6,649 matches
-
epocii sale. Titu Maiorescu, așa cum rezultă și din aceste epistole, dar și din cele pe care i le-a adresat lui Artur Gorovei, a recunoscut și încurajat valorile autentice, a intervenit ori de câte ori a fost necesar și s-a bucurat că intuițiile sale au funcționat fără erori. Stabilirea, definitivă, a cărturarului Artur Gorovei în Fălticeni, unde a cercetat, a elaborat, a publicat și a coordonat prestigioasa revistă Șezătoarea, se datorează înțelegerii și aprecierii lui Titu Maiorescu. * Fălticeni, 18 decembrie 1893 Mult stimate
Un cărturar autentic – Artur Gorovei by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2675_a_4000]
-
înjuri, vorbești vrute și nevrute, construiești minciună și fals, te comporți împotriva unor norme de bun simț, lași impresia că se poate și așa. Este nevoie de o temperatură diferită a clasei politice. Critica se construiește pe efectele unui gest, nu pe intuiția gestului. Binele nu se află într-un loc și răul în altul, în politică", a declarat Mihai Răzvan Ungureanu, candidat al FC la funcția de președinte al României. Premierul Victor Ponta, aflat vineri în capitala Marii Britanii pentru a deschide bursa
Prezidențiabil de dreapta, de comun acord cu Ponta: Are dreptate by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/28670_a_29995]
-
și Aurel Sasu. A apărut, firește, tot în "Viața Romînească", anume în numărul dublu 9-10, septembrie-octombrie 1939. Este un text compus din trei părți. Cea dintîi, cea mai întinsă, constată "haosul" lumii, "trăim în haosul cel mai perfect". Cu o intuiție extraordinară, "tînărul" Eugen Ionescu remarcă, în 1939!, "identitatea esențială" dintre Germania nazistă și Rusia sovietică, uimindu-se că nu fusese observată. Poate pentru a ilustra această viziune a prăbușirii certitudinilor, reprezentărilor și explicațiilor, Eugen Ionescu schițează două "puncte de vedere
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
ea joacă un rol important în viața noastră, îmbogățind-o. Scrie autorul: „Un tablou e frumos pentru că îl resimt ca atare. N-am nevoie să caut emoției mele o rațiune, n-am nici o explicație de dat. Învăț să acord încredere intuiției mele.” Scopul cărții ar fi chiar acela de a descrie ceea ce frumusețea reprezintă pentru fiecare dintre noi. G.Călinescu spunea cam același lucru: esteticienii care se simt obligați să ne explice de ce un tablou sau o piesă muzicală sunt frumoase
Frumosul și frumusețea () [Corola-journal/Journalistic/3890_a_5215]
-
importanța caracterului în istorie: Mihai I al României se desprinde, din acest document biografic, ca un caracter exemplar prin discreție și statornicie. Apoi, cu privire la antecedente și context, despre ricoșeurile dramatice ale actului uman odată scăpat din frâu; despre necesitatea curajului, intuiției și cumpătului la cei ce stau la cârmă, atunci când țara e mică, iar marile jocuri de putere ale celorlalți sunt uriașe; despre importanța unui profil moral curajos, echilibrat, temperat și gata de renunțări în favoarea binelui comun, ca zestre necesară celui
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
sfîrșit oribil este totuși - într-adevăr - unul pe măsura lui Cioran și se înscrie perfect în logica internă a destinului său. Dincolo de atrocitatea dezumanizării progresive prin ștergerea completă a identității, el pare a confirma, cu asupra de măsură, dorințele și intuițiile cioraniene dintotdeauna: o retragere treptată în neființă din calea confruntării lucide - inimaginabile și insuportabile - cu moartea a celui ce a încercat, toată viața, să evadeze din captivitatea angoasantă a eului, a individuației, fără s-o reușească, pînă la capăt, niciodată
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
lumii, și pentru asta nu ai nevoie de speculație, ci de contemplație. Arta e o religie pe cont propriu a cărei ceremonie se schimbă de la un creator la altul. Din acest motiv, filosofia e inferioară artelor, căci pune rațiunea în locul intuiției, adică noțiunea în locul flerului numinos. Mînat de orgoliul de a vedea în intuiție o facultate tulbure care provoacă numai confuzii, filosoful seamănă cu un schilod care își taie singur picioarele (intuițiile) pentru a se mîndri că merge pe cîrje discursive
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
e o religie pe cont propriu a cărei ceremonie se schimbă de la un creator la altul. Din acest motiv, filosofia e inferioară artelor, căci pune rațiunea în locul intuiției, adică noțiunea în locul flerului numinos. Mînat de orgoliul de a vedea în intuiție o facultate tulbure care provoacă numai confuzii, filosoful seamănă cu un schilod care își taie singur picioarele (intuițiile) pentru a se mîndri că merge pe cîrje discursive (categorii). El este un spirit greoi, dominat de încetineala asociațiilor și chinuit de
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
motiv, filosofia e inferioară artelor, căci pune rațiunea în locul intuiției, adică noțiunea în locul flerului numinos. Mînat de orgoliul de a vedea în intuiție o facultate tulbure care provoacă numai confuzii, filosoful seamănă cu un schilod care își taie singur picioarele (intuițiile) pentru a se mîndri că merge pe cîrje discursive (categorii). El este un spirit greoi, dominat de încetineala asociațiilor și chinuit de încîlceala etimologiilor, un mocăit ale cărui meditații rămîn să zacă în chenarul unor pagini inerte. Dar mocăitul nu
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
e ritualul care se petrece în trena artelor, poetul sau muzicianul avînd un fler al misterului pentru a cărui atingere filosoful nu are înzestrarea cerută. De aceea orice concept e o noțiune moartă care aduce, îmbălsămată și abstractă, amintirea unei intuiții vii. În această competiție menită a surprinde esențele lumii, științele sunt purtătorii sterpi ai mînerelor de lectică, principalul lor defect fiind că, văzînd pretutindeni doar fenomene, reduc superiorul la inferior și fac din cauzalitate criteriul realității. Lor le lipsește sentimentul
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
rar la o categorie intelectuală precum cea a criticilor literari, cărora deformarea impusă de oficiul judecății estetice le micșorează pofta discriminărilor abstracte. La Mircea A. Diaconu judecata de gust e dublată de o fină intuire a spiritului epocii, numai că intuiția e mereu ținută sub pragul unei empatii care să meargă pînă la evocarea temperaturii perioadei. De aceea cartea nu evocă o epocă, ci doar o descrie lapidar prin enumerarea unor însușiri ce țin de paideuma timpului, adică de suflul ideilor
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
fost așa! Introducerea neașteptată, aproape subreptice, a prozodiei occidentale în versul românesc incipient s-a cuplat fericit cu structura etimologică a lexicului poetic dosofteian, latin în proporție strivitoare. Se producea astfel actul fondator, greu de consecințe, al poeziei noastre culte. Intuiția profundă a poetului moldovean a frizat aici geniul: el a pus bazele limbii poetice românești extrăgînd de la început lexicul ei din fondul latin de bază, fără concesii contextuale majore. Crescut în spiritul monastic moldovenesc, îmbibat de slavonă bisericească, traducător din
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
persoanelor cu înzestrări profetice. Pur și simplu alăturarea e ilicită. Științific vorbind, un adevăr rostit de o gură a cărei autoritate stă în clarviziunea de a prevedea fapte absconse e o aberație. Mai mult, forma sentențioasă pe care o dă intuițiilor cere, prin ambiguitatea expresiei, o perspicacitate pe care știința o pune în seama delirului de imaginație. Pe scurt, oracolul e o relicvă culturală fără pretenții cognitive, iar profeții niște șarlatani. Și totuși, Karl Gibertson și Mariano Artigas, primul fizician american
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
control a subiectivității inevitabile a actului de apreciere. Înțeleg prin subiectivitate personalitatea celui care apreciază opera, originalitatea modului în care o face. Diagnosticul este însă necesarmente obiectiv, chiar dacă se bazează doar pe jumătate pe criterii obiective, făcând o mare parte intuiției). Politichia strică meseria. S-a spus adesea după 1989 că, o dată cu democrația, a apus vremea unicului cronicar urmat de toată lumea literară. Din păcate, ceea ce se petrece în prezent dovedește mai puțin legătura dintre un partid unic și un cronicar unic
Cronica literară și dăunătorii ei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4329_a_5654]
-
Adina Dinițoiu Cosmin Perța, Radu G. Țeposu - Rafinament și intuiție, prefață de Horea Poenar, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2012, 104 pag. Micul studiu publicat de Cosmin Perța anul acesta la Editura Muzeul Literaturii Române, Radu G. Țeposu - Rafinament și intuiție, are, înainte de toate, meritul de a readuce în prim-
Radu G. Țeposu, un portret empatic by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4332_a_5657]
-
Adina Dinițoiu Cosmin Perța, Radu G. Țeposu - Rafinament și intuiție, prefață de Horea Poenar, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2012, 104 pag. Micul studiu publicat de Cosmin Perța anul acesta la Editura Muzeul Literaturii Române, Radu G. Țeposu - Rafinament și intuiție, are, înainte de toate, meritul de a readuce în prim-plan un critic talentat al generației ’80, dispărut prematur în 1999, și căzut astfel în conul de umbră al posterității. Cosmin Perța discută, pe rând - cu o empatie care dă tonul
Radu G. Țeposu, un portret empatic by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4332_a_5657]
-
timpului, până și după dispariția tumultului cauzator. Drept mărturie rămân volumele discutate și direcțiile în care au luat-o autorii în cauză pe urmă, majoritatea intuite de critic din prima fază”. Citându-l și pe Ion Pop - care vorbește despre „intuiția ideală majoră” de care dă dovadă Țeposu în Istoria... sa (Vatra, nr. 5/2000) -, Cosmin Perța face din intuiție o (altă) calitate esențială a criticului optzecist. Intuiție confirmată de validitatea verdictelor sale critice, și - o dată în plus, într-un plan
Radu G. Țeposu, un portret empatic by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4332_a_5657]
-
autorii în cauză pe urmă, majoritatea intuite de critic din prima fază”. Citându-l și pe Ion Pop - care vorbește despre „intuiția ideală majoră” de care dă dovadă Țeposu în Istoria... sa (Vatra, nr. 5/2000) -, Cosmin Perța face din intuiție o (altă) calitate esențială a criticului optzecist. Intuiție confirmată de validitatea verdictelor sale critice, și - o dată în plus, într-un plan personal - de anticipările pe care Țeposu le-a făcut în privința propriei biografii a exegetului său (vezi „Cuvânt înapoi”). Deși
Radu G. Țeposu, un portret empatic by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4332_a_5657]
-
critic din prima fază”. Citându-l și pe Ion Pop - care vorbește despre „intuiția ideală majoră” de care dă dovadă Țeposu în Istoria... sa (Vatra, nr. 5/2000) -, Cosmin Perța face din intuiție o (altă) calitate esențială a criticului optzecist. Intuiție confirmată de validitatea verdictelor sale critice, și - o dată în plus, într-un plan personal - de anticipările pe care Țeposu le-a făcut în privința propriei biografii a exegetului său (vezi „Cuvânt înapoi”). Deși un studiu succint, cu unele neglijențe și stângăcii
Radu G. Țeposu, un portret empatic by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4332_a_5657]
-
dovedește cu putință. Iluzoria „simplitate” a autorului Amintirilor din copilărie e mult provocatoare. Diferit de Caragiale în destule privințe, neavînd cu teatrul nici o legătură scriptică decît un proiect neîmplinit, Creangă posedă, inclusiv în postumitate, o fibră actoricească. Cu o justă intuiție, Adrian Dinu Rachieru își propune a desluși în fenomenul Creangă cu precădere „spectacolul disimulării”: „Creangă devine un spectacol: intră în rol, se prostește, se plînge că ar fi «greu de cap», își exhibă țărănia (deși, sesizase Călinescu, Creangă era țăran
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
posedă negreșit Dinu Pillat e plăcerea de a se bucura de literatură, alături de un timbru sentimental care îl predispune la amintiri voluptuoase. Pillat e un degustător, nu un judecător. Un spectator onest și rafinat, nu un actor cu pretenții critice. Intuițiile lui sînt sigure, dar lipsesc schemele prin care să-și apere intuițiile. Nu întîmplător cele mai reușite pagini din volum cuprind evocări și portrete inspirate de fotografii. Paginile despre Ion Pillat, Topîrceanu sau Gala Galaction, despre Ovid Densușianu sau Brătescu-Voinești
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
alături de un timbru sentimental care îl predispune la amintiri voluptuoase. Pillat e un degustător, nu un judecător. Un spectator onest și rafinat, nu un actor cu pretenții critice. Intuițiile lui sînt sigure, dar lipsesc schemele prin care să-și apere intuițiile. Nu întîmplător cele mai reușite pagini din volum cuprind evocări și portrete inspirate de fotografii. Paginile despre Ion Pillat, Topîrceanu sau Gala Galaction, despre Ovid Densușianu sau Brătescu-Voinești rezistă tocmai prin farmecul scoaterii din latență a unor epoci stinse, și
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
altă perspectivă, complexitatea operei scriitorului și, mai ales, aspecte până acum insuficient cercetate, în măsură să îl recomande în continuare sensibilității contemporane. În splendida sa exegeză I. L. Caragiale și caligrafia plăcerii, criticul Dan C. Mihăilescu a plonjat, condus de o intuiție demnă de invidiat, în arcanele puțin străbătutei epistolografii caragialiene. Dar nu spre a o exploata documentar, cum făcuse (strălucit) Șerban Cioculescu, ci căutând secretele personalității „sucite” a celui pe care comuniștii l-au vrut împietrit sub chipul „criticului” încruntat al
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
în care corespondența dublează, la nivelul poeticii, opera. Mutația este de proporții: în locul profilului literar static, impus de tradiție, facem cunoștință cu un Caragiale dinamic, adaptându- se, ca stare de spirit și poetică a epistolei, fiecărui interlocutor și fiecărei situații. Intuiția lui Dan C. Mihăilescu este cu adevărat remarcabilă, deoarece, dacă ne scuturăm de prejudecata unui „nenea Iancu” comic și satiric, a unei lumi caragialiene populate exclusiv cu Mitici, descoperim formidabila suplețe a unei scriituri care iese din spațiul privat al
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
știute a textelor sale, nu posedă o autentică și bine structurată conștiință literară. Însă să nu uităm că „nenea Iancu” joacă des (și bine) teatru: cine scrie asemenea epistole nu poate fi un spirit ingenuu cultural, înzestrat doar cu o intuiție naturală a ficțiunii. Ci un scriitor modern în carne și oase, stăpân pe secretele meșteșugului literar și atent la modul în care - în funcție de cititor - le folosește. Antologia lui Dan C. Mihăilescu este, și la acest capitol, un început de drum
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]