1,427 matches
-
pe niște drame ne determină să privim „în aceeași lumină“ evenimente care ar putea beneficia de cauze și de interpretări multiple. Desigur că un om ar putea fi „remediat“ (consolat, încurajat, îmbunătățit, zguduit, restituit unei activități constructive) printr-o istorie inventată a propriei sale vieți, dar asta e cu totul altceva. (Și asemenea istorii trebuie să fie oferite de medici, de preoți, de profesori, de prieteni sau cunoștințe cu influență sau chiar, autonăscocite ori extrase din literatură.) În realitate, suntem construiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simt umil și speriat. — Nu te cred. Și ce faci atunci? — Mă rog. — Cum poți? — Mă adresez lui Hristos, omul. — Lui Hristos? A murit de mult. — Al meu, nu. Pentru mine e o figură mitică. — Inventată de dumneata. — Nu... nu inventată... nu-i ca celelalte născociri... realmente, pe undeva, acolo. Ăsta-i lucrul, într-un anumit fel. — Lucrul? — Adică problema noastră actuală, a interregnului nostru, a interimatului nostru, a timpului îngerilor... — De ce al îngerilor? — Spirit fără Dumnezeu. — Așadar, aștepți o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
stare de demență temporară. Probabil că așa e. Sunt niște demoni, amândoi, miraculoși și frumoși, dar ireali. Rozanov e un vrăjitor care m-a dus în palatul lui și mi-a arătat o fecioară. Dar era ceva creat de el, inventat, plăsmuit dintr-o substanță magică, menită să mă ademenească. Și ei au plecat lăsându-mă pe mine în continuare vrăjit, ei au plecat și eu sufăr. Doamne, ce n-aș da s-o mai pot vedea acum, ce n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
realitatea, dar motivul esențial al supărării l-a format slaba percepere de către public și presă a mișcării de idei în jurul gropii și chiar mai afund. În primul rând, dacă aceste gropi nu ar fi existat, ele ar fi trebuit neapărat inventate, adică săpate. Prezența lor este una educogenă, obligând pe toți indivizii pietoni să fie mult mai atenți pe unde calcă, alături de cine calcă și spre ce demers au ei de mers. Ori o atenție cultivată prin pericol poate contribui la
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
perdelele erau de aceeași culoare. Sau cum arăta fotoliul rulant al lui Couthon, celălalt triumvir și prieten al lui Robespierre. Probabil, știți că acest Couthon era infirm de ambele picioare. Ca să meargă prin Paris, se folosea de un fotoliu rulant, inventat special pentru el. Fotoliul avea două manivele adaptate la extremitatea fiecăruia dintre brațe. Un angrenaj transmitea mișcarea celor trei roți și căruciorul putea să capete o viteză destul de mare. Când venea la Convenție, unul din jandarmii de gardă îl lua
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
trăiesc și ei sub aceeași apăsare crudă a mimetismului, ei trebuie să repete gesturi și acțiuni în virtutea nebuniei care a impus regimul, este aici o lume purtată de inerție ideologică, lăsând în urmă victime. Oameni nevinovați sunt condamnați pentru delicte inventate, pentru că așa i s-a năzărit cuiva. Dramatică este povestea trăită de Dumitru Alexandrescu, închis pentru șapte ani (cifră fatidică) pentru că un consătean l-a pârât cui nu ar fi trebuit, dar fabricanții de hârtii denunțătoare au avut grijă să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
studiu de caz, o viață. Putea să-și asigure, în avans, bunăvoința tuturor celor implicați. Îl putea recrea pe Mark Schluter, fără elemente disparate, fără pseudonime, fără detalii cosmetizate, fără să se ascundă după aspectul clinic. Doar povestea unui adăpost inventat, lupta înspăimântată pentru a construi o teorie suficient de mare pentru a cuprinde mintea umană. Îi spuse lui Sylvie, a doua zi după cină, în timp ce spăla vasele. Toată negocierea era complicată de senzația de déjà-vu. Dar nu-și închipuise deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
al lumii și zace acum sub cerul nesfârșit și cețos al Nebraskăi, incapabilă să facă altceva decât să aștepte primăvara și pe cineva care s-o găsească. Se autodiagnosticase cu tulburare afectivă de sezon, dar refuza să creadă în boli inventate recent. Riegel încercă s-o convingă să stea sub lumina din sera lui. —Soarele e totul. Numărul de ore de lumină solară pe zi. — Vrei să mă păcălești cu neoane? Nu mi se pare o chestie foarte naturală. Simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sinapse de înregistrare, încovrigate peste ele însele - creierul fiind cărat în cârcă și citindu-se pe sine în timp ce citește lumea -, au explodat în speranțe și vise, amintiri mai elaborate decât experiența care le-a cioplit, teorii despre alte minți, locuri inventate, materiale, la rândul lor, la fel de reale și de detaliate ca orice loc material, lumi microscopice electrogravate înăuntrul altei lumi, o formă pentru toate formele posibile, cu un infinit de forme rămase - toate dimensiunile izvorând din lucrul ăsta în care plutește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cei douăzeci de ani care-i mai rămăseseră, putea învăța o nouă limbă străină sau scrie un roman neurologic. Oricum, avea destule povești. Nu era neapărat nevoie să-l publice vreodată. Rămase în campus până la lăsarea serii, adâncit în treburi inventate, schimbul permanent de scrisori de recomandare din care era făcută viața academică. Părea o ispășire, o muncă de umplutură. Își autoprescrisese trei sute cincizeci de grame de ciocolată, ca să-și ia doza de feniletilamină. În ultima vreme, asta-l ajutase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
supravegheze, spuse Karin. N-avea de ales. Asigurările nu acopereau reinternarea. Nu-și permitea să mărească numărul de ore petrecute la Farview. Deja i se părea că săptămâna nu avea destule ore pentru Adăpost. Ceea ce la început fusese o slujbă inventată, un gest milos al unui bărbat care voia s-o țină lângă el, căpătase realitate. Nici măcar nu mai era o chestiune de muncă valoroasă, de autoîmplinire. Chiar dacă, spusă cu voce tare, ar fi sunat a autoamăgire, acum era sigură: apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acele inexplicabile crampe, și uite-o pe mami cum se repede înapoi în dormitor ca să te ia în brațe, se învârte iarăși cu tine prin cameră, cu dansul ei bizar, fluturându-și cămașa de noapte și îngânându-ți cântecelul ei inventat, dormi, puiul mamei, adormi la loc, dar nu adormi, vrei singurul lucru care-ți poate aduce alinare, îi cauți mamei sfârcul cu gurița înfometată și sugi, și sugi de parcă ar veni sfârșitul lumii, de parcă ar fi ultimele picături de lapte
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
nu pot fi scrise”. Această ultimă afirmație, „sunetele nu pot fi scrise”, în mod indirect, este și o prețioasă mărturie care demonstrează că în acea perioadă, cel puțin în zona Spaniei, muzica se transmitea pe cale orală, notația muzicală nefiind încă inventată sau cunoscută. Puterea și influența muzicii asupra omului este reafirmată: „Muzica mișcă și dă naștere emoțiilor. În bătălii, sunetul trompetei îi mobilizează pe soldați ... Muzica liniștește spiritele agitate, cum se citește despre David care l-a eliberat pe Saul de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
nici un fel de introducere, le-a spus: — Azi e ultima zi în care puteți preda materiale pentru revista școlii. O să vă dau niște foi și puteți să scrieți ceva. Poate fi proză sau poezie, lucruri serioase sau comice, o poveste inventată sau un fapt real. Nu contează dacă rezultatul e slab, dar poate vor accepta scriererile cîtorva dintre voi. Thaw se aplecă peste hîrtie, cu mintea potopită de gînduri înaripate. Inima începu să-i bată mai repede și începu să scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vorbea uimitor de bine. Atâta doar că unele cuvinte, în special nume de animale, ca, de pildă, porc, le înlocuia cu altele, inventate de ea. Ceilalți, părinții, rudele, vecinii, încântați de neobișnuita ei precocitate, făceau, firește, haz de câte ori folosea vocabularul inventat. Curând, fetița s-a simțit jignită, i se părea că râd de ea și n-a mai scos o vorbă. Doi ani la rând s-au străduit medicii să-i vindece muțenia. Până când, într-o bună zi, fetița a reînceput
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
încurcătură, la Liverpool, îl dăduse peste cap. Pe vapor, în drum spre țară se simțise rău. Chipul din oglindă îl înspăimîntase. În barba nerasă se zăreau fire albe. Se însurase imediat, cu un sentiment tulbure de capitulare. "Nenorocita! O creatură inventată să întunece totul în jurul ei." Telefonul târâi o dată scurt și bărbatul tresări. Ridică receptorul, dar legătura se întrerupse. Se așteptase să audă glasul necunoscutei. Aprinse o țigară și trase scrumiera mai aproape. Streșinile plângeau monoton, lumina devenise albăstrie. " Ciudat." Femeia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tu nu vrei să știi. Credeți-mă, sunt mize mari la mijloc aici. Soarta poporului ales de Dumnezeu pe pământul promis de Dumnezeu. Un legământ între noi și Cel Atotputernic. E un lucru prea mare pentru ca niște netrebnici de politicieni inventați să încerece să-l distrugă, nu contează cât de importanți se cred, aici sau la Washington. Puteți să le spuneți asta angajatorilor dumneavoastră, domnișoară Costello. Nimeni nu se pune între noi și Cel de Sus. Nimeni. —Altfel? —Altfel? „Altfel“ spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și-au concentrat atenția asupra fotografiei unui drum. — Din ziua În care alcoolul a fost interzis și denigrat În Întregul Orient Mijlociu musulman. Dintotdeauna, a mormăit Caricaturistul Alcoolic. Gândiți-vă la istoria otomană. La toate tavernele alea, la toate mezes inventate pentru a Însoți un pahar... se pare că tipii ăia se distrau de minune. Nouă, ca nație, ne place alcolul, de ce să nu acceptăm asta? Asta e o societate căreia Îi place să bea vârtos unsprezece luni pe an și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Haideți, trebuie să mergem toate În living. Probabil că oaspeții se Întreabă unde le sunt gazdele, lăsându-și mortul singur. Așa a spus sora care jucase odată rolul de „mamă“ pentru mătușa Zelliha, cântându-i cântece de leagăn pe jumătate inventate, dându-i să mănânce prăjituri pe cutii de carton preschimbate În mese imaginare, spunându-i povești În care fata cea frumoasă se căsătorea Întotdeauna cu prințul la final, alintând-o și gâdilând-o, sora care o făcea să râdă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
etalarea asta... — Dar bine, nu e decît un roman! E ficțiune! Îmi spui “pune-te În locul lui“! Ar putea și el să se pună În locul meu! — N-o face pe nevinovatul. Pentru el nu contează dacă e ceva trăit sau inventat. Nu te necăji. Totul se va aranja pînă la urmă. Tata e obosit În perioada asta. Abia și-a revenit după suferințele provocate de gută. I s-a spus să nu mai fumeze. L-am implorat să consulte un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acasă. Era În stare să parieze că n-avea s-o mai revadă. Într-un fel, Lorenza era o creatură inventată de Agliè. Agliè era o creatură inventată de Belbo, iar Belbo nu mai știa de cine fusese el Însuși inventat. Luase din nou ziarul În mână. Unicul lucru sigur era că el era bărbatul din portretul-robot. Ca să-l convingă, Îi sosise chiar În momentul acela, la birou, Încă o chemare telefonică. Același accent balcanic, aceleași recomandări, Întâlnire la Paris. „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o să se îndrăgostească și-o să se lege, iar acum nu mai putea să-i spună că n-a avut niciodată o casă, adică a crescut la Pitești, dar la o casă de copii, iar el părea din ce în ce mai interesat de casa inventată decât de ea și nu putea să vorbească, îi era groază și se simțea amenințată de propria-i minciună ca de un drob de sare. Cum Zogru nu mai putea să suporte presiunea, i-a spus bărbatului, pe când treceau pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
am ales eu însămi. - De-a lungul celor șaizeci de zile ți-am șoptit în urechiușă fiecare nume pe care îl spuneau surorile mele, toate cele la care mă gândisem eu, pe care le-am mai auzit și chiar unele inventate acum. Când ti-am zis Dina, ai lăsat sânul din gură și te-ai uitat la mine. Și așa ai devenit Dina, ultimul meu născut. Fiica mea. Memoria mea. Iosif a fost conceput în timpul zilelor care au urmat nașterii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fără miros, fericiți de-a pururi, puternici și foarte atenți la tot ce făceam eu. Mi-era groază atunci când o auzeam pe Lea, cea mai înțeleaptă dintre soții, vorbind despre ei, despre acești prieteni atotputernici ca despre niște biete povești, inventate doar ca să liniștească coșmarurile copiilor. Am început să tremur. Mama și-a pus mâna pe obrazul meu să vadă dacă am febră. Dar nu aveam, eram rece ca gheața. Mai târziu în acea noapte m-am trezit din somn țipând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trebuia să mergem cu o oră mai devreme, ne punea să facem mai ales exerciții de rapiditate, trebuia să sărim mult și să plonjăm, să sărim și să plonjăm, să sărim și să plonjăm, avea o mașinărie de torturat portarii inventată de el, i-au fabricat-o muncitorii de la uzina de metalurgie, o minge umplută cu nisip, la capătul unei țevi lungi de fier, mașinăria rotindu-se în jurul unui ax, când arunca mingea spre noi, loviturile ei puteau fi cumplite, știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]