1,333 matches
-
realiza proiecția Eidolonului. Pentru binele studenților noștri gnostici, este bine de stabilit în mod didactic succesiunea inteligentă a acestor sunete magice: a) Un fluierat lung și fin asemănător celui al unei păsări. b) Pronunțarea vocalei E (EEEEEEE), prelungind sunetul și intonându-l pe nota RE din gama muzicală. c) Cântarea lui R se face pe nota SI , imitând vocea ascuțită a copilului; ceva ca sunetul ascuțit al unei moriști ori al unui motor, extrem de fin și subtil (RRRRRR). d) Faceți să
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
pentru experiența de dedublare corporală. închideți ochii și începeți să vă focalizați atenția în zona imediat de deasupra capului. Concentrați-vă întreaga conștiință deasupra capului până când percepțiile asupra corpului fizic încep să dispară. Pe măsură ce percepțiile fizice încep să, se estompeze, intonați ușor sunetul OM de.șapte ori. Lăsați sunetul să rezoneze.în întreg capul vostru. Repetați sunetul OM în minte de șapte ori. Fiți complet conștienți de felul în care sunetul rezonează în mintea voastră. Lăsați sunetul să se ridice prin
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
pseudo-indian, și trei mexicani pseudo-indieni sub treizeci de ani - erau ațintite camere de filmat și reflectoare pe trepiede. Fata îi opri la câțiva pași în fața camerelor, șoptindu-le: — Iată-i. Ăia care par niște amanți latino. Bătrânul șef de trib intona cuvinte de pace. Cei trei tineri viteji rostiră - cu un accent mexican curat - niște replici despre ochii albi ce vorbeau cu o limbă despicată. Cineva strigă „Stop!” și întreaga scenă deveni o mare tulbure de trupuri în mișcare. Mal se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
strânse și el - tare de tot. *** Curtea se întruni zece minute mai târziu. Mal stătea la o masă împreună cu Jake Kellerman, față în față cu judecătorul. Celeste, avocatul ei și Stefan stăteau cumva oblic, cu fața spre boxa martorilor. Aprodul intonă: — Atențiune, atențiune, curtea e în ședință! Prezidează onorabilul Arthur F. Hardesty! Mal se ridică în picioare. Jake Kellerman spuse: — În clipa următoare bășinosul ăsta bătrân o să zică „Avocații la mine”. O să-i cer o amânare de-o lună, amintindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
frumusețea băiatului. Dar cine era Masskie? Tatăl lui? — Nu-mi amintesc exact. Pe la începutul anilor ’20 mă dădusem în bărci cu foarte mulți bărbați și n-am adoptat decât numele celor mai bine înzestrați, fiindcă mă ajutau mai mult când intonam incantațiile de procreare. Câți bani anume îi datorezi lui Coleman? El e-n iad, să știi. Dacă mi-i dai mie, s-ar putea să-i mai ușurăm chinurile sufletului. Buzz se scobi după ultima lui hârtie de zece dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care-l cântam de fiecare dată. În odăița de taină, citeam poezii de Lamartine, Musset, Baudelaire... Aveam fiecare câte un chevalier servant. Cavalerul meu se așeza în genunchi, iar eu, cu un cuțit de la bucătărie, îl atingeam pe umărul drept, intonând Jurământul Fidelității. El trebuia să-l repete după mine. Vezi câtă organizare, câtă disciplină și ce preocupări profunde puteau avea niște fetițe de școală! Câtă seriozitate puneam în toate micile noastre ritualuri care ascundeau o mare devoțiune în prietenie, o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
să rămână În rândul al doilea și să pară aproape indiferentă, ca un spectator aflat Întâmplător Într-un loc unde avea loc ceremonia unui necunoscut. Sicriul fu coborât, În vreme ce preotul cânta un psalm cunoscut de toți sătenii, astfel Încât melodia fu intonată de zeci de voci groase, ca o litanie pentru toți morții Moldovei și pentru cei ce aveau să plece din această lume. Ienicerii asistau tăcuți la această ceremonie, care depășea momemntul Îngropării unui om. Era un om care pierise apărându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care-l cântam de fiecare dată. În odăița de taină, citeam poezii de Lamartine, Musset, Baudelaire... Aveam fiecare câte un chevalier servant. Cavalerul meu se așeza în genunchi, iar eu, cu un cuțit de la bucătărie, îl atingeam pe umărul drept, intonând Jurământul Fidelității. El trebuia să-l repete după mine. Vezi câtă organizare, câtă disciplină și ce preocupări profunde puteau avea niște fetițe de școală! Câtă seriozitate puneam în toate micile noastre ritualuri care ascundeau o mare devoțiune în prietenie, o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
zboruri, se-așterneau cunună, ne priveau de-aproape fluturi, cu nesaț; Am pornit pe câmpul verde, împreună, eu și primăvara, visători, la braț. Ne țineau pe brațe razele de soare, se-auzea oriunde imnul triumfal, îmbrăca pământul strai de sarbatoare, intona izvorul cânt de festival. îi șopteam cuvinte care nu există să exprime bine nesfârșitul dor; îi ștergeam din suflet iarna cea mai tristă, îi spuneam continuu: o, cât te ador! Adunam în palme blânde buburuze ... ea a stat o clipă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dacă mă voi întoarce la Peking cu capul pe umeri, dar dacă o voi face, voi desface eu însămi lanțurile lui An-te-hai. Parada Fericirii rămâne în urmă. E greu să ții aliniate animalele obosite. Cărăușii au încetat să-și mai intoneze îmbărbătările, și nu mai aud decât zgomotul pașilor și gâfâitul bieților nenorociți. Tung Chih vrea să iasă din palanchin să se joace și mi-aș dori să-i pot da voie. Aș vrea să-l văd că aleargă o milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
găvane albe se scurgea, ca o smîntînă, mocirla. Pavoazată cu crengi de brad și covoare cu trandafiri roșii, scena constituia un decor pentru patru portrete imense: Marx, Engels, Lenin, Stalin. Se țineau cuvîntări agramate. Apoi un cor anemic de școlari intonă, patriotic, două cîntece. Se produse și o brigadă de agitație de la regiment. Un gradat cu expresia înțepenită pe obraz de „ia priviți ce șmecher sînt!” amesteca slogane politice cu snoave răsuflate. Babelor în tulpane care, cu o palmă subsuoară și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mai impunător decît să întorci opinia publică pe dos. Cea mai populară figură a cenaclului rămînea însă un pompier care, cu falca aruncată în jos, răcnea: P.C.I.-ul ne păzește contra flăcărilor care... În răutatea noastră de adolescenți, la ieșire intonam pe străzi în cor: „P.C.I.-ul ne păzește contra flăcărilor care...” La un moment dat ședințele au fost reorganizate de către un tovarăș Fridman, picat de la centru. Deși era redactor șef la publicația scriitorilor din oraș, Fridman, căruia, schimbîndu și între
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
asta naivă face parte din arta războiului? În noaptea aceea, Nubumori organiză o petrecere cu băutură și le arătă vasalilor săi scrisoarea. Dacă asta îl impresionează pe careva de-aici, poate părăsi castelul fără ezitare, înainte de ivirea zorilor. Bătură tobele, intonară cântece din teatrul Nô și petrecură seara cu bucurie În noaptea aceea, fură invitate și toate soțiile generalilor și li se oferi un rând de sake. Toți își dădură seama imediat care erau intențiile lui Nobumori. A doua zi dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spate bărbatului ei: — Voi pleca înaintea voastră! Katsuyori rămase încremenit, țintuindu-și soția cu privirea. Ținând în mâini o sabie scurtă, femeia privi spre cer, apoi închise ochii. Avea fața albă și pură ca luna răsărind peste creasta muntelui. Calmă, intonă un vers din Sutrele Lotusului, care îi plăcuse să recite, în alte vremuri. — Tsuchiya! Tsuchiya! strigă Katsuyori. — Stăpâne? — Asist-o. Dar soția lui Katsuyori nu așteptă lama valetului, ci-și apăsă propriul jungher drept în gură, în timp ce recita sutra. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
hienă încrustat pe buze. Copila părea desprinsă dintr-o frântură de vis, parcă nici nu știa ce i se întâmplă. Pumnii fratelui meu s-au strâns a furie, a revoltă...În acordurile nepăsătoare ale unui sunet sec de fanfară, care intona cântecul patriotic „Am cravata mea”. De atunci, am înțeles că viața se întindea și dincolo de râul în care mă scăldam și dincolo de ulița prăfuită în care-mi pierdeam pașii, în iureșul pașilor tovarășilor mei de joacă. Iar viața se îndepărta
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să spuneți „Tatăl Nostru“! —îți imaginezi scena, nu? l-am întrebat eu făcându-l să râdă și mai abitir. Patruzeci de fete de cincisprezece ani și cinci măicuțe, într-un autocar blocat în cartierul prostituatelor din Paris, cu perdelele trase, intonând versetele din „Tatăl Nostru“. Și e o poveste adevărată, i-am spus foarte solemn lui Luke care, din cauza râsului, era roșu ca racul la față. Ca un magnet, Luke a scos la iveală o grămadă de lucruri. I-am povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Eva Wilt cea decedată să-și ocupe locul care îi era sortit în corul ceresc, trânti fără veste o rugăciune în care spunea că „Omul născut din femeie nu are de trăit decât o viață scurtă și plină de nenorociri”, intonând cu vocea tremurată rău „Rămâi la mine!”, Eva renunță la orice încercare de a se autocontrola și se jelui extrem de patetic „Iute coboară umbra înserării”. în momentul în care ajunseră la „Am nevoie ceas de ceas de prezența Ta”, părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cu care și-a decapsat blugii. Cât se ușurează, două minute, poate mai mult, are tot timpul să se mire cum a rămas atâtea ceasuri în afara timpului, în cârciuma cu ziduri cărămizii păstrătoare de căldură, și fără să bea. Stația intonează parcă de azi-dimineață un șlagăr lent fără cuvinte, melodia pe care, în 1988, la spitalul militar, tata a aflat că medicii îi găsiseră o tumoră la coloana vertebrală - nu cred că e cazul să-l mai încarc pe tovarășul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Încearcă cifrul meu de la bicicletă, propune Suze. 435. — Suze... am nevoie de numărul meu. Nu al tău. Poate l‑ai ales tot pe ăla. Nu se știe niciodată! — Vă rugăm tastați... — Bine, bine, țip și tastez 435. — Îmi pare rău, intonează vocea. Parola este incorectă. — Știam că n‑o să meargă! — Dar era posibil să meargă, zice Suze, defensivă. — Oricum, trebuie să aibă patru cifre, zic, și am un flashback brusc. A trebuit să sun și să mă înregistrez... și stăteam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
atunci când o să treci podul. Nu găsești foile mototolite cu textul conferinței ca să vezi unde ai greșit, dar ce noroc! Domnul e surd, nu aude, a Îmbătrânit și el, Între timp. — Good morning, mesdames, messieurs, vos billets, s’il vous plaît, intonează Domnul cu o voce melodioasă de bas-bariton. Și-a pus chipiul pe cap și a ieșit, pocnind ușa cu linia. Tu stai singur În clasa pustie, nu poți să pleci dacă nu Îți amintești versul, deși ei te așteaptă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Înțeleaptă și Mereu Strălucitoare din care se nasc toate luminile!... Vocea Venerabilului se înălța cu o vibrație sporită. Iată, îți aducem lumina și viața pe care Tu ni le-ai dăruit cândva. Depunem această ofrandă dinaintea Ta. ― Așa să fie! intonară cei prezenți cu brațele ridicate, în timp ce asistentul se grăbi să acopere umerii Venerabilului cu o amplă pelerină aurie. ― O, Lumină Prea Înaltă, binecuvântează ofranda noastră! În acel moment plin de tensiunea așteptării, culoarea albă a pulberii viră încet, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fie ocupată să schimbe scutece și să găsească grădinițe, avea să fie mult prea epuizată de nopțile nedormite, mult prea copleșită de viața cea nouă, alături de Paul, ca să-i mai dea nenumărate telefoane lui James. Sau măcar așa spera Julia. Intonându-și singură o melodie, Julia a scăzut focul de sub fripturile din tigaie, apoi și-a șters mâinile pe șorțul pe care și l-a scos de după gât și l-a îndesat în fundul unui sertar, lângă un teanc de prosoape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-ncolo prin fața alor săi. Am privit, În spatele meu, capătul cortegiului: mulțimea se mișca, dar bătând pasul pe loc, șirurile erau alcătuite, dar neregulat, aproape ca niște serpentine, masa de oameni părea Împănată cu lănci, stindarde, lozinci, bastoane. Unele formații nerăbdătoare intonau la răstimpuri slogane ritmate, de-a lungul marginilor coloanei umblau Încolo și-ncoace niște reprezentanți ai studențimii, așa-zișii katanga cu batiste roșii pe față, cămăși multicolore, centuri cu catarame la niște blugi care cunoscuseră toate ploile și tot soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cambono care turna lichidul dintr-o sticlă, că era Dubonnet, dar Îmi dădui osteneala să-l sorb ca și cum ar fi fost un elixir de viață lungă. Pe scenă, atabacurile deja Începeau să se facă auzite, cu lovituri surde, În timp ce inițiații intonau un cântec de rugăciune către Exu și către Pomba Gira: Seu Tranca Ruas é Mojuba! É Mojuba, é Mojuba! Sete Encruzilhadas é Mojuba! É Mojuba, é Mojuba! Seu Maraboe é Mojuba! Seu Tiriri, é Mojuba! Exu Veludo, é Mojuba! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pardesiu elegant, culoarea muștarului. Lângă el, o doamnă între două vârste, distinsă. Îi puteam vedea profilul și îmi dădeam seama că era impresionată de funeraliile Seniorului. Toată masa aceea de suflete vibra în consonanță cu glasurile severe ale slujitorului Domnului, intonând baritonal „în veci pomenirea lui”. În mod ciudat, senzația era că Seniorul revenise în mintea poporului nu atât prin activitatea sa politică de după Revoluție, cât prin moartea-i discretă. Probabil datorită acestui fapt ne aflam toți acolo - să vedem cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]