1,156 matches
-
Punerea sub semnul întrebării a plugului sau a vitei, a gardului și a bătăturii sale, capătă deodată un caracter tragic. Întrucât asta e mai puțin tragic decât tristele peregrinări ale lui Swann și căsătoria lui nedorită cu o demimondenă? DESPRE "INTRUSUL" Intrusul a fost scris în vara anului 1967, imediat după Moromeții, voi. II, și fără să se fi născut din vreun embrion mai vechi, cum mi s-a întîmplat întotdeauna. L-am scris zi de zi într-o progresie constantă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sub semnul întrebării a plugului sau a vitei, a gardului și a bătăturii sale, capătă deodată un caracter tragic. Întrucât asta e mai puțin tragic decât tristele peregrinări ale lui Swann și căsătoria lui nedorită cu o demimondenă? DESPRE "INTRUSUL" Intrusul a fost scris în vara anului 1967, imediat după Moromeții, voi. II, și fără să se fi născut din vreun embrion mai vechi, cum mi s-a întîmplat întotdeauna. L-am scris zi de zi într-o progresie constantă și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
lucrare îndelung gândită înainte. E o carte scrisă cu un sentiment acut, și în cele din urmă inexplicabil pentru mine însumi, cu atât mai mult cu cât venea imediat după efortul considerabil depus pentru Moromeții, volumul II. Ce este un intrus? Un om care se introduce fără să întrebe într-o adunare, într-o casă, sau într-un oraș. Cum în cazul nostru orașul e chiar al eroului, aici apare jocul dialectic între existență și idee. Existența eroului și a orașului
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
O să înceapă lupta. Prost dispus, Goilav tăcu. Omul acesta era sîcîitor. Oferind pictorului doar compania unei gîndiri brutale, Aizic dorea cu orice preț să-l zmulgă din inerția pe care bătrînul o dorea durabilă. Un cîine lătră a om. Înspăimîntat, intrusul privi spre ușă. Vremea a tras perdeaua și tabloul zugrăvit de Aizic îi apăru în toată plenitudinea bătrînului Goilav. Nutri chiar, pentru fostul persecutat, un sentiment de dușmănie. - Mai departe știi ce s-a întîmplat? îmi povesti Goilav. Au venit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aflau într-o cutie de sticlă iar de undeva de sus ochi nevăzuți urmăreau totul cu detașare. Ca niște păpuși vii care se mișcau după voința unui păpușar fără a fi nevoie de nici un fel de sfoară: - Nu există nici un intrus pe navă. Despre rebeli nu poate fi vorba nici atît. Îmi cunosc bine oamenii, eu i-am ales, și niciunul dintre ei nu a nutrit vreodată gânduri ascunse împotriva Confederației. Am ajuns să mă gândesc la el ca la fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
timid în ușă. Nici un răspuns. Totuși, Tolea era acasă. Se simțea că e acasă, dar nu vrea să deschidă. Mai ciocănise o dată, de două ori, apoi deschise precaut ușa. Domnul Tolea Voinov abia de își rotise capul. Îl recunoscu pe intrus, dar nu îl onoră cu vreun gest. Musafirul rămase în ușă, nesigur dacă să intre. Așteptarea nu dură decât o clipă. Tolea forfecă aerul cu picioarele și sări drept în prag, în fața fantomeu. — Deci, dumneata, binefăcătorule! Ceas bun... Reverență până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de obosit. Nici atât de nepotrivit în rol, de vreme ce rolul îi păru, dintr-odată, neclar, ca și privirea aceea bănuitoare, atentă la mimica lecturii, să ghicească dacă străinul merita sau nu încrederea sectei. Numărul a sporit, murmură, stins, ca pentru sine.. Intrusul coborî privirea spre Statut.. — Raportăm o creștere cu peste 30%, în ultimul cincinal. Prevederile pentru deceniul următor arată că vom realiza o creștere... Voce adâncă, domoală, șoptită. „Dreptul să aleagă și să fie aleși, să participe la discuții și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
privirea albastră a ciufulitului din centrul holului și a vecinului său, ochelaristul care fuma cu furie. Dulcica dactilografă țăcănea fără întrerupere, un fel de misiune de acoperire a muțeniei. Secvență cu funcționari țepeni, nefăcând altceva decât să-l urmărească pe intrus. — Nu este o simplă asociație obștească, un oarecare colectiv de... înțelegeți ce vreau să spun, reîncepu, în șoaptă, ghidajul, tovarășul Papașa sau Iopo sau cum i-or fi spunând tovarășii. Este un model. Un model, înțelegeți... și își frecă, nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
hală, elegantul domn în alb îl dirija cu mare demnitate. Fular roșu, lucios, în jurul gâtului, chelie, siguranță cosmopolită. Spectatorii se dădeau, sfioși, în lături, să facă loc distinsului samaritean și rudei sale infirme. Cuplul ajunse în fața tejghelei. Patru pachete, comandă intrusul. Vânzătorul nici nu-l privi, pungile zburaseră deja spre cântar, 109 lei, se auzi. Patru pui, 109 lei, se auzi verdictul. Domnul întinse 110 lei, refuză, lehamite, restul, reapucă bara căruciorului, îl roti, eaa, aie, scânci paraliticul. Erau din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tot mai iritată nerăbdare. Vorbea, privind doar în ochii acestui serv protector, încolăcit la picioarele Venerei. Tavi asculta calm, fără reacții, noutăți, urmărind sceptic malaxorul de nimicuri. Poate tocmai scepticismul mut al acestui martor să-l fi descumpănit pe agitatul intrus. Continua încăsă peroreze, să gesticuleze, să pompeze vorbe, neobosit, dar plictisul vizibil pe mutra lucidului canin îl deprima, simțea că va ceda curând, decis să cedeze. Mâine, gata! Nu, mâine e vineri, mâine ne odihnim. Poimâine, sâmbătă, ziua sacră, eliberarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
desi existè din punct de vedere matematic, nu pot fi dovedite în practicè și, implicit, nici nu pot fi eliminate prin simple artificii de calcul, induc o anumitè indeterminare în realitate, subminând-o, Cât despre prèpèdul pe care, astfel de intruși imaginari îl pot face în formulele de calcul ale realitèții, nici nu cred cè mai e cazul sè insist! Matei îl asigurè pe șeful poliției cè, în ceea ce-l privește, își va da toatè silința sè elimine numerele imaginare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
au luat, asta-i tot. — De ce? Căpitanul Kaleb-el-Fasi nu răspunse. Poate înțelesese că spusese deja prea multe, poate îl obosise acel joc ori poate că, într-adevăr, nu știa răspunsul exact. Căuta cu disperare un mijloc de a scăpa de intrusul în a cărui privire citea o hotărâre de neclintit și se întrebă ce mama dracului făceau oamenii lui de nu-i veneau în ajutor. Targuí-ul își pierdu răbdarea. înfipse mai adânc hangerul și cu mâna stângă îi încleștă gâtul, înăbușind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
încleștă gâtul, înăbușind astfel un strigăt de durere ce se zbătea să iasă. — Cine e bătrânul? - insistă. De ce l-au luat? — E Abdul-el-Kebir. O spuse pe un ton care explica totul, dar înțelese că acel nume nu însemna nimic pentru intrus care continua să aștepte lămuriri. Nu știi cine e Abdul-el-Kebir? — N-am auzit niciodată de el. — E un ucigaș. Un ucigaș împuțit, și-ți riști viața pentru el. — Era oaspetele meu. Dar tot ucigaș rămâne. Chiar dacă e ucigaș, tot oaspetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pași domoli, demni, ia aerul cel mai detașat, ca să spună, cu un glas ferm, Însoțit de un gest suveran: — Lăsați-l să plece pe acest nefericit! Șeful bandei tocmai plecase asupra lui Jaber; se Îndreaptă apoi se apropie greoi de intrus proțăpindu-se În fața lui. O cicatrice adâncă Îi străbate barba, de la urechea dreaptă până În capătul bărbiei, și tocmai partea aceea, partea brăzdată, o Întinde spre interlocutorul său, rostind ca o sentință: — Omul acesta este un bețiv, un necredincios, un filassouf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca trupul să-i fie sfârtecat, se lasă deja pradă apaticei amorțeli a victimei jertfite, nu simte nimic, n-aude nimic, e Închis În sine, În spatele unui zid până-n nori și cu porțile ferecate. Și Îi privește ca pe niște intruși pe cei zece bărbați Înarmați care vin să Întrerupă sacrificiul. Aceștia poartă, pe tichiile de fetru, Însemnul de un verde pal al ahdath-ilor, străjile orașului Samarkand. De Îndată ce i-au văzut, agresorii s-au Îndepărtat de Khayyam; dar, ca să-și justifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
s-au oprit la podul de dinainte de gard. Și-n partea de rîu la care ai putea ajunge dacă-i traversezi cîmpul ține un taur. E un taur al dracu’ de rău, și Ăla chiar că Îi ține departe pe intruși. E cel mai al dracu’ taur pe care l-am văzut, stă mereu acolo, furios ca naiba, și Îi pîndește pe oameni. Și după porțiunea aia-n care stă taurul se termină pămÎntul fermierului și Începe o mlaștină cu cedri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lună. Erai acolo, În mijlocul acelorași fețe, și alături de tine era bărbatul cu cicatrice. Nu te-ai tulburat nici o clipă. M-ai privit cu complicitate și - cum poți, În același timp - cu o nuanță de sfidare, ca și cum ai zice: ei, și? Intrusul cu cicatrice m-a ciopârțit cu privirea ca pe un intrus. Ceilalți, la curent cu toate, În așteptare. Trebuia să găsesc un pretext ca să caut ceartă. Aș fi scos-o la capăt chiar dacă el m-ar fi pălmuit. Toți știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu cicatrice. Nu te-ai tulburat nici o clipă. M-ai privit cu complicitate și - cum poți, În același timp - cu o nuanță de sfidare, ca și cum ai zice: ei, și? Intrusul cu cicatrice m-a ciopârțit cu privirea ca pe un intrus. Ceilalți, la curent cu toate, În așteptare. Trebuia să găsesc un pretext ca să caut ceartă. Aș fi scos-o la capăt chiar dacă el m-ar fi pălmuit. Toți știau că tu erai cu el acolo ca să mă provoci. Că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de vată cu cloroform; peste blocul întunecat se pogorî o liniște grea. În timp ce Proprietarul înfigea cheia în ușa metalică, pașii uleioși al luminii începuseră să bocănească pe pavajul din fața parterului. Era 6 iulie și garsoniera plutea în clar-obscur până departe. Intrusul se lăsă să cadă pe primul fotoliu și-și răsuci o țigaretă. Scoase apoi din buzunar bibeloul favorit, cățelul Chilot, și-l depuse pe raftul de păpuși. Când neasemuita Adely se deșteptă, o mângâie pe creștet și-i permise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se descria ea însăși, era o tipă coolă, se simțea derutată de tot felul de instigări anonime. Deși își alegea amicii cu grijă, selecționându-i în funcție de cât de cooli erau, uneori anturajul îi era penetrat de indivizi cu gândire nepotrivită. Intrușii ăștia nu-și dădeau deloc silința să fie trendy, să se integreze în sistem. Le împrumuta atunci cărțile lui Coelho, mai cu seamă Alchimistul, să vadă acolo cum era de ajuns să crezi în legenda ta personală și tot universul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
postară în pziție agresivă în fața intrării. Deja la etajul unu, Cosmin izbucni în râs - se pare că aveau de gând să-l anihileze. Le-o luase înainte. Intră ca o furtună în anticamera unde își avea biroul secretara. Surprinsă că intrusul reușise să ajungă totuși până la etajul șapte, tânăra își scutură buclele albăstrii și bâigui că nu se putea pătrunde la domnul doctor, pentru că se concentra înainte de operație. Îl privea speriată, ochii indigo i se învârteau în cap. Pe ușa capitonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
încheietura mâinii fantomatice, de gnom. Zbang-zdrang...! O piatră zbârnâie, sticla cu secărică clinchetește ca o caterincă voioasă și se preface-n țăndări, iar brațul cel neguros, care tocmai o etalase, se retrage și acesta, odată și cu restul corpului ciudatului intrus... Și se dizolvă în neant! Big Sile tresare în forță, cu aceeași mină de insomniac trudit, după o prea îndelungată luptă inegală, cu cruzimea spăimoasă a nesomnului. Bravo, Dănelule, bravo! îl felicită Avocatul, pe Poet. Nota douăzeci și cinci! Ca la olimpiade
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rotație, executând în imensitatea spațiului o piruetă majestuoasă. Un fulger gigantic lumină scurt noaptea siderală la pupa remorcherului, atunci când motoarele secundare porniră. ― Orbita ecuatorială integrată, declară Ash. Sub ei mica planetă își urma drumul solidar fără grabă, nebănuindu-i pe intruși. ― Dați-mi citirea presiunii EC. Ash examină cadrele și răspunse fără se se uite la Dallas: ― Trei puncte patru cinci în separație em pătrat... aproape cinci psia, domnule. ― Strigă dacă se schimbă. ― Te temi că intrarea prea mare va modifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ia o altă sticlă de vin și se Întîlnesc cu o patrulă formată din trei mașiniști. Bă tîmpiților, ați căpiat? Ce dracu faceți? Patrula cutreieră teatrul la ordinul directorului, să se asigure că totul e În regulă, că nu există intruși. Ăla e un buzdugan de scenă? Uită-te și tu la ăștia! Băăă, să nu vă mai furișați așa pe-aci pe sus, că vă Împușcăm. Cu pistolul din Mobilă și durere. Cu care pistol, Întreabă unul din mașiniști, cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vorbeau cu glasuri omenești. Mai auzise acest gen de sunete: murmurul înăbușit al oamenilor care șușoteau în preajma lui, străini înfricoșători, oameni care se aflau foarte aproape de el, acolo unde n-ar fi trebuit să se găsească vreun om. Hoți, polițiști, intruși de altă specie și mai înspăimântătoare, fără nume. Sau poate că erau doar porumbei. Se deșteptă surprins, așa cum se trezea acum în fiecare dimineață, constatând că nu se afla sus, în propriul lui pat, ci la parter, pe canapeaua lată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]