799 matches
-
amețită de parfumul Îmbătător pe care-l răspîndea lumea În seara aceea În noua ei casă, numai de nu s-ar sparge, totul era de sticlă, murea de spaimă și fusese Întotdeauna atît de amabilă și lumea e plină de invidioși. Finita se topea de dragul tuturor celor care se apropiau s-o salute, dar Începuse s-o doară mîna: „Ernesto Pedro, Ernesto Pedro, cîți invitați trebuie să mai vină?“, se gîndea rugătoare și cu zîmbetul pe buze, În timp ce Încă un invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a cârciumă. Evident, menajera nu considerase că ar fi fost treaba ei să curețe rămășițele petrecerii de vineri. Ei bine, Lisa nu avea de gând să spele nimic, trebuia să-și protejeze unghiile. Ashling putea să o facă. Spre disperarea invidioasă a Lisei, fiecare membru al echipei Colleen a ajuns târziu. Toți petrecuseră trei zile sălbatice. Chiar și domnișoara Morley, care, după vreo două căni de șampanie băute vineri, petrecuse weekendul făcând nebunii. Acum era momentul să plătească - toți erau obosiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ovidiu din exil, dar rămâne convins că suveranul ar putea fi înduplecat de lectura tratatului privitor la arta poeziei : Și muza ta, sunt sigur, prin nobila-i cântare/ Va scoate pe Ovidiu din trista-i exilare (I 8). În schimb, invidiosul Zoil - nume identic cu al unui critic pizmaș, părtinitor și ridicol care l-a contestat cândva pe Homer, după cum lămurește nota - găsește o altă explicație pentru nevoia poetului de a părăsi capitala și anume lipsa de inspirație : Zoil, pizmaș, pretinde
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care reamintesc Fântâna Blanduziei : darurile lui Ibis pentru Corina, incapabile să-i aducă favorurile femeii iubite (I 1), seamănă cu cele oferite, tot zadarnic, de Postum lui Getta (III 2) ; bârfitorul Clevetius este botezat de Ovidiu cu numele mediocrului versificator invidios pe faima lui Horațiu drept un Zoil de strade, un rău invidios (II 5) ; hârjoneala dintre Cotta și Actea la ospățul din ultima noapte a lui Ovidiu la Roma este socotită o parodie/ A scenii lui Horațiu cu gingașa Lydie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
aducă favorurile femeii iubite (I 1), seamănă cu cele oferite, tot zadarnic, de Postum lui Getta (III 2) ; bârfitorul Clevetius este botezat de Ovidiu cu numele mediocrului versificator invidios pe faima lui Horațiu drept un Zoil de strade, un rău invidios (II 5) ; hârjoneala dintre Cotta și Actea la ospățul din ultima noapte a lui Ovidiu la Roma este socotită o parodie/ A scenii lui Horațiu cu gingașa Lydie (IV 4) ; reflecția înfriguratului Ovidiu despre soarta lui Prometeu după ce a răpit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
îi ațintesc la fulger ! Stau întreg/ și nu sunt zguduit ! (scena 8). După ce amintește că a fugit de la curtea părinților săi adoptivi de teamă să nu se împlinească oracolul care îl menea paricidului și incestului, Oedip se declară victima zeilor invidioși pe tăria neprihănirii lui : acei ce-i socoteam mai sus/ de lamura luminii, zeii puri,/ mă pizmuiesc ? (scena 9). După părerea lui, ciuma din Teba este o dovadă a iritării divine împotriva celui capabil să înfrângă Sfinxul : Sunt pedepsit de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de la institut și acum se dedică În exclusivitate poeziei erotice și gloselor sale de pe contracoperte, mai monumentale ca oricînd. Don Federico Flaviá și Merceditas s-au mutat Împreună după ce mama ceasornicarului a murit. Alcătuiesc o pereche arătoasă, deși nu lipsesc invidioșii care dau asigurări că năravul din fire n-are lecuire și că, În unele seri, don Federico mai face cîte-o escapadă, dichisit ca o balabustă. Don Gustavo Barceló a Închis librăria și-a ne-a predat nouă fondurile. A spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mult, pe dumneavoastră personal, dar... — E o elice! strigă generalul. Îmi sfredelește sufletul și inima. Vrea să cred în ateism! Află, țâncule, că tu încă nu te născuseși când eu eram deja copleșit de onoruri; nu ești decât un vierme invidios, rupt în două, care tușește... și moare din cauza răutății și a necredinței... De ce te-o fi adus Gavrila aici? Toți se leagă de mine, începând cu străinii și terminând cu propriul meu fiu! — Ajungă-ți cu tragedia! strigă Ganea. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
celălalt de piept. — Da’ pe tine cum te cheamă de fapt? Îi dă drumul și-l măsoară din priviri. Că Pusio e doar o poreclă, nu? — Mititelul! hohotește uriașul. Râde vesel. Așa glumesc camarazii mei. Îi face cu ochiul. Sunt invidioși. Și adevăratul tău nume? insistă Rufus. — Amballus Gaius Iulianus. Prenume, nume și cognomen? se încruntă instructorul. Doar romanii liberi le au pe toate trei. Chicotește totuși batjocoritor. Nu e rău pentru un ub, sau ce naiba ziceai că ești. Germanul se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Îl merit!” „Li se Întâmpla până și blonzilor ahei”, o consola Agliè. „Natura omenească e aceea care...” Amparo ceru să fie condusă la toaletă. Ritul era pe sfârșite. Singură În mijlocul sălii, nemțoaica Încă mai dansa după ce urmărise cu o privire invidioasă ce se Întâmplase cu Amparo. Dar se mișca acum cu o obstinație fără nici un haz. Amparo se Întoarse după vreo zece minute, În timp ce noi ne luam rămas-bun de la pai-de-santo, care se bucura de minunata reușită a primului nostru contact cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În preajma ei. Ne Întîlneam la prînz la Calden sau Într-una din cafenelele din Marylebone High Street, iar ea mă punea la curent cu viața ei spectaculoasă și cu ce cuceriri mai făcuse, iar eu mă străduiam să nu fiu invidioasă. Nu că aș fi renunțat la un stil de viață similar atunci cînd Îl cunoscusem pe Dan, ci mai degrabă perspectiva dispăruse cu totul: nu voi mai avea nicicînd posibilitatea de a merge prin cele mai tari cluburi sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
în termeni prea buni. În ceea ce-l privește pe Jonathan, Star este femeia ideală. Iar acum, se pare că pentru prima oară și ea simte la fel. O ajută să facă niște comisioane la Cornmarket și este răsplătit prin privirile invidioase ale celorlalți tineri pe lângă care trec. La rând, la cinema-ul de pe straga George, ea îl lasă s-o țină de mână. Stând pe scaunele din spate se sărută. De ziua lui, ea îi dăruiește o pereche de butoni emailați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
început să spună: nu așa era viața noastră. Albii i-au prevenit în privința vrăjitoriei, care părea ceva normal; vracii Fotse și aducătorii de plaoie fac la fel. Nimănui nu-i plac vrăjitorii, dar fac parte din viață. Fiecare are vecini invidioși, ceea ce înseamnă că este mai bine să trăiască la oarecare distanță. După cum se știe, vrăjile zboară dar se și întorc, după cum este de așteptat. Dacă-ți moare capra gestantă sau copilul îți este mușcat de vreun șarpe, poți consulta oracolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vărs mai mult lichid vâscos decât un jidan care ia amfetamine, iar Toal, Lennox, Clelland, Inglis și Lennox n-o să mă oprească acum, io vă fut pe voi ticăloșilor, io vă fut... Bruce Robertson, INSPECTOR BRUCE ROBERTSON, PUȚOI NEADAPTAȚI ȘI INVIDIOȘI CE SÎNTEȚI! Asta a fost bună. După masa de Crăciun de la cantină, care nu-i prea rea, (Ina a făcut de toate, curcan și garnitură), Lennox și cu mine ne hotărâm să ieșim și să ne matolim. Ne delectăm cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
uimită și rănită după acest episod, nici măcar nu aveam cui să îi povestesc despre asta, iar în cele din urmă i-am povestit chiar lui Udi, și el mi-a spus, de ce ești așa de supărată, e pur și simplu invidioasă pentru că tu ai familie, iar ea este singură, și abia reușea să își ascundă satisfacția. Dar eu știam că el greșește și că ea are dreptate, așa că am continuat să port conversații cu ea de una singură, îmi este atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
timpul de faptul că nu este un soț model sau un tată model sau Dumnezeu mai știe ce voiai de la el, pentru că nici tu nu ești perfectă, iar lucrul acesta poate fi privit ca un avantaj, ai dreptul să fii invidioasă, să urăști, să trădezi, chiar și să uiți pentru o clipă de slujba ta ipocrită, de fiecare dată când vei fi sinceră cu tine însăți, când nu vei mai poza în marea înțeleaptă, vei înțelege ceea ce îți spun acum, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
patru romane de diamant (cum le numesc eu) ale lui Dostoievski: Idiotul, Frații Karamazov, Crimă și pedeapsă, Demonii. Aceste figuri sunt arhicunoscute, încât ar fi un loc comun să le pomenesc, cu toții le știm. Dar tot în adolescență am fost invidioasă și pe ciudatele femei dostoievskiene, pe care le înșir aici (și ele au făcut carieră, dar nu într-atât precum bărbații dostoievskieni): Nastasia Filippovna, Aglaia Ivanovna, Katerina Ivanovna, Grușenka, până și o adolescentă (perversă) precum Liza Hohlakova intra aici. De ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
pe ciudatele femei dostoievskiene, pe care le înșir aici (și ele au făcut carieră, dar nu într-atât precum bărbații dostoievskieni): Nastasia Filippovna, Aglaia Ivanovna, Katerina Ivanovna, Grușenka, până și o adolescentă (perversă) precum Liza Hohlakova intra aici. De ce eram invidioasă (și în același timp fascinată de) pe ele? Pentru că erau, simțeam eu, niște femei foarte interesante. Femei care stârneau, intrigau, provocau și nu erau neapărat înțelese. Neînțelegerea lor era cea care (mă) ațâța. Erau niște „diamante neșlefuite“, cum se pronunță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Mișu din Crevedia, te ascultăm. „Bună seara, din Crevedia vă sun, Mișu.“ Da, domnu’ Mișu. „|ă, domnu Gec, mie mi se pare că emisiunea asta ați copiat-o din filmul ăla cu radi...... diiiiiiiing...... .diiing!“ Mă piș pe comuniștii ăștia invidioși pe cariera mea. Eu nu sunt pus aici de marionetă și nu dau explicații, eu rezolv probleme, chiar dacă vorbesc porcos. Mădălina din Odorhei, ești în direct. „Ce faci?“ La revedere, aici nu avem timp de întrebări copilărești, curvo! Dinu din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
un fizic de-ți lasă gura apă. Are corp atletic, suplu, dar cu fibră fină, dacă vrei să știi... Marian Malciu - Da, da, da! Înțeleg și te cred..., dar în pat... cum este, draga mea Laura? - Eiii! Ce curioasă ești. Invidioaso! Până la pat, stai să-ți povestesc câte ceva! Vrei? - Asta-i bună! Știi cât sunt de curioasă. Ascult! - Draga mea, am mâncat un aperitiv simplu, dar foarte gustos, apoi felul întâi... La fiecare am băut câte un păhărel cu băutură fină
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
lăsau pe hârtie prea multă cerneală și cărora li se stricau unațdouă filetele pistonașelor. Văzânduțmă dezamăgit, Nea Tase a aruncat cu eleganță pe tejghea un evantai de cărți noi, cu coperți lucitoare, ca și cum ar fi azvârlit către privirile hulpave și invidioase ale unor tovarăși de joc o chintă roială: „Am băgat ieri marfă nouă, ca lumea, de la oraș (de parcă volumele ar fi putut fi tipărite și la țară... )“ - găsise de cuviință librarul sățși preamărească oferta. Lețam luat pe fiecare dintre ele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
cu ajutorul acestuia. Într-adevăr, Nichita Stănescu a intrat încă din tinerețe în manualele școlare; a avut ușa deschisă tuturor și un număr indefinit de prieteni; a strălucit și a cucerit (critici mohorâți și cititori iubitori de literatură, femei frumoase și invidioși colegi de breaslă); n-a rezistat la plăcerile omenești, prea omenești, de care a abuzat până l-au distrus fizic, la cincizeci de ani. Dar toate acestea nu sunt de ajuns pentru a compune portretul unui mare poet. Charisma omului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
eu de tentativa mea nereușită de glumă. Apoi îl văd. O apariție într-o mulțime de chipuri la fel. Arată ca un star. Pe de altă parte, chiar e star. Uit mereu. Apoi văd capetele întorcându-se. Bărbații par destul de invidioși, iar femeile în costum se uită fără jenă. Și încep să-mi dau seama că probabil sunt invidiată de toate persoanele din local. Adam Kirrane a sosit. Și e aici să se întâlnească cu mine. —Bună. Îmi dă un pupic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
la astfel de sfaturi. În ziua În care a murit, o moarte cu totul neașteptată, frecventă la generații Întregi de bărbați din familia Kazanci, Petite-Ma a ajuns să creadă pentru prima oară În deochi. Era convinsă că privirile oamenilor invidioși din jurul lor pătrunseseră prin pereții acestul konak, altfel fericit, și-i uciseseră soțul. Astăzi abia dacă-și amintea toate astea. Pe când degetele ei zbârcite și osoase mângâiau clapele pianului, zilele petrecute Împreună cu Riza Selim Kazanci au licărit În depărtare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
femeii gravide să se ducă la lămâiul sterp din grădina ei, unde avea să găsească, Într-o geantă de catifea neagră, un săpun de măsline În care era erau Înfipte unghii de-ale ei - o vrajă făcută de vreun vecin invidios. Totuși, mătușa Banu nu i-a spus numele vecinului ca să nu mai existe alt motiv de ranchiună. În câteva zile i s-a dat de veste că femeia gravidă Își revenise repede și că era bine. Prin urmare, În aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]