670 matches
-
adânci prospecțiuni în istoria culturii, mergând până la Herodot, că în dipticul „pământ și apă” din cunoscutul vers din Scrisoarea III de M. Eminescu, nu este vorba de o simplă metaforă, ci de expresia unei mentalități magice. Om de o exemplară intransigență și demnitate, învățat cu o riguroasă formație științifică, poliglot și lingvist de prestigiu, cunoscător profund al culturii populare sud-est europene și comparatist neîntrecut, profesorul Petru Caraman a realizat o operă care îl recomandă a fi cel mai de seamă etnolog
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
irefutabile. Intrăm într-o zonă de confesiuni și procese de conștiință, complexe și obscure, în care sinceritatea și automistificarea inocentă coexistă, mai totdeauna, în mod inevitabil și nedisociabil, cu ambiguitățile cele mai evidente și deschis asumate. O notabilă definiție a intransigenței morale riguroase, formată și trăită în anii cei mai sumbri ai ceaușismului, întâlnim la Matei Călinescu, în recenta sa corespondență, reluată cu Ion Vianu. Este vorba de generația optzecistă. Ea se caracterizează printr-o opoziție mută dar admirabil de dârză
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
motivată și etic?), este mult mai puțin important modul cum această acțiune a fost realizată. Doina Cornea are însă meritul, de-a dreptul solitar în România tuturor adaptărilor, de a fi rămas intransigentă, creștină și etică până la capăt. Dar această intransigență are incontestabil în împrejurări specifice și o reală eficacitate politică. Să nu uităm niciodată acest lucru. 5. Intelectualii și alegerile Apropiatele alegeri pun în lumină un fenomen politic și social nou, care se cere privit cu oarecare atenție. Este vorba
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
opoziție !). Cunoaștem bine această psihologie și situație, pe care nu ezităm s-o considerăm, într-un fel, drept tragică. Valorile fundamentale, în care foștii deținuți politici au crezut și cred în continuare, sunt de ordin pur moral. Ele se numesc: intransigență, caracter, consecvență, puritate, fermitate radical anticomunistă. Personal credem cu toată convingerea că aceste valori, în această fază a luptei politice, sunt mai importante, măcar în principiu, decât competența profesională și valoarea intelectuală a lui X sau Y, deoarece doar aceste
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
prin acești adversari. Excluderea din palmaresul și ierarhia, să-i spunem, elitistă actuală, îl aruncă inevitabil în tabăra opusă. Iar refugiul defensiv-ofensiv este îmbrățișarea deschisă a ideologiei culturale oficiale. Cu înțelesul că doar ei o exprimă în toată puritatea și intransigența (vezi demersurile așa-zișilor scriitori comuniști sub regimul Ceaușescu etc.). Doar de la această adeziune publică așteaptă ei protecție și promovare, consacrare și, mai ales, întreaga autoritate refuzată de confrați. în același timp, joacă în favoarea lor și presiunea, enormă adesea, a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de la copiii. Un asemenea spirit critic înnăscut este preponderent moralizator, exigent. E de dorit, în acest caz, să înveți - ca părinte - să înveți să fii mai înțelegător, mai tolerant. Nu folosește să vorbești numai cu „așa trebuie”, „așa se face”. Intransigența nu are efecte bune pe termen lung. Dacă ne încurajăm copilul și ne adresăm vorbe calde, laudative îl stimulăm să se implice pozitiv. Să menținem atenția noastră și a lui asupra consecințelor fiecărei fapte pe care o face e mult
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
originalitate căutată, dar cu aparențele spontaneității, și în mod cert posesor al unei formule proprii. Poetul a fost înregistrat ca aparținând familiei de spirite a lui Marin Sorescu, cu descendență indirectă din Urmuz, și i s-au evidențiat în special intransigența juvenilă, nonconformismul agresiv, spiritul ludic, dar și relativa insuficiență a suflului liric, caracterul de „exercițiu” (Florin Manolescu opina că poezia lui ar fi „nu un mod de existență, ci un mijloc de a experimenta un protest”). Și ca prozator - s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
s-au răzvrătit pentru a răsturna vechiul sistem, ci pur și simplu pentru a-l reforma. Majoritatea celor care își doreau o schimbare ar fi fost mulțumiți cu o democrație parlamentară și o monarhie constituțională după modelul britanic. Dar atât intransigența regelui și a aristocrației cât și presiunile din partea celor mai radicaliști revoluționari au făcut ca lucrul acesta să nu se întâmple. În schimb, propunerile pentru reformă s-au transformat în revoluție odată cu măsurile ridicate din timpul terorii revoluționare a iacobinilor
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Intrarea poetului în redacția publicației bucureștene constituie un moment de răscruce în cariera sa jurnalistică. Aici desfășoară vreme de șase ani cea mai intensă activitate publicistică, fiind pe rând redactor, redactor șef și responsabil cu partea politică, impunându-se prin intransigența față de calitatea materialului dat tiparului și prin vehemența cu care apără cauza românilor de pretutindeni. "Istoria României, în toate aspectele ei politice, sociale, economice, culturale, dimpreună cu marii și micii ei actori, e consemnată în paginile acestea îngălbenite de timp
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
socoteau patroni"484. Recurgând la "mijloace care nu erau desigur la îndemâna oricui, nici ca imitare, nici chiar ca înțelegere"485, Eminescu cultivă la Timpul un discurs politic original, transformând gazeta conservatoare într-una dintre cele mai apreciate publicații din epocă. Intransigența judecăților politice și acribia ce caracterizează întreg scrisul eminescian îl impun drept unul dintre jurnaliștii de marcă ai vremii, cu rol decisiv în dezvoltarea și modernizarea publicisticii românești. b) Românul În februarie 1857, apare la București ziarul Concordia, organul de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
se referă, bineînțeles, la aspectul valoric, ci doar la evoluția „canonică” întâlnită în majoritatea cazurilor.) În romanul de debut intenția era de a explora preocupările unor tineri debusolați, zbuciumul lor în gol, senzația de apăsare pe care o dă viața, intransigența unora, greșelile și abuzurile comise tocmai din dorința de a nu greși, spaima de banal, de ratare - toate acestea într-o perioadă când se lupta pentru un ideal în numele căruia părea că merită sacrificat orice. Sondând zonele abisale ale subconștientului, mergând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
o operă de artă În lupta de clasă, În lupta pentru constituirea unei societăți noi, luptă din care ea a izvorât. Ea trebuie să fie pătrunsă ca și opera de artă de același atașament față de cauza oamenilor muncii, de aceeași intransigență față de tendințele formaliste, antipopulare. Părăsirea acestei atitudini revoluționare, duce critica spre treapta unei poziții estetizante, obiectiviste, trepte ce Îndepărtează tot mai mult critica de misiunea ei, aruncând-o pe terenul nesănătos al apolitismului, unde reacțiunea se va grăbi să o
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prezentarea temei și la unele observații, fără a avea o ascuțime critică În stare să ajute atât autorului a cărui carte se recenzează, cât și cititorului pe care ar trebui să-l orienteze. Mai mult, tocmai acolo unde ar trebui intransigență partinică, principialitate și grijă deosebită, se manifestă scăderi vădite și lipsă de vigilență. Progresele făcute În domeniul prozei se resimt Încă de neglijențe redacționale. Anunțând publicarea, În curând, a romanelor Sfârșitul jalbelor (Al. Jar), Canalul (P. Dumitru), Temelia (E. Camilar
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a constituit o gardă națională și, din octombrie 1789, ține sub puterea sa regele și Adunarea, pe care i-a adus de la Versailles. De cealaltă parte, o nobilime care, lipsită de privilegiile sale, vrea să-l împingă pe rege la intransigență și începe să emigreze pentru a găsi pe lîngă prinți străini refugiu și susținere armată. Și, în fața acestei situații, Ludovic al XVI-lea, deschis, inteligent, dar slab și sfîșiat în conștiința lui creștină, mai ales cînd clerul, pus în fața jurămîntului
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
să conducă la un Front popular. Guy Mollet, în declarația sa de investitură se declară favorabil, după încetarea focului și după alegeri libere, recunoașterii unei "personalități algeriene", dar presiunea coloniștilor din Algeria și a mediilor naționaliste, pe de o parte, intransigența, pe de altă parte, a FLN, care cere independența, nu permit președintelui Consiliului să ia inițiativa. Guvernul recunoaște, în martie 1956, independența Marocului și a Tunisiei. El promulgă, la 23 iunie, legea-cadru care va permite o evoluție a statutului teritoriilor
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
să nu facă bucuria vrăjmașilor (adică a păgânilor și a evreilor). Să rămână fiecare cu Dumnezeu la ceea ce este chemat, dacă și o tradiție și alta este bună. În Irlanda și în Britania computul dionisian a fost întâmpinat cu aceeași intransigență și spirit regional. În general, anglo-saxonii, barbari convertiți de către călugărul Augustin, au primit de la el ciclul pascal dionisian. Inițiativa va fi apoi ușurată și datorită faptului că pe scaunul de arhiepiscop de Canterbury a ajuns grecul Teodor († 690). Acesta s-
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
condiții se poate ajunge la socialism prin mijloace parlamentare, în absența violenței. Pentru chinezi, aceasta echivala cu trădarea leninismului. La rândul lor, sovieticii îi acuzau pe chinezi de "stângism", un pericol împotriva căruia Lenin a avertizat, și care consta în intransigență revoluționară romantică ce putea periclita succesul însăși al revoluției (Copilaș: 2009c, 97-102). Cine a câștigat? Nimeni. Cine a pierdut? Leninismul. Forța și prestigiul mișcării comuniste internaționale au fost iremediabil afectate și unitatea sa, chiar și formală, iremediabil pierdută. Substanța revoluționară
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de asemenea cenzurate (Mocanu: 1995, 199-201). În aceste condiții, partidele numite în istoriografia stalinizată "istorice" vor pretinde organizarea de alegeri democratice, singura măsură funcțională aptă de a surmonta criza politică aflată pe un traseu ascendent. Opțiunea lor se lovea de intransigența Anei Pauker sau a lui Vasile Luca, lideri comuniști de formație cominternistă, reîntorși în România după 23 august. Alegerile libere ar fi subminat proiectul comunist centrat pe stalinizarea graduală a țării și ar fi reflectat la nivel politic ponderea socială
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
o anumită susținere populară "se găsesc, într-un fel, prinse în capcana propriei popularități", confruntându-se, pe cale de consecință, cu următoarele posibilități: fie operează concesii ideologice pentru a păstra cât mai mult posibil din sprijinul societății, fie urmează neabătut principiile intransigenței leniniste, indiferente la efectele acesteia asupra capitalului social pe care îl dețin. De obicei, susține Johnston, ele vor opta pentru prima variantă (Johnson în Johnson, 1970, 31; vezi și King: 1980, 39 sau Constantiniu, Chiper: 1995, 31). Dilema popularității nu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
noii arme împotriva Japoniei antrenase o vie îngrijorare la Moscova. Contrar așteptărilor președintelui american Truman, care anticipase o flexibilizare a pozițiilor diplomatice sovietice ca urmare a defazării apărute între cele două părți în ceea ce privește capabilitățile militare Stalin a decis să cimenteze intransigența pe care o dovedise până atunci în negocierile pe care le purtase cu puterile occidentale. Destăinuindu-se celor mai apropiați consilieri ai săi la finalul anului 1945, Stalin clarifica dezacordul dintre sentimentele pe care bomba atomică i le inspirase și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Cominform, lui Tito i se va imputa cu insistență colaborarea partizanilor cu forțele militare și serviciile de spionaj britanice în timpul războiului. În ciuda faptului că partizanii nu fuseseră sprijiniți de Uniunea Sovietică, Tito rămăsese un stalinist convins. Atât de convins încât intransigența sa începuse să îl irite pe liderul de la Kremlin cu mult înainte de îndepărtarea trupelor germane de pe teritoriul Iugoslaviei. În 1942, după o lungă perioadă în care contactul între sovietici și Tito fusese întrerupt, Stalin îl averizase pe liderul iugoslav să
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la sate, PMR urmărea să surmonteze, mai mult prin amenințări și șantaje decât prin persuasiune, rezistența țăranilor față de integrarea forțată în "gospodăriile agricole colective". Îndatorirea membrilor de partid din mediul rural era aceea "de a spori vigilența împotriva greșelilor stângiste (intransigență, absența răbdării și/sau a puterii de convingere, n.m.) față de țărănimea mijlocașă, căreia trebue să i se acorde un permanent sprijin și ajutor politic în vederea lichidării complecte a șovăielilor care-i sunt proprii" (Dej: 1952, 674). Al doilea nume ca
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
se desfășura în interiorul Kremlinului post-stalinist. Nu ca urmare a unei preferințe speciale pentru Hrușciov, cum susține Kenneth Jowitt. Acesta afirmă că cei doi conducători împărtășeau o serie de trăsături comune: același background socio- economic (ambii erau muncitori), o atitudine de intransigență față de intelectualitate și o încredere "ortodoxă" în beneficiile industriei grele (Jowitt: 1971, 171-172). Nu consider aceste argumente ca oferind o bază consistentă pentru ipoteza unei consonanțe între Dej și Hrușciov. Prim-secretarul PMR nu avea nici un motiv pentru a îl
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
recul masiv al proiectelor de dezvoltare industrială a țării. Mai mult, Moscova nu oferise sprijin pentru recucerirea Taiwan-ului dominat de către forțele naționaliste ale lui Cian Kai Șek. În termeni ideologici, sovieticii îi acuzau pe chinezi de "stângism" (romantism și intransigență revoluționară care dăunează, prin absența compromisurilor văzute ca o adeziune la puritatea idealului revoluționar, intereselor mișcărilor comuniste în ansamblu), în timp ce ultimii îi acuzau pe primii, datorită acceptării recente a posibilității de a se ajunge la comunism și pe cale pașnică, parlamentară
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
prin doctrina "suveranității limitate", cel puțin la fel de revoluționar ca și tipurile de leninism care l-au precedat. Paradoxul este că nu mai poseda însă această caracteristică. Leninismul sistemic și-a croit o imagine cu atât mai revoluționară (determinare politică și intransigență ideologică), cu cât substanța sa revoluționară îl părăsea iremediabil. Transformările petrecute în Cehoslovacia amenințau existența sa ca regim leninist și, pe cale de consecință, puteau destabiliza întreaga Europă de Est. În acest caz, Brejnev nu a fost motivat nici măcar parțial de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]