20,102 matches
-
somnul de treizeci de kile. într-un oraș în care se lucrează fierul, un pește enorm, palpitând, zbătându-se, rostogolindu-se prin iarba verde, vie, tras la strung milioane și milioane de ani, pare... "un obiect" atât de rar, o invenție atât de stranie, încât face să te oprești din drum, ca să-l contempli. * Apă și oțel. Două pasiuni. Apa-i viața. Celălalt element, modelarea metalului, atât de caracteristică arădenilor... se constată numaidecât pe străzile așa de îngrijite... Ringuri, rastele de
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
a termenilor. O luptă politică pornește obișnuit de la o idee, de la o atitudine, de la un sentiment colectiv, și manifestarea ei se eșalonează anonim pe un timp îndelungat, fără să poți spune precis când anume a început. Mărturisim că, din toate invențiile d-lui Duca, pe asta o prețuim cu deosebire: revoluția cu orar. Trebuie să fie în ascendența d-sale ceva reminiscențe ceferiste"12. O problemă stringentă, pe care o "agită cu un lăudabil zel democratic presa noastră de stânga", este
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
însele. Proiectul autorului este radical diferit de cel al romancierului obiectiv. La nivel epic, ficțiunea nu prezintă continuitate, iar verosimilitatea ei este minată de câteva coincidențe forțate. Numai că - și aici este cheia cărții - Ioan Lăcustă nu utilizează în exclusivitate invenția ori rememorarea, rețeta romanescă sau pe cea confesivă. Le asociază într-un mod subtil, obținând efecte nu-numai-literare, tensiuni existențiale și implicații morale. Făcând abstracție de stilul scriitorului, tehnica cu care el ne plimbă, așa zicând, prin pădurea narativă e de
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
didactice (rezumatul evangheliilor despre viața și misiunea lui Isus) și chiar la rezolvări schematice. Jurnalul lui Ovidiu e un seismograf prea fin și prea limitat pentru a înregistra un fenomen de asemenea proporții. Ce nu poate reflecta în proza de invenție (unde reconstituie atmosfera socială, conștiința personajului-martor, relațiile unui poet sensibil, victimizat excesiv, cu lumea concretă și cu cea abstractă), Vintilă Horia rezervă eseului de istoria religiilor și însemnărilor de istorie. Nu e singurul scriitor care procedează astfel în perimetrul prozei
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
lui Gelu Colceag. Inginerul Timofeev, altruist și distrat, este eroul care se află în centrul unor întâmplări fantastice, ce se petrec într-un apartament din Moscova. După ce inginerul meșterește necontenit la o mașină a timpului, care se transformă într-o invenție epocală, obosit fiind, adoarme lângă ea. Timofeev visează neobișnuit, iar de aici spectacolul se derulează într-o spumoasă comedie de situație și limbaj. Vezi aici programul Teatrului Metropolis în perioada 19-24 ianuarie
Vezi programul Teatrului Metropolis în perioada 19-24 ianuarie by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80338_a_81663]
-
a apropiat de sfîrșit. Naratorul se naște nietzschean din confuzie, pe cînd autorul moare barthian în claritatea lui olimpiană. Odată cu apariția Marilor speranțe, asistăm la debutul modernității - ca stare de spirit - în roman. Ficțiunea se construiește acum sui generis, nemaifiind "invenția" exclusivă a unei singure conștiințe auctoriale. Deus otiosus, acel autor omniprezent și omniscient al trecutului, se descompune ireversibil, în modernism, în rețeaua semiotică a propriei creații.
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
ca niște babaci știrbi, vrînd să fie cool." (p. 48) sau tabloul Bunavestire a lui Francesco del Cossa: "S-o spunem p-aia dreaptă: savanta din Journal of... a descoperit ceea ce a constituit una dintre condițiile de posibilitate ale impertinentei invenții ale lui Cossa" (p. 28), dacă trecem peste micile accese de frivolitate inutilă, atunci volumul este o încîntătoare excursie în universul cîtorva tablouri celebre. Și totuși, dacă mai există o trăsătură agasantă a lucrării, ea stă în mania cu care
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
natural, pentru că atunci uriașul Goliath l-ar învinge întotdeauna pe fragilul David. Iar grecii n-ar mai cuceri niciodată Troia, chiar dacă Ulise i-ar atașa aripi calului său de lemn. E nevoie de un truc, de-o șmecherie, de-o invenție - de-o bună trădare - pentru a restabili echilibrul între forța brută și inteligență. Dilema morală în care ne zbatem de câteva milenii n-a fost vreodată mai acută decât în fraza lui Farfuridi (unii i-o atribuie lui Caesar): "Iubesc
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
1837, dar a cărei primă formă a fost compusă probabil la 1829, dată menționată de autor, privilegia Imaginația și nu Memoria. Nuvela nu este nici pe departe un eșec, după cum a decis de multă vreme istoria literară. Negruzzi dovedește aici invenție epică, schițează caractere, creează din cîteva cuvinte o atmosferă. începutul nuvelei se prezintă intens balzacian, ca și personajele ei, cu toate că la 1829 Balzac abia începuse să fie cunoscut; e vorba de un balzacianism intuitiv, care spune mult despre scriitorul român
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
epocii sale culturale. Rezultatul e la fel de dezgustător ca profanarea unui cadavru. De pildă, prozatorul Kogălniceanu, în romanul său neterminat Tainele inimei, poate părea postmodern, tocmai pentru că a rămas neterminat și putem specula premisele și înnobila neputințele de construcție. Printr-o invenție fantastă, de ficțiune critică, putem face dintr-un scriitor ceea ce n-a fost și n-ar fi putut deveni niciodată. Nu oricine rezistă unei teleportări dintr-o epocă în alta. Poezia și proza lui D. Bolintineanu sună peste tot vetust
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
duminică, o să facem un sit-in în jurul blocului. — Ce-i aia sit-in? — Un miting tăcut, la care toți participanții ocupă pașnic o incintă, se așază în fund și nu pleacă de-acolo nici bătuți. De obicei, sunt bătuți măr. E o invenție americană. La noi n-o să fie cazul de bătaie, avem toate aprobările. Să vedem pe unde-o să treacă moartea! râde Gérard ca de o glumă bună. Lionel e de-a dreptul uluit: nu-i vine să creadă că un
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Marea Neagră, lucrare a cărei construcție a fost impusă de Stalin, fiind apoi folosită ca instrument de represiune de către Dej.138 Pe plan extern, renunțarea la lozincile antititoiste a încurajat mișcările critice; dacă acuzațiile ce au fost aduse iugoslavilor erau pure invenții, atunci meritau a fi reconsiderate înseși fundamentele organizării instituționale a regimurilor leniniste. Perioadă 1953-1956 a fost acea în care a avut loc disoluția mitului lui Stalin și începutul căutărilor unor modele socialiste alternative. Această a fost perioadă în care Dej
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
analitică a unor reflexe comportamentale de interes preponderent sociologic cu reveria memorialistică ș.a.m.d. Din nou, interesul se concentrează aproape programatic pe atitudinea față de eveniment (dar și față de text), ce aduce cu sine și un dispreț subsecvent legat de „invenție“. Ca atare, o bucată reia un subiect din Tudor Octavian, pe care îl tratează însă diferit, după calapodul propriei poetici. Prozatorul recurge, de altfel, frecvent la asemenea furnizori de subiecte („informatori“, cum îi alintă el câteodată), precum Nae Stabiliment (personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Cum să te apropii însă? Acum se găsea de mâncare mai ușor. Pe câte un mal de gârlă se nimerea să dăm peste vreo bulgărie. Atunci ne săturam și noi. Ba mai luam și rezerve într-o căptușelă de mânecă - invenția lui Filip. Am fi putut coace cartofi. Dar ne era frică. Căutam câte o râpă prăpăstioasă chiar și câteva zile în șir... Și atunci ne făceam provizii pentru câte o săptămână... După metoda știută. Unul santinelă. Unul bucătar. Frica de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
este de a grupa în catalogul alfabetic într-un singur loc, sub o singură vedetă, lucrările acestuia care, descris la titlu (tratat fără autor persoană fizică), s-ar răspândi în tot catalogul în funcție de primul cuvânt din titlu. Autorul colectiv este invenția experților în catalogare, dar aplicarea constituie de multe ori, o problemă serioasă pentru catalogare. Scurt istoric La sfârșitul secolului al XIX-lea, începe să se profileze în producția editorială o categorie de publicații, reprezentând o caracteristică comună; editorii subordonau numele
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
fixează conținutul și rezultatele științifice și tehnice. Această lucrare poate fi publicată sau nu. Documentele primare neperiodice pot fi: cărți, broșuri, monografii, manuale, tratate, cursuri, publicații ale conferințelor și simpozioanelor, publicații oficiale (dări de seamă, decrete, instrucțiuni), standarde, brevete de invenții, cataloage comerciale și tehnice, rapoarte de cercetare, teze de doctorat, preimprimate, prospecte comerciale. Documentele primare periodice. Publicația periodică este aceea care apare în serie continuă, regulat sau neregulat, sub același titlu. Numerele seriei sunt numerotate consecutiv sau fiecare număr, datat
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
n-a scăpat de stigmatul sângeros și mult-temut al deziluziei amare. Uită-te la mine, privește-mă în ochi! Eu însumi sunt cea mai puternică dovadă a spuselor mele! A fi ținut cu forța strâns în hățuri de către aceste nebune invenții ale minții omenești este, de bună seamă, cea mai vitregă temniță, din care reușești să scapi numai prin puterea de invidiat a acelora deja răniți, măcar odată-n viață, din cauza lor. Numai astfel, poți să te înalți peste orice fleac
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ortodoxă, cealaltă o apăra. Nu înțelesesem ce confesiune apăra, o întrebasem, dar nu dori să-mi spună, îmi zise doar că ea crede în Dumnezeu și că acest fapt nu ne impune niciun fel de religii sau confesiuni, care sunt invenții ale oamenilor. Îmi erau cunoscute aceste situații, știam că ele nu se termină niciodată ajungând la un sens sau înțelegere, de aceea, am hotărât să închei discuția. Urmară niște momente de tăcere, după care, Gabriela îmi zise: - Voi, creștinii ortodocși
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se fixează o normă, nu se poate prevedea fiecare aplicare pe care o va avea În viitor. Ar fi o greșeală să credem că Înțelesul normei juridice e limitat de intenția autorilor săi. Ajunge să observăm că neînțelegerile ivite din invențiile cele mai recente (electronica, de exemplu), pot fi și În realitate, rezolvate conform principiilor dreptului roman: la fel, conceptul libertății individuale, elaborat de filosofia antică și, În special, de doctrinele lui jus naturale, a găsit noi aplicări, desigur neprevăzute de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
principiilor dreptului roman: la fel, conceptul libertății individuale, elaborat de filosofia antică și, În special, de doctrinele lui jus naturale, a găsit noi aplicări, desigur neprevăzute de cei mai vechi adepți ai dreptului natural, În formele de libertate prilejuite de invențiile moderne, ca, de exemplu, presa. Așadar, principiile juridice au, din punct de vedere logic, o valoare și o eficacitate care adeseori nici nu pot fi prevăzute În momentul primei lor formulări. Pe de altă parte, juristul, În funcție de cum trebuie să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al normei trece peste intenția indivizilor care au formulat-o. Filosoful Dreptului exemplifică prin faptul conceptului Libertății individuale, elaborat de filosofia antică și de doctrinele lui jus naturale care nu au putut prevedea formele de libertate cu totul noi (ale invențiilor moderne), cum este, de pildă, Presa. Aplicarea mecanică a legilor conduce la cea mai mare injustiție (nedreptate). De aceea este necesară utilizarea echității, ca un corectiv al generalității legii, adică un fel de „justiție mai bună decât cea legală”, prin
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
diverse modalități extrinseci, ceea ce nu Înseamnă că nu sunt posibile multe amenințări și ofense, față de această unitate fundamentală. Desigur, În permanență vor apărea noi și noi manifestări ale libertății umane, dar și noi forme de protecție juridică, de exemplu cazul invenției imprimeriei, relevă filosoful italian. Aici, la acest loc, Giorgio del Vecchio enumeră, ca Drepturi esențiale: Dreptul la libertatea conștiinței, vizând În special credința religioasă; Dreptul la recunoașterea calității persoanei și a capacității juridice; Dreptul la respectarea integrității fizice și morale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de bani, de monede vechi... Naratorul spune sincer că asta e singura bogăție a vieții sale... Ce este un an? Un tur,un tur complet. Și așa mai departe... [...]. Leacurile bizare pe care doica i le dă naratorului. Nu sunt invențiile mele. Le-am copiat dupa «Canonul» lui Avicenna, fără să le modific deloc.“ După propriile mărturisiri, pentru fundamentarea asemănării tatălui cu unchiul, cu negustorul de mărunțișuri, cu naratorul etc., a folosit lucrarea „Dublul și Don Juan“, de Otto Rank, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
compromisului. Cronicarul revistei Le Point scria, În 1989, despre Jacques Dufilho, interpret al Îngrijitorului lui Pinter la Paris : „ Este teatrul Însuși, și cine nu l-a văzut În spectacol, nu știe pînă unde poate merge actorul, În plină libertate a invenției, În visul său uluitor”. Chiar, cîți histrioni te pun În fața acestei măgulitoare (pentru ei) ...lipse de imaginație? Mai vreau și eu să văd un actor și să nu ghicesc pînă unde poate merge. Mi s-a Întîmplat, de vreo cinci
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
gândit eu?", l-am întrerupt năvalnic. "Păi, cam are. Nu ți se pare? Un tip care se transformă într-un gândac..." "Ei și ce?", m-am ambalat. Ia uite, domnule, are Kafka patent de la Oficiul de Stat de Brevete și Invenții pe istoria asta! În plus, povestea noastră îl prelucram psihologic, căutând să-l fac copărtaș la prezumtiva lucrare nu-i nicidecum una tragică, cu aspect de parabolă filozofică. Nici vorbă! Dimpotrivă, are un aspect mai hollywoodian, unde binele învinge, aventuri
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]