625 matches
-
ai Iordaniei alături de români veniți cu autocarele din toată Europa. Luna de miere si-au petrecut-o în Iordania la Amman, dar și la Aqaba, pe malul Mării Roșii și Mării Moarte, timp de 18 zile, la invitația Familiei Regale Iordaniene. Principesa Moștenitoare Margareta urmează școala in Italia, Elveția, apoi in Marea Britanie, la un internat. Intorcându-se în Elveția la vârsta de 14 ani, urmează Liceul Francez unde se indrăgostește de filosofie, după cum afirma însăși Principesa, fiind una din materiile preferate in
Margareta, Principesă a României () [Corola-website/Science/303303_a_304632]
-
albanezi au murit, iar alți 300 au fost rănițti. Vărsarea de sânge a dus la cele mai mari tensiuni etnice din Kosovo după sfârșitul războiului din Kosovo din 1999. Pe data de 18 aprilie 2004 Ahmad Mustafa Ibrahim, un polițist iordanian care lucra pentru ONU, se află la o închisoare locală provocând un incident internațional prin deschiderea focului de armă către polițiștii ONU, iar trei polițiști au murit. Tensiunile au crescut considerabil în oraș după ce Kosovo și-a declarat independența unilateral
Kosovska Mitrovica () [Corola-website/Science/314185_a_315514]
-
formată din 4 regimente de infanterie mecanizată, un batalion de artilerie cu 40 de tunuri și unul blindat, deținând 75 de care blindate În ajunul invaziei, în ianuarie 1948, această armată a mai fost suplimentată cu 3.000 de grănicieri iordanieni. Conform planurilor regeului Abdallah, Legiunea Arabă a primit ordinul să ocupe - pentru alipirea la Transiordania - toată zona de vest a Iordanului și cea a Ierusalimul de est, cu locurile sfinte. Legiunea Arabă s-a angajat în lupte în mai 1948
Războiul Arabo-Israelian din 1948-1949 () [Corola-website/Science/319443_a_320772]
-
sale bazate pe voluntariat. Lobbyul făcut de organizații care reglementează sportul precum FIFA sau Comitetul Internațional Olimpic a dus la un decalaj din ce în ce mai mare între cluburile bogate și cele sărace. UE acordă fonduri pentru programul de antrenori de fotbal Israelian, Iordanian, Irlandez și britanic, ca parte a Proiectului Fotbal pentru Pace (Football 4 Peace). Comisia Europeană a emis în 2007 Cartea Albă privind Sportul prin care prezintă proiectele pe care le desfășoară alături de statele membre pentru îmbunătățirea sănătății publice prin intermediul sportului
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
insurecție arabă anti-otomană organizată de britanici. În timpul celui de-al II-lea război mondial, Regatul Unit a organizat, instruit și înarmat armata transiordaniană. Sub comanda generalului John Bagot Glubb (Glubb Pașa) și a altor 47 de ofițeri britanici, Legiunea Arabă iordaniană a devenit cea mai performantă, mai bine antrenată și mai utilată forță din zonă. După ce Regatul Unit a fost nevoit, în 1947, să retrocedeze mandatul asupra Palestinei Organizației Națiunilor Unite, ca urmare a hotărârii (Rezoluția 181 din noiembrie 1947) Adunării
Iordania () [Corola-website/Science/298109_a_299438]
-
de încetare a focului din 1948 (Linia verde) va fi reclamată ulterior, după o nouă înfrângere a statelor arabe, din Războiul de Șase Zile, cu noi cuceriri teritoriale israeliene, ca un fel de graniță semi-recunoscută, celelalte teritorii preluate de sub ocupația iordaniană (Cisiordania) și egipteană (Fâșia Gaza) căpătând titlul de „teritorii ocupate (cotropite)” (în limbajul statelor arabe și al sprijinitorilor lor). În Războiul arabo-israelian din 1948 Fâșia Gaza este ocupată de egipteni, iar Iordania ocupă Cisiordania. 22 septembrie 1948 - Potrivit hotărârii Ligii
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
în 1951 regele Abdallah al Iordaniei este asasinat în Ierusalimul de Est de un arab palestinian. 28 mai 1964 - după crearea, la Cairo, a Organizației pentru Eliberarea Palestinei (OEP), Consiliul Național Palestinian (CNP) adoptă în Ierusalimul de Est, sub control iordanian, o Cartă în care declară lupta permanentă și pe toate căile (metoda principală fiind terorismul) împotriva Statului Israel și a cetățenilor săi. Iunie 1967 - Războiul de Șase Zile, în urma căruia Israelul ocupă Ierusalimul de Est, Cisiordania și Fâșia Gaza. 22
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
de arabi, afirmă „inadmisibilitatea achiziției de teritorii prin război și necesitatea de a lucra pentru o pace justă și durabilă permițând fiecărui stat din regiune să trăiască în securitate“. 21 martie 1968 - 400 de combatanți ai OEP, susținuți de armata iordaniană, rezistă unui atac al unei unități israeliene împotriva unei baze din Karameh în Iordania. Palestinienii fac din această bătălie un simbol al rezistenței lor. 4 februarie 1969 - Yasser Arafat este ales președinte al Comitetului Executiv al OEP. 10 decembrie 1969
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
află așa numita „Odaie a președintelui” de unde obișnuia președintele israelian Itzhak Ben Tzvi să contempleze Zidul de apus, Muntele măslinilor și alte câteva părți din orașul vechi și din cartierele de est ale Ierusalimului, care se aflau sub dominație arabă iordaniană. După lungi perioade de hegemonie musulmană la fața locului, chiar și în vremea regimului mandatului britanic (anglican), creștinii catolici au recâștigat accesul la Cenaculum abia în 1948, când locul a fost cucerit de Israel. Papa Paul al VI-lea a
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
care au invadat Statul Israel nou-format. În timpul celui de-al II-lea război mondial, Regatul Unit a organizat, instruit și înarmat armata transiordaniană. Sub comanda generalului John Bagot Glubb (Glubb Pașa) și a altor 47 de ofițeri britanici, Legiunea Arabă iordaniană a devenit cea mai performantă, mai bine antrenată și mai utilată forță armată din zonă. Conform planurilor regelui Abdullah I, ea a primit ordinul să ocupe - pentru alipirea de Iordania - toată zona de vest a Iordanului () și Ierusalimul, cu locurile
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
ratificat această unificare cu palestinienii la 7 decembrie 1948, iar la 13 decembrie Parlamentul transiordanian a votat pentru transformarea «Transiordaniei» în «Regatul Hașemit al Iordaniei», iar regele Abdullah a devenit „Rege al Iordaniei”. Unificarea a fost definitivată de Adunarea Națională Iordaniană formată din 20 de reprezentanți ai malului de Est al Iordanului și 20 de reprezentanți (palestineni) ai malului de Vest, la 24 aprilie 1950. Actul de unificare conținea și o "clauză protectivă" care venea să asigure drepturile arabe asupra "întregului
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
Frontului Popular de Eliberare a Palestinei de sub conducerea dr. George Habbash s-a remarcat prin mai multe răpiri de avioane israeliene și occidentale precum și atentate pe aeroporturi. În anul 1970 OEP a încercat, cu sprijinul Siriei, să organizeze răsturnarea regimului iordanian. În urma acestei tentative, regele Hussein al Iordaniei a luat măsuri dure de reprimare a activității OEP în Iordania. În septembrie 1970 („Septembrie cel negru”) trupele Legiunii Iordaniene au pătruns în taberele de refugiați palestineni care serveau drept baze ale OEP
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
În anul 1970 OEP a încercat, cu sprijinul Siriei, să organizeze răsturnarea regimului iordanian. În urma acestei tentative, regele Hussein al Iordaniei a luat măsuri dure de reprimare a activității OEP în Iordania. În septembrie 1970 („Septembrie cel negru”) trupele Legiunii Iordaniene au pătruns în taberele de refugiați palestineni care serveau drept baze ale OEP, au ucis câteva mii dintre aceștia și au izgonit pe luptătorii OEP și conducerea lor în Liban. În anii următori conducerea politică și paramilitară a OEP s-
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
conținea cărțile și alte relicve. Cărțile se află acum în Israel, în posesia unui beduin israelian, Hassan Saeda, care pretinde că bunicul său a găsit colecția și că aceste cărți sunt în posesia familiei sale de 100 de ani. Guvernul iordanian face demersuri pentru repatrierea colecției, conform statutului tezaurelor din legea iordaniană. Aceste două relatări privind istoria manuscriselor par a fi contradictorii, fiind necesare mai multe informații pentru a reconstrui traseul exact al manuscriselor. Impresiile inițiale ale experților au arătat mai
Manuscrisele de plumb din Iordania () [Corola-website/Science/322467_a_323796]
-
în posesia unui beduin israelian, Hassan Saeda, care pretinde că bunicul său a găsit colecția și că aceste cărți sunt în posesia familiei sale de 100 de ani. Guvernul iordanian face demersuri pentru repatrierea colecției, conform statutului tezaurelor din legea iordaniană. Aceste două relatări privind istoria manuscriselor par a fi contradictorii, fiind necesare mai multe informații pentru a reconstrui traseul exact al manuscriselor. Impresiile inițiale ale experților au arătat mai multe opinii diferite referitoare la conținutul manuscriselor. Unii sunt de părere
Manuscrisele de plumb din Iordania () [Corola-website/Science/322467_a_323796]
-
jumătate de oră pe pista de aterizaj de la Ein Yahav, cursele fiind de două ori pe săptămână. Pe șosea drumul durează trei ore de la Tel Aviv și două ore de la Ierusalim. Până în 1918 a aparținut vilaietului otoman al Hidjazului. Districtul iordanian Wadi Araba are o populație de 6,775 locuitori, la care, însă se adaugă 96,000 locuitori ai orașului Aqaba. Aqaba poate fi considerată, analogic cu Eilat din partea israeliană, capitala regiunii Wadi Araba din Iordania. În afara Aqabei, populația este reprezentată
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
cinci așezări. Mai sunt și triburi mai mici, ca de pildă Al-Oseifat (العصيفات), Al-Rawajfeh (الرواجفة), Al-Manaja'h (المناجعة), și Al-Marzaqa (المرزقة). Principalele activități economice ale acestor beduini constau din creșterea ovinelor, unele culturi agricole, meșteșuguri și ocupații militare în cadrul armatei iordaniene.
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
politică. Prima problemă presantă cu care Qaboos bin Said s-a confruntat ca sultan a fost o rebeliune armată comunistă din Yemenul de Sud, "Rebeliunea Dhofar" (1965-1975). În cele din urmă sultanatul a învins rebeliunea cu ajutorul șahului Iranului, a trupelor iordaniene trimise de prietenul său regele Hussein al Iordaniei, a forțelor speciale britanice și Royal Air Force.
Qaboos bin Said Al Said () [Corola-website/Science/326443_a_327772]
-
1948-1967, împreună cu întregul Oraș Vechi, anexat de Transiordania, ulterior Iordania. Granița cu Israelul trecea la 200 m la nord de poartă. În iunie 1967 în timpul Războiului de Șase Zile au avut loc și la Poarta Damascului lupte grele între armata iordaniană și parașutiști israelieni, care, în cele din urmă au cucerit-o. După intrarea prin poartă Damascului, la dreapta se află Cartierul Creștin, iar la stânga Cartierul Musulman. La mijloc, spre dreapta, se găsește piața de ulei de măsline, în arabă Suk
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
verifica pagubele. Cupola Catoliconului a trebuit coborâtă pentru a fi reconstruită, de asemenea, fațada de sud a rămas acoperită de schele vreme de 40 ani. Potrivit acordului din 1959 între bisericile catolică, greacă ortodoxă și armeană, în 1961, sub administrația iordaniană au început lucrări de renovare care au durat 15 ani. Locul este venerat ca fiind Golgota, dealul pe care Isus a fost crucificat, și se spune că ar conține și locul în care Isus a fost înmormântat ("sepulcrul"), însă istoricii
Biserica Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/323863_a_325192]
-
evreilor referitoare la zid. În urma războiului arabo-evreiesc în Palestina în anii 1948-1949 Orașul Vechi împreună cu Zidul de apus au fost cucerite de Legiunea Arabă transiordaniană și anexate la emiratul arab al Transiordaniei,devenit ulterior Regatul Hașemit al Iordaniei. În timpul administrației iordaniene, între anii 1948-1967 credincioșii evrei nu au mai avut acces la Zidul plângerii. În Războiul de Șase Zile din iunie 1967 Orașul Vechi a fost ocupat de armata israeliană și a intrat în controlul Israelului. Imediat după ocuparea locului, autoritățile
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
suflării în shofar cea ce ducea la arestarea lor și urmărirea penală. Ei erau de obicei amendați sau condamnați la închisoare de la trei la șase luni. Pe parcursul războiului arabo-israelian din 1948, Vechiul Oraș împreună cu Zidul a fost ocupat de trupele iordaniene. Articolul VIII din Acordul de Armistițiu din 1949 acorda acces evreilor israelieni la Zidul Plângerii. Totuși, în următorii 19 ani, în ciuda mai multor cereri din partea oficialilor israelieni și a grupurilor evreiești de la Națiunile Unite și alte organisme internaționale care doreau
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
israelieni și a grupurilor evreiești de la Națiunile Unite și alte organisme internaționale care doreau aplicarea acordului de armistițiu, Iordania a refuzat să respecte acest articol. Nici arabii israelieni și nici evreii israelieni nu au putut vizita locurile sfinte din teritoriile iordaniene. O excepție a fost făcută pentru creștini, care puteau participa la ceremonia de Crăciun din Betleem. Unele surse pretind că evreii puteau vizita zidul dacă ar fi călătorit prin Transiordania (care nu era o opțiune pentru Israelieni) și dacă nu
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
puteau participa la ceremonia de Crăciun din Betleem. Unele surse pretind că evreii puteau vizita zidul dacă ar fi călătorit prin Transiordania (care nu era o opțiune pentru Israelieni) și dacă nu aveau o viză israeliană pe pașaport. Doar soldații iordanieni și turiștii puteau fi găsiți acolo. Un loc de pe Muntele Sionului, unde se putea vedea Zidul, a devenit locul unde evreii se adunau pentru a se ruga. Pentru mii de pelerini, muntele era cel mai apropiat loc de Zid aflat
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
a se ruga. Pentru mii de pelerini, muntele era cel mai apropiat loc de Zid aflat sub controlul Israelului, devenind un substituent pentru locul ceremoniei tradiționale a binecuvântării care avea loc cu ocazia sărbătorilor celor Trei Pelerinaje. Pe durata ocupației iordaniene a Orașului Vechi, un semn stradal din ceramică scris în arabă și engleză a fost pus pe o piatră a zidului. Așezat la trei metri înălțime, era făcut din opt tipuri de ceramică și conținea cuvântul „Al Buraq” în arabă
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]