit-il, ému par l'intonation de son nom" [Maupassant, Fort comme la mort, p.97]. Schimbarea timbrului invocă o atitudine sau un sentiment 370. Originea nobilă a lui Sidonie Chèbe este contestată de conținutul, vocea și intonația vulgara: "Et à mesure qu'elle exhale să colère en paroles injustes, să voix devient vulgaire, prend des intonations de faubourg, un accent peuple qui trahit l'ancienne apprentie du magasin Le Mire" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
fost readus în actualitate de către De Robertis, care scotea în evidență efortul recanatezului de a elabora formă poeziilor pe baza unui calcul combinatoriu eliberat de efuziuni sentimentale sau zboruri fantastice.90 În discursul aceluiași publicist, ce consideră că poezia este intonație pură, accent primordial plăsmuit apoi printr-un rafinat meșteșug de compunere, se regăsesc alături Leopardi și Rimbaud, geniul protector al vocienilor și al noii poezii. Confruntat cu poetul francez, asadar cu o sensibilitate și cu un limbaj cu totul noi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
îndepărtat, prin rigoare și prin logică, de tărâmul prea sensibil al domeniului stilisticii, structura imediat următoare a analizei noastre va fi una de tip eseistic, subsumată modelului anterior. Obținerea unei sonorități aparte a cuvântului ține de câteva aspecte particulare, precum intonație, accent, timbru, durată, intensitate și înălțimea sunetelor, care capătă valențe stilistice, sugerând trăiri afective diferite 255. Cu alte cuvinte, "prin intrare în relația cu accentul dinamic al cuvântului, accentul muzical devine accent stilistic și, în acest fel, intonația interogativă, exclamativă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
particulare, precum intonație, accent, timbru, durată, intensitate și înălțimea sunetelor, care capătă valențe stilistice, sugerând trăiri afective diferite 255. Cu alte cuvinte, "prin intrare în relația cu accentul dinamic al cuvântului, accentul muzical devine accent stilistic și, în acest fel, intonația interogativă, exclamativă sau neutră ascendentă sau egal distribuită se constituie în mărci stilistice, sugerând diverse trăiri afective"256. În acest sens, menționăm prezența frecventă a aliterației 257, în majoritatea textelor interzise, redată prin repetiția nazalei dentale n, care accentuează strigătul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vocabule cu semnificativă frecvență, pe ici, pe colo și semnele de punctuație fiind valorificate pentru "elocvența" lor. O disponibilitate specială a percepției o îmboldește pe hermeneută să intuiască interesantă, neobișnuită abordare! "grimasa" unui autor în faptul creației sau să găsească intonația cea mai potrivită pentru un pasaj sau altul, de proză (la Urmuz, de pildă, " Substratul textului impune lecturii tonul ironic ce conduce la sensul contrar") și (cazul lui Geo Dumitrescu) de poezie. Minuția examinării microscopice nu exclude perspectiva larg desfășurată
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
puțin receptivi la un anumit tip de gestică, în funcție de orientarea politică. Acest lucru a fost arătat și de un experiment: Psihologul Patrice Georget a făcut două înregistrări video identice pe planul discursului, constituite din aceleași argumente și pronunțate cu aceeași intonație, dar diferite ca formă gestuală: un actor care juca rolul unui primar al unei comune mici pronunța într-un caz discursul adoptând o gestică care puncta (73% gesturi care punctează, 20% gesturi metaforice, 7% adaptatoare), iar în alt caz optând
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
ca astfel de mimici să fie decisive în negocierile cu sindicatele... Concluzie Atunci când un discurs nu tratează aspecte concrete ale vieții noastre cotidiene, rareori se întâmplă să analizăm atent argumentele. Ne lăsăm influențați de indicii superficiale, cum ar fi vocea, intonația, impresia de răceală sau de căldură pe care ne-o dau trăsăturile feței, mimicile care îl pot face pe orator să fie mai de viață și mai simpatic, pentru a atrage atenția de la conținutul discursului. Un exercițiu un poate consta
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
modele evoca, din cauza formei radiatorului, a capotei și farurilor, o față zâmbitoare. Aceste imagini erau însoțite de o înregistrare audio în care erau lăudate calitățile produsului în maniera unui mesaj publicitar. Vocea de pe înregistrare adopta, după caz, trei tipuri de intonație: una veselă, una neutră și una mai degrabă tristă. După ce au privit fotografiile și au ascultat înregistrările, voluntarii trebuiau să indice modelele pe care le preferau și erau, eventual, gata să le cumpere. Rezultatele au arătat că, în general, modelul
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
un fir continuu care poate fi recunoscut de cei interesați prin fraze de tipul: „Am teoria mea, valorează ce valorează, iat-o în câteva cuvinte”. În ciuda misterului care învăluie anumite afaceri, îl credem pe Domnul X în totalitate. Ceva în intonația lui dă siguranță și nimănui nu-i trece prin cap să-i conteste versiunea asupra faptelor. Dacă e să credem în studiile de psihologie care au analizat legăturile între timbrul vocii și impresia de credibilitate pe care o degajă oratorul
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
civilizații milenare. Nu e surprinzător să găsim chiar sub pana scriitorului relatarea acestei simbioze neașteptate: Există enorm de multe asemănări între franceză și persană. În italiană sau în engleză, sunt multe accente. Persana e o limbă lineară, ca și franceza. Intonațiile din franceză seamănă mai mult cu cele din dari. La sfîrșitul frazelor, accentele cad. Sunt două limbi retorice, spre deosebire de engleză, pe care o consider mai degrabă o limbă funcțională, și de germană, care e mai gramaticală. Alchimia dintre cuvinte, așezarea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Propoziții care să fie exprimate numai prin subiect nu există, în schimb, în limba română”, pentru că „așa-numitele propoziții „monomembre nominale”, de tipul: Toamnă!”, sunt, de fapt, „propoziții cu predicație (unde se poate spune că predicatul este exprimat numai prin intonație, un mijloc de expresie suprasegmental, redat în general în scris, în aceste situații, prin semnul exclamării)”. În consecință, „minimul necesar pentru existența unei propoziții” în limba română se dovedește a fi numai predicatul, deci, în funcție de acest criteriu, „numai predicatul poate
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]